Cinci copii
şi cele cinci cruciuliţe
Dardas
Nikolaos, Doctor, Tesalonic
M-am
căsătorit cu soţia mea cu binecuvântarea Stareţului Paisie. La puţin timp după
căsătorie, l-am vizitat la Souroti. Ne-a dat binecuvântarea lui şi cinci
cruciuliţe de binecuvântare. Într-adevăr, am făcut cinci copii. Când soţia mea
a rămas însărcinată cu al cincilea copil, Stareţul a prevăzut că copilul va
veni cu picioarele înainte. Într-adevăr, aşa a fost până la ultima săptămână,
aşa cum ne-au confirmat şi la ecograf. Atunci l-am vizitat pe Stareţ la Panaguda
ca să-i cer să se roage pentru noi şi mi-a zis atunci că bebelușul se va naşte
în mod fiziologic. Cu adevărat, în penultima zi înainte de naştere, ginecologul
ne-a anunţat că fătul a luat o poziţie fiziologică.
(Nikolaos A.
Zournatzoglou, Mărturii ale închinătorilor. Cuviosul Paisie Aghioritul, volumul
al II-lea, Editura Egumeniţa, p. 197) Sântul Ilie și soldatul care înjura de
cele sfinte 20 Iulie 2016 Monahul Lazăr Dionisiatul
Traducere și
adaptare: Ioan-Lucian Radu
Sursa:
www.johnsanidopoulos.com
Vorbind cu
fratele Teoctist din Epir, la 20 iulie 1972, el m-a întrebat dacă am auzit de
minunea care a avut loc în urmă cu cincisprezece ani în Ioanina (Grecia), unui
soldat care era rânduit de strajă la cazarmă. I-am spus că nu și l-am rugat să
mi-o spună ca s-o pot scrie, spre slava profetului Ilie.
Un soldat
era staționat să păzească o baracă și, la miezul nopții, a auzit pașii unei
persoane, care se apropia de el. Soldatul a crezut că era un ofițer care, așa
cum se obișnuiește, venea să îl verifice. A strigat: „Stai!”, dar din nou a
auzit pașii apropiindu-se de el. Pentru a doua oară a strigat: „Stai! Cine-i
acolo?”. Cu arma în mână, nu a primit nici un răspuns. A fost apoi forțat să
spună: „Stai sau trag!”. De îndată ce a spus „trag”, arma i-a fost smulsă din
mâini și a aterizat la aproximativ cincizeci de metri distanță. Apoi a văzut, dintr-o
dată, în loc de un ofițer, așa cum a crezut că ar fi, un preot învăluit de o
lumină strălucitoare, asemenea fulgerului. S-a înfricoșat foarte tare. Preotul
i-a spus: „Nu te teme, copilul meu, nu-ți fie frică, dar spune-mi,
binecuvântatule, de ce hulești cele sfinte? Pe Hristos, pe Maica Domnului și pe
Sfinți?”. Simțind remușcări, soldatul a început să plângă și și-a cerut
iertare, spunând: „Iartă-mă, Părinte Sfinte, fac asta din cauza răutății mele și
a multor ani petrecuți în obiceiuri rele. Iartă-mă!”. Sfântul i-a răspuns:
„Trebuie să predici tuturor să se pocăiască și să nu hulească cele sfinte (în
societatea românească, cea mai întâlnită hulire este înjuratul de cele sfinte).
Să comunici acest lucru și în metropolă, și tuturor. Chiar și ziarele ar trebui
să publice acest lucru...” „Nu mă vor crede, Sfinte. Dar spune-mi, cine ești?” „Eu
sunt profetul Ilie. Și pentru ca oamenii să te creadă mai mult, le vei spune că
în acea stâncă (și a arătat cu degetul) vor săpa și vor găsi o biserică veche
de-a mea și deasupra ei, să construiască o biserică nouă”. El a mers și a
povestit acest lucru întregului oraș și întâmplarea fost publicată în toate
ziarele locale. Mulți au crezut și ș-au schimbat viața. Brutarii și asociația
acestora, care îl cinstesc pe profetul Ilie ca patron al lor, au săpat în
stânca ce a fost indicate și au descoperit o biserică veche și, după cum a fost
cererea, au construit una nouă, deasupra ei, în cinstea Profetului Ilie. Soldatul
a schimbat multe vieți și a trăit tot restul vieții sale ca un model de un bun
creștin.
(Călugărul Lazăr, de la Mănăstirea Dionysiou, Muntele Athos)
Puterea rugăciunii Sfântului Serafim
întoarce credincioșii din calea morții
19 Iulie 2016
Rugăciunea
Sfântului avea mare putere. Tămăduia bolnavi care ajunseseră deja în pragul
morţii. În mai 1829 se îmbolnăvise grav soţia lui Alexei Iurievici Vorotilov,
din satul Pavlov, regiunea Gorbaciov. Vorotilov avea mare credinţă în puterea
rugăciunii Sfântului, dar şi Sfântul îl iubea ca pe un ucenic de-al lui. A
plecat deci îndată spre Sarov, unde a ajuns la miezul nopţii. Cu toată ora
nepotrivită la care a sosit, s-a dus direct la chilia părintelui Serafim.
Acela, ca şi când îl aştepta, şedea în pragul chiliei sale.
- Ce te-a
făcut, bucuria mea, să vii la chilia sărmanului Serafim la ora asta?
- Am venit
să cer ajutor pentru soţia mea bolnavă.
- Soţia ta,
i-a spus atunci Sfântul vizitatorului, e scris să moară.
Acela însă a
căzut la picioarele lui cu lacrimi şi l-a rugat să mijlocească la Domnul,
pentru a-i dărui sănătate soţiei sale. Sfântul s-a adâncit imediat în
rugăciune, vreme de zece minute. Apoi şi-a deschis ochii, l-a ridicat pe
Vorotilov şi i-a zis:
- Iată,
bucuria mea, Domnul îi dăruieşte viaţa soţiei tale. Mergi la casa ta cu pace.
Când a ajuns
acasă, a aflat că în ceasul în care părintele Serafim se ruga, soţia sa a
simţit o uşurare. Curând s-a însănătoşit complet.
(Un serafim printre oameni – Sfântul
Serafim de Sarov, traducere de
Cristian
Spătărelu, Editura Egumenița, pp. 184-185)
Sursa: Pr Alexandru Stanciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu