sfârșitul
lumii
elisabetei
~*~
între
melancolie și grotesc
crește
viața
în
deriva frunzelor
dansând
în cerc
toamna
căutând
locul
perfect geometric
în
care -ai să cazi
să
te cuprind
să
mă cuprinzi
la
destrămarea visului
printre
rabini
nici
azi n-a venit poștașul
expediat
din limba latină
pe
aceleași drumeaguri
cu
solon și anaxagoras
celor
de departe nu li se poate răspunde
orizontul
se curba în alb și negru
coborai
pe scări
și
alergai izbită de tot prăpădul
care
poate fi fără mine
care
te aștepta
de
cealaltă parte a sferei
păzită
de
bruta tălâmbă
săpând
aidoma
cârtiței
mii
de galerii ale cotidianului
te
iubesc și n-ai nici o vină
am
vrut să aflăm
libertatea
moartea și nemurirea
ne-am
întors în timpul profeților
uciși
cu pietre
se
aștepta o toamnă lungă
și
uneori sfârșitul lumii
~*~
cătălin
afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu