miercuri, 21 decembrie 2016

COLIND ÎNTRU RĂSĂRIT






COLIND ÎNTRU RĂSĂRIT DE SOARE,
DE BINECUÂNTARE

Lui Sofia-Doina Gavrila

~o~

Frumoasă colidare cu leru-i ler
şi Domn Domn din înalltul cer
demn de Româia tainică, profundă şi mare
Dacie Felix-Zamolxis fără asemănare întru răsărit de soare, de binecuvântare, cu colidare aduse lui Eminescu suflet sfânt, drept şi mare,
cântare de dulce şi neaoşă omenească urare,
de cântare a cântărilor la curți de dragooste şi dor
cu rost şi adăpost de popor,
suflet din sufletul neamului
pe altarul soarelui,
cântare a cântărilor de dulce şi neaoşă omenească urare,
că astăzi s-a născut Hristos
fiul cerului şi-al pământului,
fiu luminos-răsărit de soare
şi-n țara lui foe verde şi făt-frumos,
unde cea mai mare conştiință e învingătoare,
e luminoasă de ziorelde ziuă despărțindu-ne de noapte, de noapte-n straiță
prin fapte cu luptă dreaptă, cu dragoste şi dor
la curți de dragoste şi de dor
întru rost şi adăpost de popor
aflat la răscruce de pace şi pâine
în corola minune şi rugăciune
cu liturghie în spice
şi candele aprinse de îngeri pentru fecioarele
care aşteaptă mirele,
candele aprinse de îngeri
despărțind marea cea mare de uscat
cu parfum de luminat şi curat,
de veşnicie ce ne-a născut la sat
balsam de Românie din lumina zilei dintâie
pentru oameni între oameni şi-n pretutindeni
făcând din duşmani prieteni,
oameni între oameni pentru oameni, oameni cu sfințenie, cu bucurie şi omenie înmugurind să înfloare sărbătoare,
că noi astăzi cu pioşenie serbăm
neam cu țară şi toată suflarea ce avem,
Naşterea lui Hristos, Mântuitor luminos,
şi noi astăzi colindăm,
merem din casă-n casă pentru o viață luminoasă mai frumoasă,
cum nu fu alta mai frumoasă,
merem în sus şi-n jos voios
pe-un timp friguros cu viscol ori ploios
şi hainele ni-s cam ude,
uscate n-avea de unde,
merem dintr-o casă la alta a colinda şi a ura,
merem cu dalba urare de binecuvântare, că nu fu altă iarnă mai frumoasă,
mai luminoasă, la români în casă,
merem a colinda, a ura, de la o casă la alta şi urăm cu mic şi mare,
că e mare şi sfântă sărbătoare
şi urăm la fiecare să scape de necazul ce-l are
(se colindă-n casă Iângă uşă,după masă şi la fereastră
pe pervaz cu muşcate roşii, albastre, albe-n glastră
zâmbind ancestral către zarea înstelată şi albastra a noastră),
,răul, să iasă pe uşă şi fereastră din casă şi chiar şi din România,țara noastră,
c-aşa cerem lu'Hristos cu haznă şi folos în rost luminos neamului nost
să ni-l coboare pe Eminescu în pace şi pâine
ca dulce şi luminoasă muinune
de rugăciune şi de înțelepciune,
să ni-l coboare ca Luceafăr
blând şi luminos în casă şi gând
flori dalbe de măr
duh de viață şi duh de adevăr
să ne intre-n casă şi în gând
ca un adevărat ce-a înviat Hristos,
ca lumina-n izvorul murmurând profund cu-n tainic adânc de cer în afund lucind soare pe prund,
ca-n toată casa să fie lumină cu bogat de grădină
şi în casă la foc cu oala plină,
că porcul cu slănina grasă demăgan, singur, cu siguranță,
la fiecare om gospodar divin în conştiință,
în sfințenia bucuriei cu talant înmulțit în har
intră cu abundență generoasă la fiecare-n casă mai aparte,
mai presus de moarte,
în iubire cu înviere,
cu-n drept sfânt de cânt de biruință
şi de OSANA pe pământ,
că leru-ler, Domn din cer,
ca-n cer să fie veşnicie şi cânt
pe mapamond,pe pământ-
Templul Eliberării Sfânt-
pentru om demn şi de caracter.



PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu