Nicolae Grigorie Lăcrița - Civilizația digitală

 

Civilizația digitală

Art-emis

Conf. univ. dr. Nicolae Grigorie Lăcrița

02 Iunie 2026

 

Mărturia Eternității - Între Evoluția algoritmică și deșertificarea sufletului

„Pericolul trecutului era că oamenii deveneau sclavi. Pericolul viitorului este că oamenii pot deveni roboți.” (Erich Fromm)

Omenirea la răscruce: resituarea existenței

„Tehnologia ar trebui să servească umanitatea, nu să o înlocuiască.” (Albert Schweitzer)

Trăim un moment de cotitură istorică care nu are egal în civilizația umană. Nu mai discutăm doar despre instrumente noi sau tehnologii performante. Vorbim despre o mutare fundamentală (cu tot cu identitate, gânduri și aspirații) dintr-un univers analog într-unul care este digital, virtual și algoritmic. Civilizația digitală nu este doar „era gadgeturilor inteligente”. Este, în esență, un stadiu evolutiv (sau involutiv!?) al omenirii, în care centrul de greutate al existenței se mută din lumea fizică, biologică și spirituală în cea virtuală și algoritmică. Această tranziție este la fel de profundă ca și descoperirea focului, inventarea scrisului sau Revoluția Industrială. Poate chiar mai profundă.

Tehnologia informației nu mai este o simplă dependență funcțională - ceva pe care o luăm și o punem jos după nevoie. A devenit mediul de bază al vieții noastre, al comunicării, al lucrului, al divertismentului și chiar al definirii noastre ca indivizi. În lumea aceasta nouă, orice ființă omenească are o „viață dublă”: una fizică și una digitală. Și pentru generațiile viitoare, viața digitală se transformă din opțiune în necesitate existențială. De aceea, este esențial să înțelegem fundamentele acestei noi civilizații, pericolele și oportunitățile pe care le aduce. Numai cunoscând mecanismele ascunse ale acestui nou univers putem păstra (și poate chiar consolida) ceea ce ne face cu adevărat oameni.

Cei patru pilonii ai civilizației digitale

„Colonialismul digital este noul mod de a controla resursele minții fără a ocupa teritoriul.” (Michael Kwet)

Această civilizație nouă se sprijină pe patru coloane fundamentale care redefinesc întreaga existență umană: dematerializarea și pierderea proprietății. În lumea veche, valoarea era concretă: o casă, o suprafață de pământ, animale, utilaje, o mașină, aur etc. Puteai să o atingeți, să o vedeți, să știți că este a voastră. În civilizația digitală, valoarea s-a mutat în fluxuri de date și în coduri care circulă prin infrastructuri digitale controlate de corporații.

Fotografiile din telefonul vostru? Nu le dețineți cu adevărat. Sunt stocate pe serverele unei companii americane.

Banii din contul bancar? Nu sunt în depozitul unei bănci, sunt cifre în baze de date.

Chiar și cuvintele pe care le scrieți în e-mailuri sunt analizate, catalogate și vândute companiilor de publicitate.

Vi se spune că aveți acces la orice. În realitate, nu dețineți nici măcar jumătate din ceea ce vi se pare că vă aparține.

Totul este un serviciu, o permisiune revocabilă printr-un algoritm.

Un click greșit și puteți fi șterși din ecosistemul digital – iar pentru mulți oameni, asta înseamnă a fi șterși din viață.

Homo Digitalis: nașterea unui nou tip de om

„Sunt din ce în ce mai înclinat să cred că ar trebui să existe o supraveghere de reglementare, poate la nivel național și internațional, doar pentru a ne asigura că nu facem ceva foarte prostesc. Adică, cu inteligența artificială necontrolată, chemăm demonul” (Elon Musk)

Omul modern nu mai este doar o ființă biologică care folosește tehnologia. El devine o simbioză între om și mașină - ceea ce numim Homo Digitalis. Priviți orice persoane pe o stradă din orice oraș. Sunt cu ochii în telefon, creierul lor „conectat” la rețelele de socializare, gândurile curgând prin algoritmi de recomandare. Această ființă nu mai poate trăi normal în afara rețelei digitale. Dacă internetul cade, se simte pierdut, anxios, deznădăjduit. Este o nouă formă de dependență, poate chiar mai profundă decât dependența de droguri. Dar asta nu este o critică ușoară asupra oamenilor. Este o realitate biologică și psihologică. Creierul nostru s-a adaptat. Neurologii au observat că o expunere lungă la ecrane schimbă fizic structura creierului.

Tinerii care au crescut cu smartphonul nu gândesc la fel ca generațiile anterioare. Nu neapărat mai puțin inteligent, dar diferit. Creierul lor este modelate pentru a procesa cantități gigantice de informații rapid și superficial, în detrimentul meditației profunde, reflecției continue și al conexiunii spirituale reale. Homo Digitalis este omul care a pierdut capacitatea de a fi singur cu propriile gânduri. Este omul care construiește identitatea lui din imagini pe Instagram. Este omul a cărui realitate este filtrată prin algoritmi. Este omul din viitorul apropiat (deja este în prezent).

Guvernanța algoritmică și supravegherea totală

„Cine controlează inteligența artificială va controla lumea” (Klaus Schwab, Forumul Economic Mondial)

Cine conduce cu adevărat lumea astăzi? Nu neapărat președintele unui stat sau un șef de companie. Conducători sunt algoritmii, acele instrucțiuni matematice care decid ce vă apare pe ecran, ce prețuri vedeți la cumpărături, chiar și pe cine alegeți să iubiți (prin platformele de relații bazate pe algoritmi). Decizia politică și socială migrează treptat din sfera dezbaterii umane către „rece” procesare de date, iar supravegherea digitală și biometrică devine „aerul” pe care îl respiră societatea.

În China, sistemul de „credit social” monitorizează fiecare cetățean, de la viteza cu care conduce la comentariile pe care le face online. Ești penalizat algoritmic pentru orice încălcare, de la aruncarea unui rest de țigară pe stradă până la un comentariu critic la adresa guvernului. Asta nu mai este ficțiune sci-fi; asta se întâmplă acum.

În Occident, supravegherea este mai subtilă, mai invizibilă, fără penalizări algoritmice explicite pentru încălcări, dar cu efecte similare din punctul de vedere al companiilor de tehnologie. Fiecare clic, fiecare cumpărătură, fiecare locație pe care o vizitezi este înregistrată. Algoritmii știu mai multe despre tine decât chiar și tu. Știu ce te face fericit, ce te face furios, pentru cine ai vota și folosesc aceste cunoștințe pentru a te manipula. Cetățeanul nu mai este un subiect liber care ia decizii, devine un obiect de analiză, o cifră într-un colosal sistem de monitorizare care se extinde zilnic.

Atrofierea trăirii directe și deșertificarea sufletului

„Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă ca relaţiile interumane.

În lume va exista o generaţie de idioţi” (Albert Einstein)

Poate cel mai trist aspect al civilizației digitale este înlocuirea trăirii cu simularea. Empatia, intuiția, comuniunea spirituală, elemente care au definit umanitatea pentru mii de ani, sunt sacrificate pe altarul eficienței și vitezei. Decât să contempli un apus natural, o experiență care nu poate fi întreruptă sau condensată, când poți consuma 100 de imagini cu apusuri pe Instagram în două minute? Decât să investești în o relație complexă atunci când poți alege următoarea persoană care pare perfectă pe aplicația de întâlniri? De ce să citești o carte care te face să reflectezi o oră și jumătate când poți vedea videourile cu rezumate în 10 minute?

Algoritmii sunt programați pentru a ne oferi ce credem că vrem. Și ceea ce noi vrem (conștient sau nu) este plăcere, validare imediată și evitarea fricțiunii, algoritmii îți dau exact asta, în bucăți mici și digerate, calde și ușoare de consumat. Rezultatul este o „deșertificare" a sufletului, o golire de sens și profunzime în favoarea unei funcționalități pure. Oamenii se simt din ce în ce mai izolați, mai triști, mai anxioși, chiar și când sunt constant conectați. Paradoxul era prezis și de scriitori clasici: multă informație, puțină înțelepciune; multă comunicare, puțină legătură reală. Chiar dacă Inteligența Artificială va stăpâni întreaga cunoaștere a lumii, ea va rămâne etern inferioară omului; îi vor lipsi, pentru totdeauna, Sufletul și Scânteia Divină.

Mărturia divină versus mărturia algoritmică

„Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria” (Petre Țuțea)

Istoria omenirii este marcată de două tipuri de mărturii: cea divină și cea umană.

Mesajul spiritual, fie el religios sau filosofic, a oferit liniștea sufletului, speranța și un sens existenței umane chiar și în fața suferinței și morții. Nașterea Mântuitorului sub semnul Recensământului lui Augustus nu este o coincidență în textele biblice. Era o măsură de control și supraveghere împotriva a ceea ce era, în vremea aceea, puterea supremă – cea statală. Iisus Hristos a venit să proclame un adevăr radical: demnitatea și libertatea omului nu pot fi controlate de niciun sistem de putere, nici de registre statale, nici de măsuri de supraveghere. Tu ești liber. Tu ai demnitate. Tu ai suflet. Jertfa de pe Golgota rămâne actul suprem de eliberare. Prin aceasta, omul este eliberat din orice sistem de sclavie – fie el imperial, feudal, capitalist sau algoritmic.

Civilizația digitală încearcă ceva diferit: nu te eliberează. Îți oferă confortul iluziei de libertate. Ți se spune că ești liber, că poți alege, că ești protagonist al propriei tale povești, dar în realitate, totul este orchestrat. Libertatea ta este o iluzie bine calculată – mai subtilă decât sclavie directă, dar sclavie tot.

Marea întrebare: riscul dezumanizării totale

„Dacă am o conversație cu cineva și nu pot spune dacă este un om sau un AI –

acela este sfârșitul comunicării umane pure” (Adaptare după Yuval Noah Harari)

Iată marea întrebare care trebuie să ne preocupe astăzi: Este posibil ca, în timp, civilizația digitală să ne transforme în ceva mult mai puțin uman decât suntem azi?

Dacă vom continua pe calea actuală, putem ajunge la o lume în care:

- libertatea este o iluzie, iar decizia este algoritmică;

- dentitatea este un construct digital, nu o esență autentică;

- conștiința morală dispare, înlocuită cu eficiență funcțională;

- sufletul uman, sursa simțurilor, al spiritualității, al iubirii, este complet gol.

Aceasta nu este ficțiune ci se întâmplă acum. În Statele Unite, companiile de tech vând algoritmi de „predicție" care identifică care copii sunt mai susceptibili la abandon. În Europa, suntem mai puțin radicali, dar tendința este aceeași.

„Ce ar folosi unui om de ar câștiga lumea întreagă, dacă și-ar pierde sufletul?” (Biblia, Matei 16:26). Aceasta poate fi marea întrebare a civilizației digitale. Către o civilizație digitală umană

„Secolul 21 este numit secolul Tehnologiei Informației. Statul care va realiza cel mai mare progres în dezvoltarea Inteligenței Artificiale va domina lumea” (Vladimir Putin)

Dar nu trebuie să fie cale o singură, civilizația digitală nu este un destin inevitabil, este o alegere, iar fiecare dintre noi avem puterea de a face alte alegeri.

Știu că sună optimist, și probabil este, dar tehnologia nu este rea în sine, algoritmii nu sunt răi în sine, internetul nu este rău. Problema este: pentru cine lucrează? Cu ce scop? Cine le controlează? Și cine beneficiază? Dacă IA ar fi folosită pentru a trata boala, a educa, a conecta oamenii, a rezolva crize climatice, ar fi o binecuvântare, dar dacă este folosită pentru a controla, a manipula, a exploata, atunci este un blestem. Noi, ca indivizi și ca societate, trebuie să alegem, iar alegerea nu trebuie să fie între tehnologie și anti-tehnologie. Trebuie să alegem o tehnologie care servește umanitatea, nu invers.

Asta înseamnă: educație digitală adevărată (nu doar cum să folosești gadgetul, ci cum să înțelegi algoritmii), înseamnă transparență în algoritmiî, înseamnă protecție datelor personale,înseamnă păstrarea unor spații în viață unde nu suntem monitorizați.

Și, poate, cel mai important: înseamnă o reformă spirituală, o revenire la valorile care ne definesc ca oameni.

Concluzie - Mărturie pentru eternitate

„Inteligența Artificială este o oglindă care reflectă nu doar intelectul nostru,

ci și valorile noastre” (Ravi Narayanan, Expert în analiză).

Civilizația digitală este mărturia acestei epoci, mărturia a ceea ce suntem capabili să construim cu creierul nostru și mâinile noastre. Și cum în fiecare mărturie, sunt semne de biruință și semne de încercare. Marea lecție pe care o învățam e că oamenii nu au nevoie de mai multă informație. Avem nevoie de mai multă înțelepciune, nu de mai multă viteză.

Avem nevoie de mai mult timp, nde mai multă conectivitate. Avem nevoie de mai multă conectare adevărată cu oamenii, cu natura, cu noi înșine. Civilizație digitală ar trebui să rămână un instrument al omului, nu un mormânt al spiritului său și asta este responsabilitatea noastră. Acum. Astăzi.

„Succesul în crearea unei AI eficiente ar putea fi cel mai mare eveniment din istoria civilizației noastre. Sau cel mai rău. Pur și simplu nu știm. Deci, nu putem ști dacă vom fi ajutați la infinit de AI, sau ignorați de ea și dați la o parte, sau, eventual, distruși de ea” (Stephen Hawking)

Glosar - termenii civilizației digitale - explicații pe înțelesul tuturor:

- algoritm: O serie de instrucțiuni matematice și logice pe care un computer le urmează pentru a rezolva o problemă. De ex: algoritmul de Google Search decide ce site-uri îți arată. Algoritmul lui Facebook decide ce postări îți apare în feed. Sunt invizibili, dar foarte influenți.

- Cloud (Norul Digital): Un sistem de stocare a datelor pe servere gigantice aflate la distanță, nu pe calculatorul tău personal. Fotografiile tale, mesajele, documentele nu sunt la tine, sunt pe servere ale unor companii (Amazon, Microsoft, Apple, etc.). Asta înseamnă că nu le controlezi cu adevărat; companiile le fac.

- Bit și Pixel: Bit-ul este cea mai mică unitate de informație (0 sau 1). Din biți sunt făcuți toți algoritmii și programele. Pixel-ul este cel mai mic punct al unei imagini digitale. Din milioane de pixeli se compune ceea ce vezi pe ecran. Aceeași logică conceptual: puține elemente minuscule, coordonate perfect, creează o imagine mare și complexă.

- Homo Digitalis: O ființă umană care nu mai poate funcționa normal fără internet și dispozitive digitale. Este omul care are o viață dublă: una fizică și una digitală. Pentru unii, cea digitală este mai importantă decât cea fizică.

- Trans-umanism - o mișcare filosofică care susține că omul ar trebui să se transcendă prin tehnologie. Ideea că putem folosi IA și biotehnologia pentru a deveni mai inteligenți, mai puternici, să scăpăm de boală și de bătrânețe. Unii o văd ca salvare; alții ca o primejdie pentru esența umană.

- Algoritmocrație: O formă de guvernare în care decizia nu mai aparține oamenilor, ci algoritmilor. Nu mai sunt oameni care decid legile; sunt coduri informatice. Asta se întâmplă mai mult decât crezi, mai ales în companii mari.

Metavers: Un univers virtual 3D în care oamenii interacționează cu reprezentări digitale ale lor (avatare). Viitorul poate include viață foarte reală în aceste lumi virtuale – muncă, socializare, divertisment, chiar și relații. Gândiți-vă la el ca o versiune avansată a jocurilor online.

 

Bibliografie selectivă

- Fromm, E. (1976). To Have or to Be?. Harper & Row.

- Schweitzer, A. (1949). The Philosophy of Civilization. Macmillan.

- Țuțea, P. (1991). Răstignirea intelighenției. Editura Univers.

- Turkle, S. (2011). Alone Together: Why We Expect More from Technology and Less from Each Other. Basic Books.

- Carr, N. (2010). The Shallows: What the Internet Is Doing to Our Brains. W.W. Norton & Company.

- Han, B.-C. (2015). The Burnout Society. Stanford University Press.

- Zuboff, S. (2019). The Age of Surveillance Capitalism. PublicAffairs.

- Harari, Y. N. (2018). 21 Lessons for the 21st Century. Jonathan Cape.

Aranjament graphic - I.M.

 

Magda Ursache - „Latinitatea strigă din tranșee”

 

„Latinitatea strigă din tranșee”

Jurnalistică

Magda Ursache, scriitor

Art-emis

02 Iunie 2026

 

În acest nefericit context, când comportamentul antinațional e apreciat, când se promovează neîntemeierea unei familii, iar copilul e proiectat să devină de gen fluid și fără rădăcini etnice, când limba română e atacată  ca „un accident”, când ni se tot repetă că trebuia să fim slavi întregi „în marea slavă”, nu  slavi pe jumătate,versul lui Octavian Goga din titlu sună testamentar.

Cineva m-a întrebat: „Istoria? Ce nevoie ai de iluzia asta?”. Da, am nevoie de istorie. Mai ales acum, când istoricii școlii Boia dau frâu liber imaginației mai ceva ca romancierii, vrând să probeze ce nevrednici și nevolnici sunt românii, ce nedemocrați sunt, ba chiar se folosesc de ChatGPT, care și el poate fi manipulat de o întrebare dirijată în scopul intoxicării cu idei greșite. Particularitățile etnice sunt negate în fel și chip. Un conferențiar intellocrat se întreabă „Cum poate fi cineva român”, cu aluzie livrescă la Charles de Secondat Montesquieu, care se întreba cum poate fi cineva persan. Alt intellocrat scrie apriat că poporul român ar putea lua „un Nobel pentru ratare”, deși el însuși a fost ministeriabil perpetuu, post- decembrist. Guvernanții își ceartă țara, de parcă țara ar fi vinovată pentru situația în care se află, iar parlamentarii votează umili, cu capu-n jos (din 282 deputați, au votat pentru 173, contra 101 și 6 abțineri, deci servilismul e oarecum incomplet) Legea Vexler, care amenință și unitatea românilor, și memoria lor.

În acest context, cum spuneam, s-a întâmplat la Iași un vandalism cu miză simbolică: un bust modest al lui Octavian Goga, de pe Bulevardul Copou, a fost demolat de angajații Ateneului Tătărași, acum numit Ateneul Național Iași, noaptea, în 28 martie, 2026. Unde l-or fi dus? Nu ni se spune unde. Bustul lui Goga o fi fost topit, ca statuia lui Titu Maiorescu, în anii ocupației sovietice? În locul statuii, s-au pus două ghene și două trotinete. Așadar, nu vrem Goga, vrem tomberoane, să încapă-n ele, rupte foaie cu foaie, poemele „poetului pătimirii noastre”, după exemplul deputatului Vexler, care  a sfâșiat în patru, miercuri, 17 decembrie, 2025, afișul cu Eminescu, Goga, Mircea Eliade, Alecsandri , Kogălniceanu, Slavici, Xenopol. Gest mic, de om mic. „Un prost”, spune Christian Schenk. Mie gestul mi se pare inteligent calculat, sfidător, provocator. Un scenariu bun să trezească resentimente, ca să se probeze așa-zisul antisemitism al românilor. Eu nu-i văd așa pe români. Dimpotrivă, prea toleranți în războiul statuilor. Am scris, în pandemie, că războiul medical e cel mai urât dintre războaie. Rectific: cel mai urât război e războiul statuilor, dus de torționarii neomarxiști ai memoriei.

După Florian-jr., „Vârfurile de lance ale antisemitismului românesc” ar fi Goga, Iorga, Nae Ionescu, Crainic, Gyr, Mircea Vulcănescu, Vintilă Horia. Iată cum se roagă pentru „rănile țării” umilite, însângerate ca Iisus pe cruce, singurul premiat Goncourt al românilor, Vintilă Horia: „Pâinea noastră coaptă-n bunătate/ Dă-ne-o ca și până-acum./ Fă-ne, Doamne, prin durere drum/ Ca unei corăbii pe-nnoptate.” Se vede vreo umbră de fascism, de nazism, aici? Și încă: „Pe mine nu m-au atacat reprezentanții nu știu cărei etnii sau ai nu știu cărui regim politic. M-au atacat dușmanii omului.” Se vede vreo umbră de antisemitism aici?

Un avocat din Arad, Bogdan Ionescu, a înjghebat un ONG, „Asociația pentru prevenirea și combaterea antisemitismului și legionarismului”, după care a început plângeri penale: cheamă „la tribonal” primării, consilii locale, ca să schimbe nume de străzi, de biblioteci (Biblioteca publică „Octavian Goga” din Cluj), să mute de colo-colo statui... Altceva decât povestea unui „drob de sare” nu-mi vine-n minte. Care drob, dacă ar fi căzut, ar fi putut omorî pruncul nenăscut încă. Îi putem spune și bolovanul de sare, de vreme ce Bolojan n-a reacționat. Nici Demeter, ministrul Culturii, interesat de autonomia Transilvaniei și nu de lupta lui Goga împotriva revizionismului maghiar. A reacționat, însă, Boc, primarul Clujului, care nu s-a temut că-i pică-n cap drobul, cum i-a fost lui Mircea Abrudean, tot clujean, preș. Senatului și semator de Cluj-Napoca, rămas rece la afrontul deputatului Vexler. Se caută un nou premier? Îl aveți pe Boc, nu pe Abrudean.

În „Convorbiri literare”, din vara lui 2024, istoricul Mircea platon semna „Perspectivele lui Goga”, unde avertiza că au crescut „generații oarbe, îngenuncheate”, cu ochii lipiți de televizor, că „duhul rău al lămpii” deformează mintea elevilor și studenților. La un sondaj stradal, unui elev i s-a arătat fotografia Nadiei Comăneci. „Andreea Esca, a strigat, crezându-se victorios, anchetatul, iar altul nu știa în ce secol trăiește.

Cine a dat miliarde pentru tipărire de manuale alternative? Soros, filantropul. S-au eliminat din manuale apărătorii intereselor naționale (dacă le apărăm suntem extremiști?), ca nu cumva să devină extremiști, xenofobi, antisemiți copiii. Ba chiar, ca-n povestea drobului de sare, copilul român nenăscut încă, dar antisemit prin ADN. Școala Ardeleană a fost considerată toxică, deși Biserica greco-catolică a fost biserica etnică atât de necesară, de vitală, Transilvanei.

Eminescu ? Să se citească „Somnoroase păsărele” și-i destul. S-au căutat și se mai caută niscai naziști, niscai fasciști ca Delavrancea, Coșbuc, Duiliu Zamfirescu, Rebreanu, Goga, cu aceptarea tăcută a presei dependente de finanțări politice.

De 1 aprilie a.c., la ziua de naștere a lui Octavian Goga, o angajată „Wiesel”, șefa serviciului de cercetare, a dat un interviu la „Radio France International”: „Cel mai simplu mi s-ar părea, a rezolvat „științific” problema Ana Bărbulescu, să nu mai fie în manualul de Limba română”. Cine să nu mai fie? Goga, cine altcineva? Duhul rău, cel ieșit din lampa radio, a acționat. Mircea Platon, pe Facebook, a formulat un îndemn la trezire și trezvire. Ne-a arătat ce se întâmplă „dacă nu ne trezim și nu începem să realizăm sistematic și sistemic orice milimetru cedat inamicului, Celui viclean”. De duhul lămpii era vorba. Și mă tem că parte din  mass-media mainstream are ca ținte, de doborât Educația, Învățământul, Cultura, Istoria.

După ocupație, Goga a fost interzis total. Bustul de pe aleea oamenilor de seamă din Cișmigiu a fost decapitat (de bolșevici, după ocupația sovietică a României. Ca o ironie a Istoriei, bustul lui Goga de pe bulevardul Copou, a dispărut de multe săptămâni, fără explicație. Istoria (ciclică și cinică) ne  râde-n nas: Așa vă trebuie dacă nu vreți să-mi învățați lecțiile. Zâzania, la Iași, a pornit-o parlamentara Cosette Chichirău, userista sau liberala care se descălța în Parlament, ca semn de protest. Halal mod elegant de a protesta! Cică Goga a retras, prin decret-lege, cetățenia a 225.222 de evrei, numărați de Cosette la bucată, bucată cu bucată. Poate nu-i rău să-i spună cineva coniței să ia tălpile de pe Octavian Goga. Spun istoricii demni de crezare că regele Carol II l-a adus la guvern, pentru a atenua fascizarea ca-n Germania și ca-n Italia și tot Carol II l-ar fi trădat.

Hitler nu l-a dorit pe Goga. Se vede treaba că politiciana traseisă habar n-are că, după Unire, I.C. Brătianu  s-a opus încetățenirii fără discernământ. Oct.Goga a guvernat doar 43 de zile, iar anti-gogiștii Armand Călinescu, Const. Argetoianu, Gh. Tătărăscu au continuat încetățenirea, dar atent și responsabil, nu la hurtă. Cât rău face un cetățean nou-nouț ca Fritz, proaspăt lider USR, căruia nu-i place apelul la unire, ci la dezbinare, vedem acum. Și ce vocal este ne-alesul nostru!

În vremi grele, ca ale noastre, Goga, refugiat la Iași, conducea ziarul „România” al Marelui cartier al Armatei. Generalul Prezan l-a prețuit. Elena Chiaburu, doctor în Istorie și bibliotecar șef la Universitatea „Al.I.Cuza”, ne aduce aminte cum arăta Târgul Ieșilor, dulcele, în anii 1916-1018, cu un milion de soldați ruși bolșevizați, chipurile aliați, puși  pe jafuri și violuri. Palatul Culturii era spital militar. Bântuia tifosul. Goga stătea pe Stradela Sărăriei, nu-n palat regal. Doamna Elena Chiaburu se întreabă de ce nu există, cum ar trebui, o plăcuță comemorativă pe stradelă. Poate va fi una, plătită de Soros, pe casa unde a copilărit Alina Mungiu, președinta SAR, adicătelea „Societatea Academică Română”.

Goga, membru și vicepreședinte al Academiei adevărate (a ținut cuvântarea la primirea lui Coșbuc) și  președinte al Societății Scriitorilor n-are parte de plăcuță comemorativă. Ce-ar mai fi de scris în bold? Că studentul Goga a fost stipendiat de Emanoil Godju și că premierul liberal  de pe o zi pe alta, Ungureanu, a cedat o avere, a lui Gojdu, lăsată românilor prin testament, ungurenilor lui? „Veniți, ungurenii mei!”, chema la vot premierul-unguent.

De moartea lui Goga, în mai 1938, cine se face vinovat? Nu Carol II? Chiar în anul trecerii dincolo, în februarie 1938, premierul trimisese o circulară care cerea autorităților să aibă grijă să nu se întâmple gesturi ostile față de altă etnie, precizat israelită.

De moartea civilă a lui Goga se ocupă Cosette Chichirău, care nu știe, pesemne, că Goga a fost condamnat la moarte în contumacie de autoritatea austro-ungară, deranjată de lupta lui pentru drepturile românilor ardeleni. Cum să-i placă cel supranumit apostolul Unirii?

Și cât de fascist, nazist, legionar, antisemit o fi fost (cum scrie pe plăcuța aninată de chichirăi și chichirele de soclul statuii și eliminată de bărbați verticali), dacă Regina Maria i-a trimis la înmormîntare cea mai frumoasă coroană, din crini albi? Dacă nu știi, nu-ți băga capul în „mustul care fierbe”, coniță.

Lui Octavian Goga i se datorează Unirea, dar și faptul că a contracarat, la Kiev, acțiunea ucrainenilor de a anexa Basarabia. Goga a ridicat peste Prut primele școli românești, a tipărit primele ziare, primele cărți cu grafie latină. Cu Hallipa, Ion Pelivan, Ion Inculeț, Alexe Mateevici a fost în relații frățești, de frați de cruce. Goga a scăpat ca prin minune de atentatul cu bombă, pus la cale (zic istoricii cu carte) de Ana Pauker și executat de trei comuniști evrei, Max Goldstein, Saul Osias, Leon Lichtblau. Au murit atunci ministrul Justiției, un episcop ardelean și un senator regățean.  Mulți răniți grav. Goga trebuia să deschidă ședința și a întârziat. De ce? Pentru că-l oprise un țăran să-și spună păsul, iar „poetul pătimirii noastre” îl asculta. Un țăran dintre țăranii pe care Caramitru îi face „tembeli și ofticoși”. Țăranul i-ar spune juniorului că n-are niciun Dumnezeu.

De mila

Goga a luptat în revista „Țara noastră” pentru țăranii chinuiți sub jug austro-ungar și a ajuns deținut la Seghedin, în iarna lui 1911. Acolo, în închisoare, a venit la el Caragiale, care protestase pro-Goga, în „Situațiune penibilă”. În 1913, a fost arestat din nou și dus la Seghedin. „Ele (capetele noastre, nota mea, Magda U.)  pot să cadă. Ardealul nu poate să cadă.  Asta declara la București, în februarie 1915, în cadrul  „Ligii politice a tuturor românilor”.     

Ce nu știe anti-gogoloaga Chichirău e faptul că Poeta Vates a avut de suferit enorm pentru crezul său de intens patriot, de vizionar inspirat divin. Era cetățean austro-ungar, așadar a putut fi târât în „proces de înaltă trădare” și condamnat în contumacie (ca Pamfil Șeicaru, prin  sentințaTribunalului Poporului, unde activa nevasta „disidentului” Brucan, Alexandra Sidorovici. Oare știe asta Mândruța lui Brucan, care-l intervieva la nesfârșit pe falsul disident din Dămăroaia, alt duh rău al lămpii Protv?)

Goga a fost simplu soldat în Dobrogea. A plecat în Franța în 1918 și a revenit în 1919, în România Mare. Și cine altul a  luptat mai cu uitare de sine pentru Unitate, În Consiliul Național pentru Unitatea Românilor, înființat la Paris de Take Ionescu, decât Octavian Goga?

Închei acum cui spusa lui Octavian Goga la dezvelirea primului bust al lui Eminescu în Transilvania română, acum dispărut la fel ca bustul din Iași, virală pe Internet: „O graniță se apără cu un corp de armată sau cu statuia unui poet alături de inimile tuturora.”

Alo, Primăria, puneți la loc, pe Copou, bustul Poetului. Și nu oricum, ci cu gardă de onoare, așa cum merită. Ieșenii vă vor susține.

 

--------------------------------------------------

sursa - https://www.activenews.ro/opinii/Magda-Ursache-lectie-pentru-anti-gogoloaga-Cosette-Chichirau-Latinitatea-striga-din-transee-Alo-Primaria-puneti-la-loc-pe-Copou-bustul-Poetului... -205333 - 23 mai 2026

 

Ion Măldărescu - România, sclava UE și a „Marii Resetări”

 

România, sclava UE și a „Marii Resetări”

Ion Măldărescu

Editoriale

02 Iunie 2026

 

Mersul de robot al măscăriciul de la Cotroceni duce România spre desființarea ca stat și dispariția ca națiune. Momentan, Ilie Bolojan, cel mai distructiv prim-ministru din istoria României a primit bilet de evacuare, dar nu merită să fie liber. Pentru tot răul făcut românilor trebuie judecat și trimis după caz, fie le pușcărie, fie la azilul de boli mintale.

Strigoaica de la Buxelles, ginecolog la bază, care a făcut zeci de avorturi statelor membre și pe care nimeni n-o trimite în celula cu zăbrele în cazul afacerii Covid și sumelor însușite ilegal pentru milioanele de vaccinuri, creația a criminalului schizofrenic Bill Gates, este întruchiparea camuflată a Doamnei cu coasa în uniformă nazistă. Ea dictează în teritoriile incluse în lagărul concentraționar „Auschwitz 2”, supranumit Uniunea Europeană, profitând de cozile de topor înscăunate la conducerea fostelor țări, actualmente teritorii sub ocupație militară americană, franceză și a altor naționalități. Să ne aducem aminte de cele mai mari scandaluri legate de numele său. În perioada în care Ursula von der Leyen a deținut portofoliul  Apărării a fost acuzată că a acordat pe degeaba contracte de sute de milioane firmei de consultanță McKinsey și unei firme de IT (numai contractul IT valora 390 de milioane de euro) fără ca respectivele companii să presteze servicii pentru banii primiți. Comisia parlamentară care a investigat cazul său a acuzat-o că a distrus dovezi legate de cele două cazuri, însă după ce au înaintat dosarul procurorilor, aceștia au spălat dosarul. Același lucru s-a întâmplat în cazul fraudei generoase a vaccinurilor.

Alt mare scandal legat de numele Ursulei a fost cel al navei școală „Gorch Fockˮ a marinei militare germane, lansată la apă în 1958, navă care avea nevoie de reparații capitale. În 2015, ministerul condus de Ursula a anunțat că reparațiile la Gorch Fock, vor costa 10 milioane de euro, însă, la finalizare, Ursula a umflat suma la 185 de milioane de euro.

Tot în 2015,  grupul de cercetători voluntari „VroniPlag Wikiˮ, specializat în demascarea plagiatelor, a acuzat-o pe Ursula von der Leyen că și-a plagiat teza de doctorat din 1990. Conform raportului întocmit de acest grup, 43,5% din paginile tezei de doctorat fuseseră plagiate, iar în 23 de pagini au fost folosite citate, fără a se specifica de unde provin. Comisia de analiză a plagiatului, condusă de un bun prieten al Ursulei, a declarat că teza conține un plagiat generos, dar nu i-a retras titlul de doctor pentru că, potrivit comisiei, Ursula „n-a plagiat cu intențieˮ.

Iată că,  ginec-oloaga plagiatoare conduce Europa fără să aibă coordonate sănătoase necesare. „Toată viața ei, Ursula a fost fiica, succesoarea, cancelarul de rezervă – niciodată ea însăși”, cum scria în 2020 jurnalistul și scriitorul britanic Ben Judah. Pe lângă o Europa osândită la sclavie, haos, înarmare, război, sărăie și prăbușire economică, numele Ursulei rămâne în memoria colectivă cu dopul legat de sticla de plastic, cu etichetele hainelor care zgârie, cu interzicerea prunelor pentru că provoacă diaree. Nu râdeți, astea au fost probleme majore dezbătute de Ursula în plenul PE.

Nu puținele critici din Parlamentul European (Comandamentul Auschwitz 2) la adresa Ursulei von der Leyen s-au izbit de „invincibilitatea” strigoacei și a celor care au pus-o acolo, deși în țara sa de origine a comis numai fapte reprobabile. Se pare că acest reziduu murdar - pe care WEF și Bilderbergii îl folosesc pentru realizarea țelului final, „Marea Resetare” - este distrugătoarea țărilor cere au făcut imprudența catastrofică de a adera la „Auschwitz 2”.

După ce, în relativ recenta „vizită de lucru” din Bulgaria, unde bulgarii au „cosmetizat-o” cu ouă clocite (bulgarii patrioți, nu ca cetățenii românii care încă dorm și când se intonează „Deșteptă-te, Române”, a aterizat la baza Kogălniceanu, ca să dea porunci proștilor. Chiar dacă ar fi posibil să ne apărăm, din păcate, România mai are armată doar cu numele și armament doar pentru trei ore de război. Adevărații specialiști în domeniul militar fiind transformați în civili și înlocuiți cu civili îmbrăcați în uniforme militare, ceea ce dovedește valabilitatea declarației unui militar de carieră: „General arm. dr. Eugen Bădălan, fost șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, spune că armata noastră este praf, iar Art.5 din Tratatul NATO este o vrăjeală. Ei, acum vor sări mulți, că nu, că să vezi, vor zice că generalul Bădălan e plutonier și habar nu are ce vorbește, ș.a.m.d... „O clipă, că ne lămurim: efectivele militare, prezente pe teritoriul României în acest moment, atât românești, cât și străine, Nu sunt pentru a ne apăra da atacuri din afară. Toate aceste efecte viețuiesc pe teritoriul României pentru a reacționa în forță în cazul unei revolte populare. Nu există suficientă încredere în structurile de forță autohtone. România, prin baza de la Mihail Kogălniceanu, va fi punctul de lansare al unui atac al UE (NATO) asupra Federației Ruse. Asta poate declanșa o revoltă.  Acesta este adevărul care vi se ascunde. Din acest considerent Ursula von der Leyen a vizitat Mihai Kogălniceanu. Bolșevicii de la Bruxelles nu vor să stingă conflictul ruso-ucrainean, fiindcă în acest răstimp se înarmează. Au nevoie de câțiva ani. Pe urmă, vor ataca.  Acesta este și adevăratul motiv pentru care în România s-au anulat alegerile”[1] (Mitică Pinciuc).

Vânătoarea patrioţilor români şi eliminare lor din circuitul valorilor naţionale sunt la ordinea zilei mai ales după ce neromânul Vexler și Institutul pentru Studierea (?) Holocaustului în România „Elie Wiesel” și-a bătut joc de valorile noastre naționale. Printre condamnaţii „în contumacie se regăsesc:

- Mareșal Ion Antonescu (2 iunie 1882 - 1 iunie 1946), Conducător al Statului, asasinat la Jilava;

- Nicolae Ceauşescu (26 ianuarie 1918-25 decembrie 1989), primul Preşedinte al României, asasinat în sfânta zi de Crăciun:

- Emil Cioran (8 aprilie 1911 - 20 iunie 1995), cetăţean român decedat în Franţa;
- Mircea Eliade, membru post-mortem al Academiei Române (13 martie 1907 - 22 aprilie 1986), acuzat ca antisemit şi adept al Mişcării Legionare;

- Mihai Eminescu, membru post-mortem al Academiei Române (15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889) - asasinat;

- Radu Gyr (2 martie 1905 - 29 aprilie 1975), - întemniţat politic;

- Nae Ionescu (16 iunie 1890 - 15 martie 1940), jurnalist, - întemniţat politic;
- Nicolae Iorga, membru post-mortem al Academiei Române - asasinat; Constantin - - Noica (12 iulie 1909 - 4 decembrie 1987)), filosof - întemniţat politic;
- Petre Ţuţea (6 octombrie 1902 - 3 decembrie 1991) - întemniţat politic, absent! Interzis!
- Mircea Vulcănescu (3 martie 1904 - 28 octombrie 1952), - întemniţat politic.

- Octavian Goga (1 aprilie 1881 – 7 mai 1938) poet, publicist şi om politic - bust demolat…

Scapă-ne, Doamne de trădătorii de Neam și Țară!

 

--------------------------------------------

[1] https://www.facebook.com/profile.php?id=100014673855723 – 26 mai 2026

BEN TODICĂ - INTERVIU CU DOMNUL PROFESOR, POETUL ADRIAN BOTEZ

 

INTERVIU CU DOMNUL PROFESOR, POETUL ADRIAN BOTEZ

 

Sunt o notă răzleață, prin infinitul univers  - care, de nenumărate ori, sunt atras să călătoresc, prin zona dumneavoastră de exprimare; din curiozitate și cu modestie aș dori să întreb:

 

 

 

1. Ce reprezintă poezia pentru poetul și omul Adrian Botez?

 

Răspuns : Singurul motiv de a mai trăi. Cu adevărat. Poezia mea e BLESTEM și RUGĂCIUNE, în același timp. IUBIREA n-ar însemna nimic, fără...”Știința/Arta Urii” !

 

 

2. Pentru cine scrieți?

 

R: Altădată, în ”tinerețea buletinului” meu – pentru TOȚI OAMENII. De-o bucată de vreme – doar pentru mine și pentru cei câțiva prieteni adevărați, care mi-au mai rămas...

 

 

3.Suntem tentați tot mai mult să navigăm pe internet. Platforma digitală are mulți clienți. V-ați gândit să scrieți pentru acești utilizatori? Considerați că scrisul pentru acest segment de public tot mai numeros, presupune/implică anumite reguli…?

 

R: Cândva, exista o revistă ieșeană, ”SCRISUL LIBER”. Acolo, ne întâlneam sufletele... ”afìne”. De când ”Scrisul” nu mai e ”liber” (revista a fost închisă/”lichidată”...ca și revista mea, numită ”CONTRAATAC” : ”din lipsă de fonduri” – de fapt, din pricină că ”puțea a naționalism”...) – n-am mai simțit ”inimile bâtând, în același ritm cu a mea”(cum se întâmpla la revista ”SCRISUL LIBER” !). Și, deci, n-am mai considerat că  ”utilizatorii” Platformei Digitale ar mai avea nevoie de...”inima mea”. Eu nu mă bag, cu sila, în inima nimănui...așa că...am tăcut. Ca și  MARELE ENCICLOPEDIST ROMÂN, a cărui ”mână dreaptă” am fost, cunoștința făcându-ne-o domnul prof. CONSTANTIN FROSIN, Dumnezeu să-l ierte ! (cca 10 ani...scriam la toate cele cca 100 de reviste...să zicem : ”PATRIOTICE”... - ...dacă nu mai e voie să fii ”naționalist”, adică, IUBITOR DE PATRIE ȘI NEAM !...scriam câte 3-4 articole ”înspăimântătoare”, PE NOAPTE !!!) – ...enciclopedist numit ARTUR SILVESTRI (Dumnezeu-HRISTOS să-l țină, printre ARHANGHELII SĂI, CEI BINE ÎNARMAȚI !) – ...și care a...”tăcut de tot” (pe Pământ...!). CANCER - ”LA COMANDĂ”...

 

Reguli...Sunt atâtea reguli, și atâta lipsă de umanitate-omenie...M-am săturat de orișice fel de ”reguli”. Îmi plătesc, ”regulat”, doar datoriile către statul (încă) român (lumină, gunoi etc.).

 

 

4. Credeți că cititorul clasic se deosebește de cititorul internaut? Dacă da, prin ce?

R : Absolut ! Cititorul clasic era obligat, prin lipsa ”tinichelelor electronice” (televizor, calculator, internet etc.), să gândească, să imagineze, deci, să creeze...: asta înseamnă că era (sau tindea să însemne) UN ÎNȚELEPT – adică, un OM VIU !

Cititorul internaut - se crede și VIU ! Nu. Este un STRIGOI, care-și caută semenii. El nu mai aparține REALITĂȚII (divine, cu bune și cu rele !), ci Răutății Egoiste (specifice Strigoiului, adică celui rămas blocat între lumi). Cititorul internaut nu mai este, NICI GÂND ! – un ÎNȚELEPT ! – ci UN DISPERAT REFULAT !!!

 

 

5.Aveți rețineri în abordarea unor tematici sau revelați prin vers întreaga experiență a vieții individului și a umanității?

 

R : Dac-aș avea cea mai mică reținere :

1-n-aș mai scrie ;

2-dacă, totuși, aș scrie (în ciuda ”reținerilor”, adică, a ”gustului public”, cum se zice azi...!) - aș deveni... MULTIMILIARDAR ! Or, asta nu vreau...cum nu voia Păcală să ajungă PRIMAR !

Și, constatând asta – M-AȘ SPÂNZURA, URGENT, CU FRÂNGHIA DE RUFE !

 

 

 

6.A scrie poezia este o profesie ori ceva personal?

 

R : În primul rând, ”a scrie” (nu : ”A TE FACE că scrii” !) este un dialog, permanent, cu Dumnezeul tău. Deci, pentru că n-o să m-apuc, acum, la bătrânețe, să-l bârfesc pe Dumnezeu – consider scrisul ca fiind ceva EXTREM DE INTIM...și, deci, probabil, și foarte...”personal”...!

Poezia, ca și Ființa, nu ne aparține : deci, nu putem să facem comerț cu ea. În cazul ăsta, eliminăm, nu-i așa ? - noțiunea de ”profesie”(cel mult, eu mă semnez : ”SCRIBUL LUI DUMNEZEU”...!). De exemplu, când eram profesor, jucam mult TEATRU, pentru a atrage clasa/clasele de elevi (de liceu agro-industrial). Ei bine, ca Poet, nu-mi permit să-mi falsific, schizofrenic, nicio clipă, Ființa mea, Umano-Divină : ar însemna că-l trișez pe Dumnezeu. N-ar fi nici frumos, nici onest, față de Dumnezeul meu.

”A FI POET” – este o MISIUNE TRANSCENDENTĂ, de REVELARE A ARMONIEI și ADEVĂRULUI (către cei dispuși să te asculte ; HRISTOS-DUMNEZEU le spunea SFINȚILOR SĂI APOSTOLI : ”De nu vă va asculta mulțimea, în Piața Cetății – suiți-vă PE ACOPERIȘURI, și predicați  !” M-am suit și pe acoperișuri. Probabil, din pricina înălțimii blocurilor, mulțimea nu mai ascultă nici măcar de pe ”acoperiș”...

..AȘA CRED EU. Ceilalți știu/bănuiesc că nu cred așa – sau, cred extrem de puțini. ”De gustibus non disputandum” - și, mai mult de atât : FIECARE CU CONȘTIINȚA LUI (...dacă o are/o mai are).

 

 

7.La ce vârstă ați descoperit poezia ca cititor? Dar ca poet, creator de literatură?

 

R : Cred că pe la 6 ani... – ...adică, deîndată ce am învățat, singur, să citesc, m-am și repezit la revista, de pe atunci : ”Cutezătorii” (varianta valahă a ”Pif”-ului franțuzesc...) - și, prin ”ghidare divină”, am deschis paginile, de prima dată, ”taman” la rubrica lui VIRGIL TEODORESCU -  ”Atelier literar”...

Ca Poet...cam tot pe atunci : făceam poezii, pentru fiecare ”mâță” a mătușilor mele...! Se pare că nu erau tocmai rele (stihurile !)...: unele dintre mătuși mi-au amintit, chiar și pe patul de moarte, ce năzbâtii scriam eu, în copilărie, despre ”dragele mamei mâțe rele, dragele de ele”...

 

 

8.Sunteți azi, după părerea mea, cel mai exploziv/răvășitor poet al realității. La ce concluzie ați ajuns după o experiență deosebit de bogată în sfera creației lirice? Ce sfat dați noilor veniți, tinerelor condeie ?

 

R : Să-și caute OMUL din ei - și, ca urmare, să ”țeasă relații diplomatice” (multiple !) cu Cel ce a făcut această SUPREMĂ GREȘEALĂ (OMUL !) : Dumnezeul Zilei a Șasea. Dacă Dumnezeu le dă vreun semnal ( ”DACĂ ȘI NUMAI DACĂ !”), ATUNCI ȘI NUMAI ATUNCI, să transcrie, cât mai fidel, acel SEMNAL-MESAJ TRANSCENDENT.

Nu să despoaie, ca nebunii, PĂDURILE DACO-VALAHE, pentru a le mâzgâli celuloza, cu absurdități, infantilisme...tâmpenii !

Dacă nu capătă mesajul, din transcendență (ONEST !) – ATUNCI, PENTRU TOATE AVERILE UNIVERSULUI,  SĂ NU SE ”DEA DREPT SCRIITORI”: căci, având și clamând pretenția asta, vor minți cumplit, LA MODUL BLASFEMIC. Și, de vor continua să mintă – VOR MURI, CA DUHURI-SPIRITE UMANO-DIVINE. Și vor rămâne să ”se dea mari”, pe Pământul ăsta nefericit, doar în calitate de  ”BIETE UMBRE PRIBEGE ȘI ABSOLUT INUTILE !” - sau : ”INUTILE, LA MODUL ABSOLUT”.

 

 

9. Ce părere aveți despre critica literară? E obiectivă ori subiectivă, încurajează sau descurajează/desființează potențiale talente?

 

R : Nu mai există DELOC (în forma ei demiurgic-profesionistă !), aproape din momentul în care CULTURA MUNCII și ”CULTUL STRĂMOȘILOR” și al Lui HRISTOS-DUMNEZEU - au fost ÎNLOCUITE CU INFERNUL BANULUI/”CÂȘTIGULUI CU ORICE PREȚ” (...un tânăr vrâncean a omorât o sărmană BABĂ, numai pentru...20 de lei, aflați în buzunarul BABEI...când a aflat, de la polițiști, că BABA avea, sub salteaua de la pat, ascunși 600.000 de euro...”tânărul criminal” FĂCU UN INFARCT FATAL !). Mai rămăseseră ”fosilele” (ADEVĂRAȚII CRITICI LITERARI, HARNICI ȘI DEOSEBT DE ONEȘTI !!! – ...eu am avut onoarea, și norocul extraordinar  -  să-l cunosc și prețuiesc, aici, în Vrancea, pe CRITICUL AUTENTIC MIRCEA DINUTZ... - ...   Dumnezeu să-l ierte și să-l țină în Lumina Sa !)...așa cum erau numiți CRITICII AUTENTICI, de către...”utilizatorii/internauții”, despre care faceți grăire domnia voastră.

Cei care mai fac câte-o ”recenzie prietenească”, recunosc, și ei (unii – CEI ONEȘTI !) că sunt, doar, niște diletanți (AMATORI). Adică, în lipsă de CRÂNCENĂ EDUCAȚIE/INIȚIERE CRITICO-HERMENEUTICĂ – se distrează, și ei, cu cărțile care le plac...sau cred EI că ar trebui să le placă...pentru că așa a zis ”Președintele”...U.S.R. și U.N.E.S.C.O., concomitent (N. Manolescu, ”parexamplu”...)

Evident, există și recenzii plătite cu bani grei. Dar acesta este un subiect atât de dezgustător, pentru mine (ȘI ATÂT DE CATASTROFAL, PENTRU CULTURA DACO-VALAHĂ, DE AZI !), încât prefer să nu-l discutăm. Dacă sunteți de acord, firește...

 

 

10.Se spune că poeții sunt cei mai recomandați să discute politică. Istoria confirmă acest lucru. Mai este poezia manifest pentru omenire?

 

R : NICIODATĂ !!! S-a apucat, unul, SOCRATE (care era filosof, dar, în Antichitate, TREBUIA SĂ FII DE TOATE, PENTRU A PUTEA FI...”CEVA”!!!)...și știți ce-a pățit : ”democrația ateniană”, de pe la 399 a. Ch., l-a condamnat la moarte, prin otrăvire cu CUCUTĂ. S-a executat sentința, CUM DE NU !!!

 

 

11. S-a schimbat poezia dumneavoastră de la comunism la democrație? Dacă da, cum, în ce direcție?

 

R : NU ! ÎN ESENȚA EI. Dar, evident, EVOLUȚIA SPIRITUALĂ (de-a lungul a aproape 66 de ani), la care M-AM SUPUS, TOTDEAUNA, CU O DISCIPLINĂ DE FIER – a adâncit, pentru ochii mei spirituali, crizele VIZIBILE ale Lumii Umano-Terestre -  și mi-a revelat, mult mai clar, MOTIVELE CRIZELOR UMANO-TERESTRE.

”Comunism” și ”democrație”...În comunism, eram mult mai mulți oameni liberi. În ”democrație”, ca să n-o pățească precum SOCRATE – majoritatea s-au făcut OAMENI DE AFACERI  - ...și, implicit, TRĂDĂTORI DE PATRIE.

...À propos : AZI, nimeni, dintre ”majoritarii votanți”, nu mai știe despre ”NEAM” și ”PATRIE”. NIMIC !!!

 

 

12. Constatăm că, dacă politicianul este mai needucat, cu atât se simte mai bine, pentru că țara e condusă în mod „automat” din afară. Cel mai slab și nepregătit, folosind cuvinte „mari”, dar sărace în conținut și efect a influențat, chiar a forțat cetățeanul să-l voteze, ca revanșă, în loc să lupte să-l dea jos. Așa a proliferat și corupția și alte tare ale momentului. Mai lucrează poezia în ceea ce privește dezvoltarea spiritului civic?

 

R :Dacă mai lucrează Poezia, pentru ”dezvoltarea Spiritului Civic”...?!

R : AȘ VREA. E VISUL MEU, ”VIS TRÂNTIT DE PE CAL”, CEL MAI DES !!! DAR TOT NU MĂ LAS DE CALUL-PEGAS, al PARNASULUI !!!

...Cât despre POLITICIENI (EGAL : TRĂDĂTORII SUPREMI AI NEAMULUI DACO-VALAH), cu cât sunt mai PROȘTI/MANCURTIZAȚI, cu atât sunt mai ”IUBIȚI” și ”RĂSPLĂTIȚI”, de IUDEO-MASONERIA EUROPEANĂ. De U.E., să zicem. De Banca Mondială, să zicem...și despre câte alte ”organe și organisme internațional-globaliste” (ÎN TOTALĂ CONTRADICȚIE CU ARMONIA=STAREA DIVINĂ, DE POEZIE !), am mai putea...”să zicem” !!!

 

 

13.Este poezia și va rămâne un MISTER?

 

R : CÂT ȘI DUMNEZEU. Sau : MISTER, în FORMA ȘI FONDUL ARMONIEI DIVINE. Apucă-te și ”de-misterizează”, ”STRUCTURALIST-ANALITIC” (???!!!), Simfonia a IX-a, a lui Beethoven, dacă vrei să-l desființezi pe Beethoven...!!!

La fel cu EMINESCU al nostru. Critica (AUTENTICĂ) asupra Poeziei trebuie SĂ SUGEREZE, NU să spună (ba, chiar să IMPUNĂ !), dacă nu vrea să devină (Critica !) – CRIMINALĂ DE DREPT COMUN !!!

 

 

14.Tirania simplificării lucrurilor și lipsa de educație, concomitent au schimbat destinul poeziei și al poetului?

 

R : La modul și în circumstanțele contemporane terestre – probabil că nici nu mai există Poet și Poezie. Dar la MODUL DIVIN...cine-l poate simplifica/ucide, pe DUMNEZEU ?!  NEBUNII !!!!!

Și, ”Slavă Domnului”, avem NEBUNI, pe PĂMÂNT... ! – să mai exportăm și-n alte GALAXII !!!

Să nu uităm că TOTUL (orice gând, orice sunet, orice gest, cât de mic-inobservabil etc.) este înregistrat pe fondul lui ”AITHEROS” : se numește ”CRONICA AKASHA”.

 

 

 

15. Poetul era considerat, din vechi timpuri, ”croitorul destinului fericirii” :  mai e și azi ?

 

R : AZI, nu-i lăsat...dar nici nu se bate, precum Don QUIJOTE !

Eu am scris (gazetărie literară, dar și ”cetățenească”, adică, de atitudine, față de Soarta Cetății !) vreo 10 ani, înainte de 1989 - și vreo 20, după 1989. Scriu ”gazetărie cetățenească”, ”din an în Paști”, și azi. Dar nu dau decât de SURZI și MANCURȚI (...ca să nu le zic, de-a dreptul...”cretini”).

TREBUIE SĂ VINĂ ”POETUL SUPREM, SINGURUL ORATOR COSMIC” : IISUS HRISTOS. Sper că, de data asta, va ști să ia ”BICIUL” (ca-n TEMPLUL ZARAFILOR-PREOȚI !) și...VA ȘTI CE SĂ FACĂ, dintr-odată și fără amânare ! – cu acest ”BICI-ȘARPE DE FOC PURIFICATOR” !!!

 

 

16. Ce/cine/cum ar mai putea îndrepta starea actuală a României?

 

R : DOAR CEL NUMIT MAI SUS : DUMNEZEU-IISUS HRISTOS.

 

 

17. Aflând de soarta marelui nostru poet, Mihai Eminescu, eu nu aș mai avea curajul să mă apuc de poezie. Mă gândesc la dorința de a fi un mare poet. Dacă el, „Hristosul Poeziei” a sfârșit dramatic, de ce aș aștepta un alt sfârșit? Nu e o luptă în van?

 

R : Dar ce, când vă uitați în Lume și-n Istoria Lumii, nu ziceți : ”e o luptă în van” ? Și, totuși...unii ”NEBUNI” continuă, cu riscul pierderii VIEȚII – SĂ TRĂIASCĂ FERM, DEMIURGIC, ENERGIC... continuă SĂ CREEZE (...nu-s mulți, e drept...  -   ...DAR SUNT !)!...OMENIREA continuă...”lălăit”, cum știe ea...”gregar”!!! Știu pe unul (de la Gura Humorului, de unde-s eu...), care, păzind el caprele (vreo 30 de căprițe !), m-a văzut scriind, într-un caiet (stăteam într-o văioagă, dintre Munții Mei !). M-a somat să-i citesc ”ce-am scris despre el” : ”TOT!” – mi-a subliniat, arțăgos, nevoie mare ! I-am zis, calm, că nu scriam despre el... – apoi i-am citit câteva poezii de-ale mele... - ...de câte 4-5 ori, fiece poezie. Ca, peste o săptămână, să mă trezesc, cu el, că vine cu un caiet la mine, acasă - zbierând militărește : ”ASCULTĂ !” Mi-a citit, bâlbâit și ...”agramatic”, vreo oră (erau niște infantilisme, cu  enorme pretenții de Poezie și agramatisme ”sodom”: ”Foaie verde matostat/Eu de sculat – acuși mă scol...”...). Apoi : ”Corectează-mi-le !” – și, imediat,  a și adăugat : ”MI LE PUBLICI NUMA' LA D-ĂIA CEI MAI MARII !” N-am mai rezistat...și i-am zis-o-n față...s-o fi supărat, treaba lui...dar nici să intru eu, în ospiciu, pentru el...nu-mi convenea, că, tocmai aveam de terminat un roman de-al meu...

...”HRISTOSUL POEZIEI” NU ȘI-A SFÂRȘIT LUCRAREA ! EL NICI N-A ÎNCEPUT-O !

SĂ-I FEREASCĂ DUMNEZEU-HRISTOS (...TOT prin MILA Lui !) să...ÎNCEAPĂ ! PIATRĂ PE PIATRĂ NU VA RĂMÂNE...”iar cei vii le vor zice celor morți să iasă, din morminte, ca să intre ei...” !!!

...Uneori, mă gândesc să-L rog să mă facă Dumnezeu, în locul Lui...NUMAI O ZI...!

Ptiii ! Ce CURĂȚENIE AȘ MAI FACE !!!

 

 

 

Mulțumesc, distinse frate și domn poet, prof. dr. Adrian Botez! Ca notă răzleață, am să vă caut, în continuare, cu bucurie și interes, prin universul etern, pentru a vă citi poezia.

 

R : Cu SMERENIE, EU vă mulțumesc ! Pentru că, de fapt, vă mulțumesc, în numele Lui HRISTOS-DUMNEZEU, ce-mi trimite, neîncetat și nespus de autoritar, mesaje, pe care ”SCRIBUL LUI DUMNEZEU” (întru MISIUNEA LUI SACRĂ !) se trudește să le trans-pună/trans-scrie pe hârtie, cât mai fidel...!

 

                                                                                     BEN TODICĂ