Ion
Măldărescu - „23 August 1944 aşa cum a fost” - o carte de patrimoniu național
Maria
Diana Popescu
03
Noiembrie 2024
„Încet, dar sigur, adevărul iese la iveală ca uleiul
la suprafaţa apei, iar Dumnezeu nu bate cu parul!”, ne spune istoricul Ion
Măldărescu în deschiderea comunicării, „23 August 1944 - Aşa cum a fost”, o
carte de patrimoniu naţional, cu privire la Marea Trădare Naţională de la 23
August 1944, o pată tragică şi ruşinoasa în Istoria României, săvîrşită de un
rege, cunoscut cu probleme psihice. Vorbim despre o prezentare mărturisitoare a
adevărului inexpugnabil, aşa cum s-a petrecut, etalat în cuprinsul unor documente
ale vremii. Istoricii prezentului, pe
care viiturile vremii îi ţin pe fotolii, în loc să-i măture, au săvîrşit un
adevărat asasinat asupra Istoriei Românilor, adevărul istoric fiind atîrnat de
tiparele unei istorii fals-speculative, impusă de către rollerii moderni,
astfel că, întreg corpul expunerii, ca arie de noutate, circumscrie
transcrierii unei înregistrări pe placă a ceea ce s-a petrecut la 23 August
1944, în Salonul Galben al Palatului Regal, şi mai multor documente originale,
aflate în Arhivă, Fond C.C. al P.C.R., Secţia Cancelarie, dosar 215/1944,
căreia i se adaugă comentariile după surse oficiale: Ioan Mocsony Stircea,
Pamfil Şeicaru, General Platon Chirnoagă. Asupra documentării s-a lucrat cu
rezultate de necontestat, descoperite în Arhivă, date publicităţii de
cercetătorul arhivelor Mircea Vâlcu-Mehedinţi, pentru prima dată în „Revista
ART EMIS”, la 23 august 2018 şi, apoi, „Ziariştii online”. „Mai târziu,
abjecţia de proces înscenat Mareşalului în 1946 de către aşa numitul Tribunal
al Poporului, în așa numitul „Proces al marii trădări naţionale”, derulat sub
regie străină, în stilul execuţiilor sumare [...] a desăvârșit fără-de-legea”.
(Ion Măldărescu).
Cu decenii în urmă, Nikolai Berdiaev consemna că, în
epoca modernă, istoria va fi falimentară, pentru că „istoria a fost duşmanul
omului pe care l-a strivit după bunul ei plac”. Să ne amintim şi de Herder,
care nu dă vina pe istorie, el aşează eşecurile istorice în sarcina raţiunii
umane, pe care o întrevede ca un „har”, dar şi ca pe „o povară” - pentru că
prin raţiune omenirea a făptuit „opere
grandioas”, dar şi „mizerii execrabile”, cum de pildă acest 23 August 1944.
Mizeria morală, după cum se vede, a devenit axioma lumii moderne. Urmare a unor
falsuri istorice, astăzi, urmaşii trădătorului Mihai, o aşa-zisă Casă Regală a
României, de fapt, un cuib de trîntori străini, falşi prinţi şi prinţese, care
au obţinut averi fabuloase cu documente îndoielnice, au profitat de slugărnicia
autorităţilor faţă de tot ce este străin şi huzuresc pe banii poporului român.
Aşadar, vorbim despre o prezentare
veridică a unui episod al evenimentelor de la 23 august 1944, care întăreşte
încrederea stenică în adevărul faptelor istorice, o tenacitate a rezistenţei
poporului român prin adevăr şi pentru adevăr. Autorul subliniază că orice român
este dator să cunoască adevărul despre istoria Patriei şi să facă din acest
adevăr, incomod pentru unii, prilejul unei noi biruinţe, comunicarea de faşă
indicînd de fapt, un punct de plecare solid şi obligatoriu spre cunoaşterea
adevărului cu privire la fatidicul 23 August 1944. Istoricul Ion Măldărescu
convinge prin cele prezentate că datoria de memorie a adevărului şi de
rezistenţă a acestuia prin vreme este temelia pe care trebuie să stea România
însăşi.
„O ciudată dar elocventă dovadă că „Pactul
Ribbentrop-Molotov” este încă valabil îl constituie și faptul că urmașii
alogenilor „veniți pe tancurile sovietice” în 1944, sub oblăduirea slugilor
autohtone - dintre care nu lipsesc prim-miniștri și șefii de stat
postdecembriști ai României - nu contenesc să re-condamne valorile noastre
naționale prin „instituția” bastardă, rezultat al incestului a două organizații
criminale: „Наро́дный комиссариа́т вну́тренних дел” (Н.К.В.Д. - Comisariatul
Poporului pentru Afaceri Interne - Ministerul de Interne al Uniunii Sovietice)
și „Geheime Staatspolizei, (poliția oficială secretă de stat a Germaniei celui
de-al treilea Reich). (Ion Măldărescu)
Paginile comunicării avansează ideea că există,
potrivit documentelor de arhivă, un adevăr istoric pur şi simplu, care prin
sensul lui trebuie să fie scutit de manipulările şi ambiguităţile prezentului,
un adevăr ascuns, care trebuie înţeles de oricine, orişiunde, în istoria
universală. Doar cunoscînd adevărul Istoria noastră poate dobîndi un profil
puternic şi o semnificaţie dreaptă. De notat modul cum autorul trezeşte la
viaţă istoria adevărată ca dimensiune a unui eveniment de cotitură pentru
România. „Vă reamintim că - excluzând longeviva relicvă regală păstrată „la
rece” până la finele amenajărilor de la Mânăstirea Curtea de Argeș și
înmormântată cu surle și trâmbițe -, toți ceilalţi participanţi şi/sau
implicaţi în complotul de la 23 august 1944 au trecut în altă lume în
împrejurări tragice, neclare, ori şi-au găsit sfârşitul în temniţele unde au
fost trimişi şi schingiuiţi de către slugile alogene ale bolșevicilor
sovietici”. (Ion Măldărescu)
În ordinea aceasta de documentare avem prilejul de a
găsi adevărul istoric în lumina lui reală, pătruns de semnificaţiile desprinse
din paginile de arhivă ale vremii. Ion Măldărescu, cel care străluminează
mersul Revistei Artemis, unul din diplomaţii culturii româneşti prin excelenţă,
istoric, patriot, intelectual de valoare incontestabilă, apărător al istoriei
şi tradiţiilor spirituale româneşti, a cărui biografie este partea cea mai
valoroasă a conştiinţei sale, trăieşte cu responsabilitatea omului superior,
fiind descendent al unei obîrşii de notabilă nobleţe istorică - Cula Măldărești
- urmaş al boierilor Măldăreşti: al lui Nan Paharnicul, al căpitanului din
oastea lui Mihai Viteazul - Tudor Maldăr, al colonelului-luptător în Războiul
de Independenţă de la 1877, Gheorghe Măldărescu şi al celor de după ei, ctitori
de lăcaşe bisericeşti şi locuri de preumblare culturală publică, dar şi al
neobositului jurnalist Dumitru Măldărescu, tatăl său - martor la încrucişarea
şi derularea unor importante contexte ale vremurilor trecute.
Notorietatea de care se bucură autorul este dată şi de
influenţa binefăcătoare a operelor sale, nu puţine la număr, studii, cercetare
de istorică şi religioasă, sesiunile anuale de comunicare ştiinţifice
organizate sub egida ART EMIS şi Filiala Cavalerilor de Clio - Maia-Ialomița,
alături de redutabilul istoric, comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru şi sub
egida Academia Oamenilor de Ştiinţă, la Maia-Ialomița, zeci de filme istorice,
documentare şi artistice, sute de editoriale, articole, eseuri şi comentarii în
diverse publicaţii din ţară şi din străinătate, grafică şi coperţi de carte -
numeroşi scriitori contemporani îi poartă semnătura pe cărţile lor - recunoaşterea şi aprecierea operei aducîndu-i
numeroase distincţii şi medalii, semn că prestigiul domniei sale se dovedeşte
extrem de fructuos. Acestora, li se adaugă lucrarea de faţă, utilă istoriei şi
generaţiilor viitoare în cercetarea adevărului istoric, mai ales în această
cotitură a vremii, cînd Ministerul Educaţiei a distrus şi continuă uzurparea
sistemul românesc de învățămînt, construit de Spiru Haret, cînd în şcoli nu se
mai predă „Istoria Românilor”, ci istoria falsificată a altei naţii. Jupînii externi au considerat că poporul
român este needucat şi trebuie civilizat cu forţa. „Civilizatorii” au pătruns
pînă şi în şcoli, iar „lecţiile” de istorie oferite tinerilor ţin de
falsificarea identităţii româneşti. De aici, strădania autorului Ion
Măldărescu, de a ţine mintea trează, în acest secol al degradării, un secol al
neputinţei în a susţine marile adevăruri.
La fel ca Mircea Eliade, care în lucrarea „Destinuri româneşti” (1936)
îşi exprimă încrederea în capacitatea poporului de a traversa cu bine momentele
spinoase ale istoriei, prin „evitarea maimuţărelilor europeniste”, Ion
Măldărescu crede cu tărie în poporul român care a traversat întreg la trup şi
la spirit vicisitudinile istoriei, ştiut fiind din vremuri străvechi că românul
nu a fost nici milog, nici laş, dar a fost mereu traumatizat..., iar istoria
i-a fost de cele mai multe ori ostilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu