Ioan Miclău-Gepianu - VÂRFUL CU DOR

 

Ioan Miclău-Gepianu:

VÂRFUL CU DOR

 

Motto:

”Cu cât mai de-departe vin versurile poeziei,

cu atât mai adânc reușim să privim spre

viitor”.                              I.M.Gepianu

 

VÂRFUL CU DOR!

(Varianta a II-a - În amintirea lui Avram Iancu)

 

 

~*~

 

Bună Ziua Munților,

Cu cărări din stânci și flori,

Porți deschideți zorilor,

Căci așteaptă un Neam mare

Să se-nnalțe către soare!

Iancule fecior din munți,

Acei munți vechi și cărunți,

Tu ești acel vârf cu dor

Ce din fluier chemi în noi,

Duhul bravilor eroi;

Viitorul deșteptării

E-a iubiri sfântă rază

Ce prin vremi ne luminează;

Cu-a lor vârfuri până-n ceruri

Munții noștri aur poartă,

Iancule ne-adu aminte

C-am cerșit din poartă-n poartă,

Și nu vrem să cerșim iar,

Ci pe-a noastră sfântă vatră,

Pe al Patriei Altar

Să zidim o lege dreaptă,

Cu mult suflet, cu mult har!

*

PRINTRE RAMURI ÎNFLORATE

Printre ramuri înflorate

Și-a făcut Mierla căscioară,

Cînd din lumi îndepărtate,

Veni mândra Primăvară.

 

Iar Mierloiul cu cioc galben

Și cu pene de tăciune

Stând pe-o ramură de palten,

Se-ncerca cu drag ai spune:

 

Cum să rotunjească cuibul,

Cu mătăsuri și flori albe,

Cu fir tras să țeasă rândul,

Pe la margini flori de nalbe.

*

PRIMĂVARĂ, PRIMĂVARĂ...!

Primăvară, Primăvară...!

Tu ne scoți în luncă iară,

Ne întinzi covor de iarbă

Și pui râul ca să fiarbă!

 

Un izvor l-ai pus să sune

Cântul cel mai drag din lume;

Mugurii pe crengi crăpară,

L-al tău ordin Primăvară!

 

Flori, Parfum, cântări, arginturi,

Fac din dealuri labirinturi

Când un soare lucitor,

L-ai chemat în ajutor.

 

El țesu Natura-n aur,

Ca un ac de meșter faur;

Iar din pântece de glie,

Salți a Firii melodie!

 

Primăvară, Primăvară...!

Tu ne scoți în luncă iară,

Cu pluguri și cu semințe

Și ne-ndemni la biruințte!

*

LINIȘTEA PĂDURII

Liniștea pădurii pare,

Un simbol al rugăciunii

Pe cănd în Apus, în mare

Ceru-și toarnă arși cărbunii

Unei zile lungi.

 

Înserarea ce se varsă,

Glorie și slacă pune

Pe-a pădurii frunte arsă,

Iar momentul se supune

Acelor divine legi.

 

Liniștea pădurii este

Un interior de templu,

Unde cel trudit găsește

Mângâierea din exemplu,

Sfântului din schit.

 

Codru-i Opera ce-n scenă

A adus artiști de frunte,

Care n-au calea obscenă,

De-s din șes ori de-s din munte,

Genii sunt la cânt.

 

Un izvor cu murmur dulce,

Sună tainic și alene

Când pe malu-i să se culce

Păsări dragi cu roze pene,

Voie își ceru.

 

~*~

IOAN MICLAU GEPIANU