duminică, 25 decembrie 2016

Deslusirea Bucuriei








Intr-o bună zi, un călător trecu pe la un înțelept faimos. Știa de  acest
 înțelept de multă vreme, dar nu fusese  niciodată la el acasă. Imediat cum ajunse la poarta acestuia văzu  că nimeni nu-l întâmpină. Pătrunse în micuța  casă a înțeleptului și fu uimit să     vadă că acesta nu avea altceva decât o odaie plină de cărţi.
Până  și masa era făcută din câteva cărți mai groase puse una peste alta. Locul de dormit era o  simplă rogojină pusă într-un colț mai  îndepărtat. Omului nostru nu-i venea să creadă.
 Nu era posibil ca unul dintre cei mai mari învățați  ai lumii să trăiască în asemenea condiții.
Cu  siguranță era o farsă.
 Totuși, privind chipul plin de liniște al înțeleptului  vedea  cum coboară pacea în inima sa. Dar el dorea să știe  adevărul. Poate înțeleptul fusese jefuit, poate  reușea el să facă ceva.
 -  Fie-mi iertată îndrăzneala, învăţătorule,   unde-ţi este mobila? întrebă omul.
 - Dar a ta unde este? întrebă la  rându-i înțeleptul.
 -  A mea? Păi, eu sunt doar în trecere pe aici,  răspunse călătorul.
 -  Şi eu la fel, zise înțeleptul.

Pr. Alexandru Stanciulescu Barda










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu