Gobekli
Tepe, o enigma de aproape 13.000 de ani
Daca in loc de razboaie ne-am concentra eforturile pe
domeniul arheologic, poate am intelege multe din tainele Planetei pe care traim
- cum ar fi migratiile de populatie generate de schimbarile de mediu (cum sunt
glciatiile si incalzirile globale), si am sti ce avem de facut pentru a ajunge
la un echilibru intre natura si semintia umana. Poate am intelege asemanarile
si deosebirile dintre sittul Gobeklitepe, imaginatul Turnul Babel, sanctuarul
de la Sarmisegetuza, Stonehenge, Burj Khalifa etc. MARIAN ILIE
~*~
Gobekli Tepe din Turcia („Bealul Burtos” sau „Dealul
Umflat”) este cel mai vechi complex architectural de pe planetă. În mod
suprinzător, a început să fie cercetat cu atenție abia în urmă cu 20 de ani.
Cu greu poate fi catalogat în vreun fel, dintr-un
motiv simplu: nimeni nu are habar cine l-a construit, cum și – mai ales – de
ce. În acest articol îți prezentăm câteva lucruri fascinante despre Gobekli
Tepe.
Oricât ne-ar fi plăcut să venim cu răspunsuri în acest
text, subiectul Gobekli Tepe ne-a forțat, de fapt, să punem și mai multe
întrebări în legătură cu istoria pe care am învățat-o la școală.
Potrivit arheologilor, populația din Gobekli Tepe era
organizată în grupuri de sute de vânători care prindeau în principal gazele.
Acești oameni au construit un monument despre care se crede că este cu 6.500 de
ani mai vechi decât Stonehenge și cu aproximativ 7.000 de ani mai vechi decât
piramidele egiptene.
Creat de constructori necunoscuți, Gobekli Tepe este
dovada existenței pe Pământ, în urmă cu 12.000-13.000 de ani, a unei societăți
sofisticate. Dar, de câte mii de ani existau deja pe planetă acești oameni
atunci când au creat Gobekli Tepe? Încă nu există un răspuns la această
întrebare.
Gobekli Tepe se află la o distanță de aproape 10
kilometri de Urfa, un oraș antic din Turcia. Este unul dintre cele mai
importante situri arheologice de pe planetă, în vecinătatea mitologicei
„Grădini a Edenului” și în apropiere de paralela de 33 de grade.
Nici până astăzi experții nu au descoperit cine a
construit acest complex masiv minunat, ce pare din altă lume. Gobekli Tepe este
considerat primul templu de pe Pământ. O mare parte din complex se află încă
sub pământ.
Cine l-a construit a depus eforturi colosale pentru a
se asigura că monumentul va supraviețui câteva mii de ani. Constructorii au
folosit o metodă pe cât de simplă ca idee, pe atât de istovitoare la punerea în
practică. Au astupat totul cu pământ…
Gobekli Tepe a fost cercetat prima dată – și apoi
ignorat total – de antropologii de la Universitatea din Chicago și
Universitatea din Istanbul, în anii ’60. Cercetătorii au crezut că movila era
doar un cimitir medieval abandonat.
Arheologii au vehiculat inclusiv teoria că Gobekli
Tepe a fost un loc de îngropăciune. Cu toate acestea, în zonă nu a fost
descoperit niciun mormânt.
Gobekli Tepe este uneori denumit „Stonehenge al
deșertului”. Complexul este alcătuit dintr-o serie de structuri ovale și
circulare de piatră, construite pe vârful unui deal.
Gobekli
Tepe din Turcia
Arheologii cred că întregul complex a fost construit
în urmă cu 12-13 milenii. Totuși, nu au nicio explicație pentru existența unei
culturi avansate în Mesopotamia Superioară la finalul ultimei ere glaciare.
Se presupune că, pe atunci, planeta era locuită de
comunități de vânători-culegători ce încercau să supraviețuiască în condiții de
climă foarte grele.
De la redescoperirea complexului Gobekli Tepe (după
abandonul din urmă cu aproape 50 de ani), primele săpături la fața locului au
fost făcute de profesorul Klaus Schmidt, de la Institutul German de Arheologie,
în 1995.
Până acum, rezultatele excavărilor și ale analizelor
geomagnetice au demonstrat că există cel puțin 20 de temple – structuri
circulare – în zonă.
gobekli
tepe din turcia, harta din avion
Imagini
pentru gobekli tepe
Toți stâlpii de piatră de la Gobekli Tepe sunt
construiți în forma literei „T”. Monoliții au înălțimi cuprinse între 3 și 6
metri și cântăresc câte 60 de tone.
Chiar și cu tehnologia zilelor noastre, mutarea și
asamblarea acestor monoliți s-ar realiza cu foarte mare dificultate.
Cercetătorii au calculat că ar fi fost nevoie de
aproximativ 500 de oameni pentru manevrarea acestor stâlpi enormi. Dar, într-o
lume a haosului, în care fiecare individ „semi-sălbatic” se străduia să
supraviețuiască, cum – și de către cine – erau organizați acești oameni?
gobekli
tepe din turcia, stalpi in forma de T
Detalii pe stâlpii monoliți în formă de „T”. Se
observă un scorpion (stânga jos), păsări și un mistreț (dreapta jos).
Imagini
pentru gobekli tepe
Rămâne un mister total cum anume au putut oamenii din
antichitate să ducă la bun sfârșit un asemenea proiect monumental, cu tot ceea
ce presupunea acest efort: cioplirea pietrei, finisarea stârlpilor,
transportarea și asamblarea lor, iar mai târziu, astuparea complexului cu
pământ.
Pare absurd și este frustrant, dar nu știm nimic
altceva despre complex. Cunoaștem doar atât: cineva din noaptea istoriei l-a
construit, iar apoi l-a îngropat.
Arheologii susțin că, pentru ducerea la bun sfârșit a
proiectului Gobekli Tepe, s-au strâns laolaltă meșteri pietrari, oameni care
aveau cunoștințe despre transportul greutăților mari, planificatori și preoți,
care desfășurau și supravegheau ritualurile.
Ce fel de ritualuri? Iată încă o întrebare fără
răspuns. Tot acest sistem de organizare exista acum 13 milenii – o dovedește
complexul Gobekli Tepe.
Constructorii acestui loc magnific trebuie să fi făcut
parte dintr-o societate avansată, cu relații ierarhice complexe, dar despre
care noi nu știm astăzi nimic. A fost avansată teoria că stâlpii în formă de
„T” sunt ființe umane stilizate, mai ales pentru că fiecare înfățișează
extremități umane (mâini, picioare).
Pe lângă acestea, au fost descoperite mai multe semne
ciudate sculptate pe stâlpi. Este vorba despre vulpi, șerpi, mistreți, cocori
și rațe sălbatice. Par a fi animale reale sau mitologice și stele și planete.
Ceea ce este și mai straniu este că unele dintre
artefactele găsite în zonă seamănă foarte mult cu obiecte antice din America de
Sud (Peru, Bolivia), Asia (Indonezia) și Insula Paștelui.
Sursa: Lucretia Eugenia Brezeanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu