Un
creștin povestește minunea pe care a trăit-o. El susține că „prezența”
Sfântului Paisie i-a schimbat viața. Redăm aici minunea povestită de el însuși:
„De la vârsta de 12 ani am suferit din pricina demonizării. Viața mea devenise
o mucenicie. După exorcizările pe care mi le citeau, mă simțeam de parcă aș fi
fost bătut.
În prima Sâmbătă a Postului Mare din anul 1995, duhovnicul meu a rânduit să
mergem la privegherea de la Mănăstirea Suroti.
Înainte de a porni, am simțit un război sălbatic. În toată privegherea nu am
simțit deloc moțăială. Săteam în mijlocul bisericii cu fața în jos și monahiile
stăteau în jurul meu. S-a terminat privegherea și au început să citească Slujba
de sfințire a Aghiasmei. Eu m-am sălbăticit atunci foarte tare, dar am fost dus
să mă închin la Moaștele Sfântului Arsenie Capadocianul.
A fost pentru prima oară – o mărturisesc și mă cutremur – când am simțit cum
trupul meu ardea. La sfârșit am spus: „Pai… Pai…”. Egumena m-a întrebat
„Paisie?” și eu am dat afirmativ din cap. În clipa aceea am devenit ca o fiară.
Iar când m-au dus la mormânt, am strigat de trei ori: „Sfânt! Sfânt! Sfânt!”.
Deși am vrut să fug, m-au prins și cu sila m-au așezat pe mormântul Sfântului.
Atunci am văzut pe Sfântul cum s-a ridicat de la jumătate în sus, de parcă s-ar
fi deșteptat din somn. Nu arăta ca un mort, ci era exact așa cum arăta în
viață, cu barbă și cu rasă. Aceasta s-a petrecut într-o fracțiune de secundă.
El mi-a pus mâna pe fruntea mea și în aceeași clipă am văzut cum a ieșit din
gura mea un fum negru. Apoi m-am liniștit, dar durerea trupească nu a plecat
îndată. Am adormit și din pricina durerii mă trezeam spunând: „Mă doare tare!”.
Timp de 40 de zile după aceasta am simțit o astfel de bucurie, încât plângeam
de atâta bucurie. Poate a fost prea îndrăzneț ceea ce am spus în rugăciune:
„Dumnezeul meu, chiar și o viață întreagă să mă chinuiesc ca mai înainte,
ajunge să simt din nou – chiar și pentru o singură clipă – această bucurie!”.
- July 25, 2016
Pe o scară
erau doi Îngeri. Unul urca și cobora mereu. Celălalt stătea nemișcat și nu
făcea nimic.
Îl întreabă
cineva:
– De ce
celălalt Înger urcă și coboară mereu, iar tu stai fără să lucrezi?
– Fiindcă
celălalt urcă la Dumnezeu rugăciunile oamenilor, cererile lor. „Dă-mi aceea,
dă-mi cealaltă!”. Treaba mea este să urc mulțumirile și fiindcă oamenii nu spun
„mulțumesc”, stau fără lucru… Uneori mai spune cineva câte un „Slavă Ție,
Dumnezeule!”. Se îngreuiază să spună Slavă Ție, Dumnezeule! sau
un Mulțumesc!
Sursa:
Pr Alexandru Stanciulescu Barda
http://marturieathonita.ro/minune-petrecuta-la-mormantul-cuviosului-paisie/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu