sâmbătă, 17 decembrie 2016

Ai nevoie






Ai nevoie de o atingere lină

În apusul soarelui,
în camera ta prelungă,
totul este estompat,
linii stranii se desenează
pe sticla ferestrelor,
mâinile pereţilor se desfac,
se lungesc, se-agaţă, împletindu-se.

În această uşoară confuzie
de foşnete,
ceaţă şi descompunere,
umbre nebune se sfâşie,
tăcerea suspină, zvâcneşte,
te-apasă fierbinte,
ceasurile se-opresc îngrozite,
pământul stratificat
se stinge-n lacrimi,
un fugar prizonier
care-ţi seamănă
umblă prin tine, devorându-te.

În amurgul însângerat există
o clipă magică,
o rază strălucitoare de lumină
coborâtă din ceruri,
un flux de argint
ţesut la marginea de întuneric,
ruga te transformă
pentru a căuta în inimă.

Ai nevoie de o atingere lină,
de cineva lângă tine,
de o mână întinsă,
de yod - punctul scânteie,
de o nouă respiraţie
şi totul va fi bine.
Faliile se mişcă,
ezitările se risipesc,
sunetele sacre coboară,
salvându-ţi visele
condamnate cândva
să nu mai respire...



Irina Lucia Mihalca








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu