Cum
a fost învins Occidentul
Pepe
Escobar, analist geopolitic independent brazilian
21
Ianuarie 2024
Emmanuel Todd, istoric, demograf, antropolog, sociolog
și analist politic, face parte dintr-o rasă în dispariție: unul dintre ultimii
reprezentanți ai inteligenței franceze de școală veche - un moștenitor al celor
care, precum Braudel, Sartre, Deleuze și Foucault i-au uimit pe tinerele
generații succesive ale Războiului Rece, de la Apus la Est. Prima pepiță
referitoare la ultima sa carte, „Înfrângerea Occidentului”, este micul miracol
al publicării ei săptămâna trecută în Franța, chiar în sfera N.A.T.O.: o carte
de rodie, a unui gânditor independent, bazată pe fapte și date verificate,
aruncând în aer întregul edificiu al Rusofobiei ridicat în jurul „agresiunii”
de „țarul” Putin. Cel puțin unele sectoare ale mass-media strict controlate de
oligarhii din Franța pur și simplu nu l-au putut ignora pe Todd de această
dată, din mai multe motive. În primul rând pentru că a fost primul intelectual
occidental, în 1976, care a prezis căderea URSS în cartea sa „The Final Fall”,
bazată pe ratele mortalității infantile din Uniunea Sovietică.
Un alt motiv-cheie este cartea sa din 2002 „După
Imperiu”, un fel de prezentare generală a declinului și căderii Imperiului,
publicată cu câteva luni înainte de „Șoc și uimire” în Irak. Astăzi, Todd, în
ceea ce a definit ca fiind ultima sa carte („Am închis cercul”), își permite să
meargă până la capăt și să descrie cu meticulozitate înfrângerea nu numai a
Statelor Unite, ci a Occidentului în ansamblu, concentrându-și cercetări asupra
războiului din Ucraina și împrejurimi. Având în vedere mediul toxic al NATO, în
care rusofobia și cultura anulării domnesc supreme și orice abatere este
pedepsită, Todd a avut grijă să nu prezinte procesul actual ca o victorie a
Rusiei în Ucraina (deși acest lucru este subînțeles în tot ceea ce descrie, de
la câțiva indicatori ai păcii sociale la stabilitatea generală a „sistemului
Putin”, care este „un produs al istoriei Rusiei, nu opera unui singur om”). Mai
degrabă, se concentrează pe principalele motive care au dus la căderea
Occidentului. Printre acestea: sfârșitul statului-națiune; dezindustrializarea
(ceea ce explică deficitul NATO în producția de arme pentru Ucraina); „gradul
zero” al matricei religioase a Occidentului, protestantismul; creșterea bruscă
a ratelor mortalității în Statele Unite (mult mai mare decât în Rusia),
precum și a sinuciderilor și omuciderilor; şi supremaţia unui nihilism imperial
exprimată prin obsesia războaielor eterne.
Prăbușirea protestantismului
Todd analizează metodic, în ordine, Rusia, Ucraina,
Europa de Est, Germania, Marea Britanie, Scandinavia și în final Imperiul. Să
ne concentrăm pe care ar fi cele 12 puncte principale ale exercițiului său
remarcabil. 1. La demararea operațiunii militare speciale (SMO) din februarie
2022, PIB-ul combinat al Rusiei și Belarusului reprezintă doar 3,3% din cel al
Occidentului combinat (în acest caz sfera NATO plus Japonia și Coreea de Sud).
Todd este surprins că acești 3,3%, capabili să producă mai multe arme decât
întregul colos occidental, nu numai că câștigă războiul, dar distrug noțiunile
dominante de „economie politică neoliberală” (rata PIB-ului).
„Singuratatea ideologică” și „narcisismul ideologic”
ale Occidentului – incapabili să înțeleagă, de exemplu, cum „întreaga lume
musulmană pare să privească Rusia mai degrabă ca un partener decât ca un
adversar”.
Todd respinge noțiunea de „stat weberian” – evocând o
compatibilitate delicioasă a viziunii între Putin și practicantul american de
realpolitik John Mearsheimer. Pentru că sunt forțați să supraviețuiască într-un
mediu în care contează doar raportul de putere, statele se comportă acum ca
„agenți hobbesieni”. Și asta ne aduce la noțiunea rusă de stat-națiune,
centrată pe „suveranitate”: capacitatea unui stat de a-și defini independent
politicile interne și externe, fără nici cea mai mică intervenție externă.
Implozia, pas cu pas, a culturii WASP, care a dus,
„din anii ’60”, la „un imperiu lipsit de centru și proiect, o organizație
esențial militară condusă de un grup fără cultură (în sensul antropologic)”.
Așa definește Todd neoconiștii americani.
Statele Unite ca entitate „post-imperială”: o simplă
înveliș de mașini militare lipsite de o cultură bazată pe informații, care duce
la „o expansiune militară accentuată într-o fază de contracție masivă a
industriei sale de bază”. După cum subliniază Todd, „războiul modern fără
industrie este un oximoron”.
Capcana demografică: Todd arată cum strategii de la
Washington „au uitat că un stat a cărui populație se bucură de un nivel
educațional și tehnologic ridicat, chiar dacă scade, nu își pierde puterea
militară”. Este exact cazul Rusiei în anii Putin.
Aici ajungem la miezul argumentației lui Todd:
reinterpretarea sa post-Max Weber a „Etica protestantă și spiritul
capitalismului”, publicată cu puțin peste un secol în urmă, în 1904/1905: „Dacă
protestantismul era matricea ascensiunea Occidentului, moartea lui astăzi este
cauza dezintegrarii și înfrângerii sale.” Todd definește clar modul în care
„Revoluția Glorioasă” engleză din 1688, Declarația Americană de Independență
din 1776 și Revoluția Franceză din 1789 au fost adevărații piloni ai
Occidentului liberal. Prin urmare, un „Occident” extins nu este istoric
„liberal”, deoarece a dat naștere și „fascismului italian, nazismului german și
militarismului japonez”. Pe scurt, Todd arată cum protestantismul a impus
alfabetizarea universală populațiilor pe care le controla, „pentru că toți
credincioșii trebuie să aibă acces direct la Sfintele Scripturi. O populație
alfabetizată este capabilă de dezvoltare economică și tehnologică. Religia
protestantă a modelat, din întâmplare, o forță de muncă superioară și eficientă.”
Și în acest sens Germania a fost „în centrul dezvoltării occidentale”, chiar
dacă revoluția industrială a avut loc în Anglia. Formularea cheie a lui Todd
este inconfundabilă: „Factorul crucial în ascensiunea Occidentului a fost
angajamentul protestantismului față de alfabetizare”. Protestantismul,
subliniază Todd, este, de asemenea, de două ori în centrul istoriei
occidentale: prin educație și economie – teama de condamnare și nevoia de a te
simți ales de Dumnezeu, generând o puternică etică a muncii și moralitate
colectivă – și prin ideea că oamenii sunt inegală (amintiți-vă de „povara
omului alb”). Prăbușirea protestantismului nu ar putea decât să distrugă etica
muncii în beneficiul lăcomiei în masă: acesta este neoliberalismul.
Transgenderismul și cultul minciunii
Critica usturătoare a lui Todd la adresa spiritului
anului 1968 merită o carte cu totul nouă. El evocă „una dintre marile iluzii
ale anilor ’60 – între revoluția sexuală anglo-americană și mai 68 în Franța”:
„crezând că individul ar fi mai mare dacă ar fi eliberat de colectiv”. Aceasta
a dus la o dezamăgire inevitabilă: „Acum, că suntem eliberați, în masă, de
credințele metafizice, fondatoare și derivate, comuniști, socialiști sau
naționaliști, trăim experiența golului”. Și așa am devenit „o mulțime de pitici
mimetici care nu îndrăznesc să gândească singuri – dar se dovedesc a fi la fel
de capabili de intoleranță ca și credincioșii antichității”. 9. Scurta analiză
a lui Todd a sensului mai profund al transgenderismului zguduie complet
Biserica Woke – de la New York până în sfera europeană, și va provoca atacuri
de furie în serie. El arată că transgenderismul este „unul dintre steagurile
acestui nihilism care definește Occidentul astăzi, această dorință de a
distruge nu numai lucrurile și oamenii, ci și realitatea”. Și există un bonus
analitic: „Ideologia transgender spune că un bărbat poate deveni femeie, iar o
femeie poate deveni bărbat. Aceasta este o afirmație falsă și, în acest sens,
se apropie de miezul teoretic al nihilismului occidental. Situația este și mai
gravă când vine vorba de ramificațiile geopolitice. Todd stabilește o legătură
mentală și socială jucăușă între acest cult al falsului și comportamentul
șocant al hegemonului în relațiile internaționale. Exemplu: acordul nuclear
iranian încheiat sub Obama, care a devenit un regim de sancțiuni dure sub
Trump. Todd: „Politica externă americană este, în felul ei, fluidă de gen”. 10.
„Sinuciderea asistată” a Europei. Todd își amintește că Europa, inițial, a fost
cuplul franco-german. Apoi, după criza financiară din 2007/2008, acest cuplu
s-a transformat într-o „căsnicie patriarhală, cu Germania ca soț dominant, care
nu-și mai ascultă partenerul”. UE a abandonat orice pretenție de a apăra
interesele Europei prin întreruperea energiei și comerțului cu partenerul său,
Rusia, și autosancționându-se. Todd identifică pe bună dreptate axa
Paris-Berlin înlocuită cu axa Londra-Varșovia-Kiev: a fost „sfârșitul Europei
ca actor geopolitic autonom”. Și acest lucru s-a întâmplat la doar 20 de ani
după ce Franța și Germania s-au opus împreună războiului neoconservator
împotriva Irakului. 11. Todd definește corect NATO scufundându-se în
„inconștientul lor”: „Vedem că aparatul său militar, ideologic și psihologic nu
există pentru a proteja Europa de Vest, ci pentru a o controla”. 12. În tandem
cu mai mulți analiști din Rusia, China, Iran și dintre independenți din Europa,
Todd este sigur că obsesia americană – din anii ’90 – de a separa Germania de
Rusia va duce la eșec: „Mai devreme sau mai târziu, vor colabora ”, deoarece
„specializările lor economice îi definesc ca fiind complementari”. Înfrângerea
din Ucraina va deschide calea, deoarece o „forță gravitațională” atrage
reciproc Germania și Rusia. Înainte de asta, și spre deosebire de practic toți
„analiștii” occidentali ai principalei sfere NATO, Putin înțelege că Moscova
este pregătită să învingă împotriva întregii NATO, și nu numai împotriva
Ucrainei, profitând de „o fereastră de oportunitate identificată de Putin la
început”. din 2022. Todd pariază pe o fereastră de 5 ani, adică un final de joc
în 2027. Este interesant de comparat cu ministrul Apărării Shoigu, care a spus
anul trecut: SMO se va încheia până în 2025. Oricare ar fi termenul limită,
toate acestea implică o victorie totală pentru Rusia, câștigătorul dictând toate
condițiile. Fără negocieri, fără încetare a focului, fără conflict înghețat –
așa cum pretinde cu disperare hegemonul. Davos prezintă triumful Occidentului
Meritul amplu al lui Todd, atât de evident în carte, este să folosească istoria
și antropologia pentru a aduce pe canapea falsa conștiință a societății
occidentale. Așa se face că, concentrându-se, de exemplu, pe studiul unor
structuri familiale foarte specifice din Europa, reușește să explice realitatea
într-un mod care scăpa complet de spălarea creierului maselor colective
occidentale care zăbovesc sub turbo-neoliberalism. Este de la sine înțeles că
cartea lui Todd, bazată pe realitate, nu va fi unanim acceptată de elitele din
Davos. Ceea ce s-a întâmplat în această săptămână la Davos a fost extrem de
informativ. Totul se dezvăluie în plină zi.
Dintre toți suspecții obișnuiți – toxica Medusa von
der Leyen a UE, solicicul Stoltenberg ai NATO, BlackRock, JP Morgan și alți
șefi mari care dau mâna cu jucăriile lor de hanorac la Kiev – mesajul „Triumful
Occidentului” este monolitic. Războiul este pace. Ucraina nu pierde și Rusia nu
câștigă. Dacă nu sunteți de acord cu noi – cu privire la orice – veți fi
cenzurat pentru „discurs de ură”. Vrem Noua Ordine Mondială – orice credeți voi
țăranii de nivel inferior – și o vrem acum. Și dacă toate celelalte nu reușesc,
o boală X prefabricată va veni pentru tine.
-------------------------------------------
Sursa: Sputnik Globe via
https://reseauinternational.net/comment-loccident-a-ete-vaincu/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu