vineri, 9 decembrie 2016

Că bântuit ni-i somnul







AZI, LA NOI

-Rechizitoriu postdecembrist-
Pastișă-pamflet după poezia ''NOI'' de O.GOGA



''La noi, sunt codri verzi de brad
Și câmpuri de mătasă...'' 
...Și de la Iași pân-la Arad
E-atâta jale-n casă.

''La noi, de jale povestesc
A codrilor desișuri
Și jale duce Murășul,
Și duc tustrele Crișuri.''

Și duc:Prut,Timiș,Olt și Jiu,
Că bântuit ni-i somnul;
Vorbim ca Moise,în pustiu,
Dar nu ne-aude DOMNUL.

Afaceriști din alte țări
Vin Delta să ne-o fure;
Luăm din Occident țigări,
Ei,de la noi,pădure.

Vânatul nostru cel de preț,
Monumentala capră,
Din munții noștri cei semeți,
Dolarii-o duc pe apă.

Se vând și munți,se vând și văi,
Românii-s dați uitării;
Tâlhari,becisnici,sămădăi,
Trec peste trupul Țării.

La noi, se intră cum se vrea,
Cam tot așa se iese
Și ''bașbuzuci'' cu narghilea
Își iau de-aici metrese.

La noi, fecioarele se vând
Pe blugi și pe valută -
Și bieți părinți,la sat,plângând,
Beau zeamă de cucută.

Mai bine-așa decât să prinzi
Nefericita cale -
Să-i naști și-n șapte luni să-i vinzi
Ca și pe animale.

Blestemul meu eu îl arunc
Pe-acelea cu ''arginții'',
C-am lăcrimat și dup-un junc
Când l-au vândut părinții.

La noi ,de câțiva ani avem
O nouă Constituție,
Dar - din păcate - și harem,
Adică prostituție.

La noi, nu este Dumnezeu
În fiecare casă
Și zi-de-zi păcatul greu
Ne-ncearcă și ne-apasă;

De-ceea țara-i sub potop,
Sub boli și-atâta lipsă,
Că pare a mai fi un strop
Pân-la Apocalipsă.

La noi ,în case încă-i frig
Și-s lipsuri cu duzina;
E traiul scump,puțin câștig
Și s-a scumpit făina;

Dar,Doamne,ce nu s-a scumpit
În ''era asta nouă''?
La toate-i prețul înzecit
De la tractor la ouă.

La noi, dreptatea-i la pământ,
Pământu-i necultură;
Cu demagogi și vorbe-n vânt,
Nu faci AGRICULTURĂ.

Atâția ani ne-au tot mințit
Cu ''Iepoca de aur'' ;
Orașul vitreg a-nghițit
Pe liniștitul paor.

La noi,escrocii dobândesc
Păduri și munți,și lacuri;
În schimb țăranii nu primesc
Ce-au moștenit de veacuri.

La noi, sunt indivizi ce-și fac
Avere peste noapte,
În timp ce omul cel sărac
Nu are bani de lapte,

Iar alții n-au nicio para
Ca să-și plătească pita;
Cu-așa guvern de cacealma
Juca-vom '' cotropita ''.


La noi ,mai sunt și rubiconzi
Ce-s putrezi de parale
Și dorm copiii vagabonzi
Pe guri de la canale.

La noi, sunt gazetari ce fac
Ziar de toaletă;
Păcat de codrii care zac
Sub pana lor abjectă.

La noi, partidele răsar
''Ciupercă după ploaie''
De parcă-s puse în tipar
În cernoziom...de oaie !

Gunoaie noi sau din trecut,
Le-aduce viitura;
Ne vând istoria prin ''rut''
Și ne distrug cultura.

La noi,vin fel-de-fel de inși,
Ca liniștea s-o curme;
Golani în cioareci sau în ginși
Te-atacă seara-n turme.

La noi,de mic,orice copil
Dansează ''Malagamba'',
Că țara noastră-i un azil
La tribul MAKAKAMBA.

La noi,acuma sunt șomeri
Ce cată-un loc de muncă;
Sunt mitingiști și sunt mineri
Ce-omoară la poruncă.

La noi,corupția-a atins
Nebănuite cote
Și Occidentul e convins
Că ne-ndreptăm spre grote...

Sau poate că așa o vrea
Să ne tămâie popa,
C-abia atuncea Piaza Rea
Ne ține-n Europa.

La noi,e-o mafie-n comerț,
Dar și pe altă cale;
Se fac tranzacții,se ia șperț,
La scutul de pistoale.

Curând și alții vor avea,
Ba chiar și carabine;
Ne-nvață ea,America,
Cum să trăim mai bine.

La noi,se fură ca-n povești
În mii de milioane,
Iar fețe mari,avocățești,
Mai umblă cu ''iordane''

Și-i apără pe toți cei tari,
Ce fug în altă țară,
Iar niște simpli găinari
Nu scapă de povară

Decât dacă vor scrie cărți,
Științifice,mai toate,
Ce-s dovedite-n multe părți
A fi doar plagiate.

Dar ce poți omule să zici
De credincioșii cei
Pe post de preoți și vlădici
Ce-s simpli farisei ?

La noi sunt regi și împărați,
Avem și președinți
Și-o gașcă de tehno...ratați
Ce mint,...dar pe arginți.

La noi,pensionarii stau
Și își așteaptă sorții
La farmacii,unde mai au
Un pas în fața morții.

La noi,copiii merg la școli;
Câți merg,atâtia-s buni
Să fie ''sclavi'' la spanioli
Pentru cules căpșuni.

Procesului de-nvățământ,
Acum,îi plângi de milă
Că dă cu dascăli de pământ
Teroarea...juvenilă.

La noi,prin sate,dacă treci,
N-o să găsești opinci,
Ci vezi stafii,cu ochii seci,
Sătule...de lozinci.

La noi,cerșesc un ol de vin
De Sfinți,Crăciun sau Paște,
Sau la un candidat meschin
Și chiar de Sfinte-Moaște.

La noi și caii s-au tăiat,
Ca-n Pildele Sodomii;
Barbarii însă n-au cedat
Și astăzi taie pomii.

Copacii noștri seculari
Îs duși spre nicăierea
De paraziți și de samsari,
Să le sporească-averea.

La noi sunt crime,jaf,bătăi,
Violuri,hoți cu mască
Și-avem atâția nătărăi
Pe post de gură-cască.

La noi ,e-o droaie de ''profeți''
Senili (mânca-i-ar gaia !),
Iar pentru semi-analfabeți
Sunt magi...la Dămăroaia.

La noi,mai sunt și catindați
Ce-și sforăie sloganul
Și latră,parc-ar fi turbați:
Jos cinstea ! Sus CIOLANUL !

La noi,e-o sfadă-n Parlament
De zici că-s la dugheană
Se sfâșâie într-un moment,
Ca hienele-n savană.

La noi,e-o tragere la sorți
Și miza este țara;
Ne bate moartea pe la porți,
Și-arată colții fiara.

La noi,se-așteaptă ajutor
Și daruri,ca miloagă;
Își bate joc de TRICOLOR
Tot prostul făr-o doagă.

PROstia,cutră,a străpuns
Prea multe minți rebele,
Încât și IMNUL a ajuns
Manea pentru lichele,

Ce ne tot iau peste picior
Cu viduri și cu goluri;
Așa e coada de topor:
Lovește în simboluri.

Soldații noștri-s mercenari
Prin alte țări străine;
C-atunci cred domnii ceia mari
Că o vom duce bine

Când mama stă, ca și pe rug,
Tot așteptându-și fiul
Cu o fărâmă de belșug
Și a venit...sicriul.

Deși ne-a obligat să fim
Unelte,despotismul,
Abia de-acuma-ncolo știm
Ce-nseamnă terorismul

Ce prinde cheag cât ai clipi.
Deci,nu e de mirare
Că prea devreme nu va fi
Românie Mare.

...Păcat de-atâția voievozi
Și sceptre cu măciucă;
La noi,caiafe și irozi
Nu pot să ne conducă.

Se-ntoarce CUZA în mormânt,
VITEAZU plânge-n barbă,
ȘTEFAN cel MARE și cel SFÂNT
A început să fiarbă

Simțind ce măscărici,atei,
Ne duc pe Calea Nouă,
Iar țara ce-au visat-o ei
E sfârtecată-n două.

La noi,vor (h)unii stat în stat;
Pe hartă-și pun copita
Cu gândul la un Comitat:
Covasna & Harghita.

Vin orbany la noi când vor,
Pe STEAG ne dau cu ojă
Și-n Parlamentul-dormitor
Aleșii dorm în lojă.

La noi,în drum spre cimitir,
Românii rabdă stoici
Acest carnavalesc delir
Impus de paranoici,

De-o molimă fiind atinși,
O tot  cultivă servii;
Deșărtăciunea unor inși,
Noi o plătim cu nervii.

Mărite Doamne,Fă ceva,
Întâmple-se minunea,
Că dac-o ținem tot așa
Dispare Națiunea.

Ai milă,Doamne,de bătrâni
Și Ține-i în putere,
Lovește-n răi și în hapsâni
Ce-și fac,prin jaf,avere !

Și Fă-ne,Doamne,să-nvățăm
Ce e democrația;
Cu ochii-n lacrimi,Te rugăm:
Salvează România !

Și-n locul lor,pe cât încap,
S-aduci,Te rog fierbinte,
Români de viță și cu CAP,
Și Dă-le,Doamne,minte !

Credință-n Tine și-n Hristos,
La mințile opace
Ce ne-au întors cu susu-n jos;
Și Dă-ne ,Doamne,PACE !

PS.

Fac parte din acei poeți
Ce sunt și buni români;
''...Și-acum tăiați-mă,de vreți,
ȘI dați-mă la câni ! ''

Iar dacă nici așa nu vreți,
Atunci închid taraba,
Ca voi să scrieți pe pereți:
''Lăsați-l pe Baraba !''


IONEL IACOB-BENCEI

(text readaptat după versiunea
scrisă în Noaptea Invierii din 1989,
29/3o aprilie,citită luni,8 mai,după
Duminica Tomii ,în casa poetului
dialectal Marius Munteanu,din
Timișoara,Bd.C.D.Loga nr.54,
publicată în  1990 în revista
Merci,Pardon,Scuzați,condusă de
maestrul Ștefan Popa-Popa'S,
respectiv după cea adusă la zi
în anul 2007,publicată în volumul
SATIRICE,Editura Eurostampa,Timișoara,
2oo8,pag.137-143.

Pentru conformitate,
IONEL IACOB -BENCEI









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu