Dragii mei enoriași!
Dumnezeu
e viu! La sfârșitul veacului al XIX-lea, un
filozof german, Nietzsche, declara că ,,Dumnezeu a murit!” Pur și simplu.
Considera credința oamenilor drept viața lui Dumnezeu. Vedea necredința din
jurul lui și trăgea concluzia că Dumnezeu a dispărut odată cu credința
oamenilor. Oricum, zicea el, omul este din fire o ființă religioasă, sentimentul
religios este înnăscut în om. Ca atare, în locul lui Dumnezeu trebuie pus
altceva în sufletul omului. Cel mai potrivit ar fi tot omul, adică omul să fie
dumnezeul omului. Ciudată teorie! Ea a fost preluată mai târziu de fasciști,
care au considerat că cel mai bine în locul lui Dumnezeu ar putea să stea
supra-omul și acela nu poate fi altul decât omul de rasă ariană, germanul.
Drept urmare, toate celelalte rase umane trebuie să dispară, pentru a face loc,
spațiu vital, rasei superioare a germanilor. De aici al doilea război mondial cu toate nenorocirile și atrocitățile
pe care le știm.
Teoria lui Nietzsche circulă și azi
în apus și este alimentată sistematic de un anumit context caracterizat prin
secetă religioasă, spirituală, prin imoralitate, prin apariția a tot felul de
deviații morale. Bisericile – locașuri de cult au devenit muzee și săli de
spectacole; bisericile ca instituții au mutat în mod evident și nejustificat
accentul de pe comunitate pe instituție; omul s-a îndepărtat tot mai mult de
valorile moral-religioase creștine, care au caracterizat Europa două milenii;
alte religii și sisteme religios-morale iau locul celor creștine.
Din păcate, această boală a Apusului
se întinde ca râia și spre Răsărit, spre sud-estul european, cuprinzând și țara
noastră. Dumnezeu nu a murit și nu va muri niciodată. El este izvorul vieții,
mai presus de timp și de spațiu. El va exista, indiferent dacă noi vom crede
sau nu în El. Dacă credința noastră în Dumnezeu se surpă, noi suntem perdanții,
noi Îl pierdem pe Dumnezeu, nu El ne pierde pe noi.
O scurtă analiză a situației ne-ar
ajuta pe fiecare să tragem o concluzie și să vedem în ce măsură Dumnezeu este
viu sau a ,,murit” în propriul nostru suflet și să luăm măsurile ce se impun în
consecință.
În sufletul nostru am introdus și
alți dumnezei? Din păcate, da! Câți dintre noi ne sacrificăm timpul, viața,
eforturile pentru a acumula cât mai multă avere, putere sau plăcere, indiferent
sub ce formă sau ambalaj le obținem. Uitați-vă duminică dimineața în cârciume
și le vedeți pline; uitați-vă pe stadioane și le vedeți arhipline; uitați-vă în
piețe și târguri și le vedeți gemând de lume; uitați-vă în biserici și le
vedeți goale! Ne trezim, dacă ne mai trezim, la sfârșitul vieții, că am rătăcit
zeci de ani și n-am făcut nimic pentru mântuirea sufletului nostru! Ne închinăm
noi și la alți dumnezei? Din păcate, da! Uităm zile sau luni sau chiar ani să
facem semnul Sfintei Cruci, ba unii dintre noi nici nu mai știm să facem acest
semn sau îl facem incorect. În schimb, ne închinăm diavolului de dimineața până
seara și de seara până dimineața, ca să obținem ceea ce este ilegal și imoral,
pentru o clipă de plăcere, de putere, de avere. Pentru ,,plăcerea” oferită de
alcool, de tutun, de droguri, distrugem chipul lui Dumnezeu din noi și ne
semnăm condamnarea la moarte! Din păcate! Luăm noi numele lui Dumnezeu în
deșert? Din păcate, da! Nu e nevoie să faceți eforturi, fiindcă auziți la tot
pasul creștini de-ai noștri înjurând de Dumnezeu, de Hristos, de Maica
Domnului, de Cruce, de Biserică, de tot ce e sfânt în cer și pe pământ! Mai
poate un asemenea om să spună că-L poartă pe Dumnezeu în suflet? Din păcate,
nu!
Mai respectăm noi zilele de
sărbătoare? Uitați-vă pe câmp, în fabrici, în instituții de tot felul, în
magazine și veți vedea că în duminici și sărbători este activitatea cea mai
intensă, producția cea mai mare, vânzările cele mai multe. Creștin de-al
nostru, botezat în numele Sfintei Treimi, șade tolănit la umbră o săptămână,
iar dumineca merge la cosit; mai trândăvește o săptămână și în duminica
următoare adună fânul; mai odihnește o săptămână și în altă duminică transportă
fânul acasă! Din păcate, asta-i realitatea! Ne cinstim părinții? Din păcate,
mulți, foarte mulți, nu! Sunt bătrâni singuri, bolnavi, părăsiți de copii; sunt
bătrâni bătuți și alungați de copii, duși la azile, fiindcă nu mai au loc în
casă; sunt garduri înalte și zdravene între părinți și copii! Și asta în
familii de creștini! Ucidem? Din păcate, da! Ucidem trupurile. Ascultați
buletinele de știri și aflați câte crime îngrozitoare se fac în fiecare zi,
câte avorturi știute și neștiute! Ucidem sufletele, prin tot felul de filme,
emisiuni, publicații pornografice, muzică satanică, religii ale tenebrelor,
ateism și indiferentism religios. Din păcate, asta-i situația! Desfrânăm?
Dumnezeule! Cei din Sodoma și Gomora erau niște puști pe lângă noi, cei de azi.
Tot felul grupuri și grupulețe, practicante ale unui gen de desfrâu cum nu s-a
mai pomenit în istorie, pretind recunoașterea lor legală, egalitate în drepturi
cu lumea normală. Dacă ne-ar fi proorocit cineva despre acestea în urmă cu
câteva sute de ani, am fi crezut că numai în vremurile apocaliptice se pot
întâmpla astfel de fapte. Din păcate, am ajuns să le trăim! Furăm? Din păcate,
da! Micile găinării au ajuns treabă pentru copiii neînțărcați. Hoții au
progresat mult. Unii sunt de-a dreptul savanți, fiind în stare de inginerii
tehnice de mare finețe, care pot să le umplă conturile într-o clipă cu bani
sustrași din buzunarele unor oameni aflați la mii de kilometri depărtare. Alții
fură munca de ani a altora, concretizată în cărți, studii și articole, prin
două-trei butonări ale calculatorului. Alții au ajuns oameni de stat, care fac
legi pentru semeni, care-i judecă și-i condamnă pe semenii lor. Uitați-vă la
televizor și veți vedea pe unii dintre ei cum se laudă cu sumele astronomice pe
care le-au furat, ori acuză pe alți ,,colegi” că au furat mai mult decât ei!
Din păcate, asta-i realitatea!
Jurăm strâmb? Dumnezeule sfinte!
Dacă toate piesele din dosare ar spune povestea lor, ne-am îngrozi. Dacă toți
împricinații și martorii ar spune adevărul în cauzele în care au depus
mărturie, am înnebuni. Când găsim procurori, care își sfătuiesc clienții să nu recunoască
adevărul, ci să mintă, ce să mai vorbim de omul simplu! Poftim bunurile altuia?
Se mai pune problema? Zeci de ani, uneori generații la rând se judecă pentru o
palmă de pământ, pentru câțiva lei. Se falsifică documente și te trezești peste
noapte că pământul tău nu mai este al tău, casa ta nu mai este a ta, iar
câteodată… nici chiar femeia ta nu mai este a ta!
Am încercat să conturez un ciob din
realitatea socială în care trăim, tocmai pentru a vă da Dumneavoastră prilej de
meditație, de analiză a propriei vieți, a propriului comportament. Credeți că
în această lume atât de pervertită mai are loc Dumnezeu? Dacă în sufletul și
comportarea Dumneavoastră găsiți ceva care e menționat mai sus, sau ceva
asemănător, încercați să faceți ordine și curățenie. E Postul Sfintelor Paști,
prilej fericit, în care creștinul se spovedește, se împărtășește și-I face loc
lui Hristos în sufletul lui.
Dumnezeu n-a murit! Dumnezeu
trăiește și va trăi în vecii vecilor. În măsura în care vom alunga din sufletul
nostru dumnezeii străini, dintre care unii sunt menționați mai sus, vom face
curățenie acolo și loc pentru Dumnezeu și vom trăi și noi cu El în veci. Așa să
ne ajute Dumnezeu!
*
Sfaturi părintești. Din cartea
Părintelui Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, mai spicuim:
,,CRINUL DE PE CRUCE. Era
ascuns în neamul acesta un mare destin: Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri
neştiută. Trebuia, era scris în istoria nevăzută, ca, la plinirea vremii, să
răsară între oameni crinul neamului omenesc: Sfânta Fecioară, Maica Domnului.
Trebuia re-crearea acestei zidiri, povârnită iremediabil spre plata păcatului,
spre neîndurata moarte. Prin poporul iudeu era prevăzută era creştină, cea din
urmă strădanie a lui Dumnezeu în persoană, cea din urmă dintre măsurile ce mai
rămâneau. Singura rezolvare, care face viaţa neamurilor cu putinţă, nu află
între iudei decât fapta cea mai ucigaşă a lor, cea din curtea lui Pilat şi de
pe dealul Căpăţânii.
Crinul Bunei Vestiri, pe
care dragostea L-a coborât din Cer între oameni, iudeii-L răstigniră pe cruce. Cu fapta aceasta ucigaşă, ei ieşiră din
destinul lor, pentru care ostenise Dumnezeu cu ei atâta amar de vreme, şi-şi
băgară neamul sub roţile blestemului. De aceea:
,,Fiii lui Israil vor rămâne fără rege, fără căpetenie, fără jertfă, fără stâlp
de aducere aminte, fără serafimi. După aceea fiii lui Israil se vor întoarce la
credinţă, iar la sfârşitul zilelor celor de pe urmă se vor apropia cu
înfricoşare de Domnul şi de bunătatea Lui”. Până la plinirea vremii atârnă
peste ei blestemul pe care şi l-au cerut în curtea lui Pilat: ,,Sângele Lui
asupra noastră şi asupra feciorilor noştri”!.
De aceea sunt urâţi
de toate neamurile - că ăsta e ponosul blestemului, pe care singuri şi l-au
cerut peste urmaşi. Blestemul acesta îi zoreşte să ia în braţe pe toţi
antihriştii vremurilor, până la cel mai de pe urmă, pe care şi-1 vor pune rege.
Le va sosi şi vremea aceea mult dorită, dar chiar pentru ei ivirea antihriştilor
e un destin blestemat. Când se vor convinge de aceasta, vor veni înfricoşaţi
la credinţa creştină.
Deci, până la capătul
zilelor, când se vor întoarce şi ei, moştenirea lor este a noastră, a noului
Israil, a neamurilor creştine. Până atunci pentru ei sângele lui Iisus e
blestem şi mânie. Pentru noi sângele lui Hristos, dimpotrivă, e izbăvirea de
mânie. Dovada celei mai mari iubiri de oameni - trecerea Mântuitorului pentru
noi prin moarte - are putere de mântuire pentru cei ce-o primesc şi are faţă de
osândă pentru cei ce nu vor s-o primească. Unii stau sub dar, alţii sub sabie.
În toată lumea lui
Dumnezeu nu este altă predică mai puternică, decât a Sfântului răstignit de ură
şi Care-Și iartă ucigaşii. Asta dovedeşte ceva atotputernic şi rar:
desăvârşirea. Ei n-au
înţeles, că de aceea petrec acele ,,zile fără număr”, zile de foamete: ,,Nu
foamete de pâine şi nu sete de apă, ci de auzit cuvintele Domnului. Şi ei se
vor clătina de la o mare până la cealaltă şi de la Miazănoapte la Răsărit şi
vor cutreiera pământul, căutând cuvântul Domnului, dar nu-1 vor afla"1.
Asta-i foametea lor de mii de ani: Dumnezeu nu le mai vorbeşte !... Toată
tragedia acestui popor, ce se vrăjmăşeşte de moarte cu Iisus Hristos, e o mare
lecţie a lui Dumnezeu pe care o arată neamurilor creştine până la sfârşitul
zilelor. Istoria se va repeta cu oricare dintre neamurile care vor face ce-au
făcut ei. Aceleaşi fapte aduc aceleaşi urmări, deci pricinuiesc aceeaşi
istorie; pentru asta nu trebuie să fii prooroc deloc.
*
File de jurnal – 9 dec. 1981. ,,Din Bârda sunt câțiva cetățeni cu căruțe,
care cară var de la cuptoarele din Șiroca în satele de câmpie. De asemenea, se
duc uneori și cu fructe. Cumpără, în schimb, porumb. Azi se întoarse Lasculescu
Sabin cu căruța goală. Nimeni nu a vrut să dea porumb, de teamă să nu fie
descoperiți că au rezerve și să li se confiște apoi. Singurii pentru care
câmpenii ar mai risca sunt cei care se duc cu brânză. Este foarte avantajos,
dându-se o baniță de porumb pe 2 kg. de brânză. În mod obișnuit, o baniță de
boabe ajunge la 160-180 lei.
Pleacă șiruri-șiruri
dimineața bârdenii la cooperativa din Bobaița să cumpere rația ce li se cuvine
de zahăr, ulei, făină și pâine. Vin seara lihniți de foame, de oboseală,
degerați de frig și umiliți. Azi au spart geamurile la cooperativă, s-au bătut,
a anchetat miliția(…).
În oraș am fost azi. S-au
dat la cei fără cartele numai batoane și franzeluțe de 1,20 lei/buc. Mama a stat de zece ori la coadă și a luat
zece franzeluțe și zece batoane. Noroc
că am găsit benzină. Mi-am umplut și canistra și rezervorul. Acum vreau să-mi
fac și rezervă un butoi de o sută litri de benzină. Se aude că de la 1 ian.
încolo se va da o anumită cotă cu 15 lei/litrul.
Am primit ați o
ilustrată de la prietenul meu, Dan-Ilie Ciobotea, doctorand la Geneva.
Seara am ascultat la
radio piesa de teatru Menajera de Al. Sever. Tulburătoare și plină de
adevăruri. Nu știu cum a trecut de cenzură. Doamne, dar de câte ori și câți
dintre noi nu ne vindem aproapele din frică, interes, sete de răzbunare sau de
parvenire, iar alteori doar din lașitate. Descoperim abia după aceea, când
vedem urmările, că aproapele acela era sau trebuia să fie marea și adevărata
noastră iubire, tot ceea ce aveam mai scump în însăși ființa noastră. Și ce
poate fi mai frumos, mai sublim în om decât dragostea, cinstea, demnitatea,
sinceritatea. Decăderea o aruncăm, de obicei, pe seama unui anumit context,
unei anumite concurențe de factori, care ne-au determinat, ne-au obligat să
acceptăm starea respectivă de cozi de topor. Poate să fie și adevărat, poate să
nu fie. Când te izbești la orice pas de tot felul de obstacole, când toate
leprele trec înainte cu rânjetul pe buze și li se deschid ușile, când ți se
năruie visele, speranțele, bucuriile și anii fără nici o șansă de realizare,
totul fiind condiționat de un simplu ,,da”(….), ar părea că pe undeva s-ar găsi
un sâmbure de dreptate justificativă. La început totul pare simplu, ușor, fără
mustrări de conștiință, mai cu seamă când totul se situează în spatele unui
paravan, care se numește patriotism sau patriotardism! Ca la orice viciu, dacă
ai făcut începutul, e greu să te mai oprești. Cu cât interesele îți devin mai
mari, cu atât și decăderea ajunge mai adâncă, până când sinuciderea
profesorului din piesa din seara aceasta devine ceva necesar. Sinuciderea
naturală, reală, vine în cazuri extrem de rare, mai degrabă vine pe nesimțite
sinuciderea propriului ,,eu”, propriei identități, omul de până mai ieri
devenind doar un biet cadavru a doua zi, purtat încoaci și încolo, fără voință,
fără demnitate, fără omenie, doar cu instinctul animalic supradezvoltat în
lupta pentru ,,existență”. Nu ne dăm seama de această sinucidere ușor; poate
mult prea târziu o înțelegem, dar între timp ne obișnuim cu starea aceasta de
cadavru îmbălsămat, așezat în pat căldicel, cu toate mijloacele de trai
asigurate, cu pieptul plin de decorații și de alte tinichele, cu vilă, mașină
și cu bani serioși puși de-o parte. Ne uităm pe gaura mormântului nostru, a
cavoului acesta, afară. Vedem pe amărâții zilei trudind pentru o coajă de pâine
din greu, cu zdrențele pe haine și zbârciturile-n obraji. Întrebăm plictisiți,
scârbiți, satisfăcuți de noi înșine și de propriile noastre straturi de
slănină: ,, - Cum, adică…, ăștia sunt oameni? Care va să zică, eu n-aș mai fi om,
ci doar cadavru? Vedeți-vă, fraților, de
treabă, probabil s-a făcut vreo confuzie pe undeva!” și astfel stăm mai departe
în cavou, cadavre, victime ale propriei noastre mâini sau guri!
Îmi vine, totuși, în
minte o istorioară, pe care mi-o spuneau ai mei mai demult. Străbunică-meu, moș
Nicolae Pătrașcu, avea o vacă. O ducea în Bremăna dimineața și o lua seara. Zi
de vară, soare, sete, uscătură, vacă păștea pe unde și ce putea. Ședea toată
ziua nemulsă. Într-o zi a venit șarpele și a luat-o de uger. Ce era să facă?
Dacă fugea, șarpele o mușca, înveninându-o mortal. Dacă ședea, șarpele o sugea,
o ușura de lapte și o lăsa să pască mai departe. Și vaca, destul de înțeleaptă,
a rămas. Șarpele a supt-o și a plecat. A doua zi la fel, a treia de asemenea.
Se învățase șarpele la supt, se învățase vaca la muls. Când a observat moș
Nicolae că vaca vine mereu mulsă, s-a pus la pândă. A găsit șarpele și l-a
omorât. Se zice că atunci când a dat în el, s-a spart și a sărit laptele ca din
pușcoace. Tocmai se săturase de supt.
Acum mă întreb, dacă
a fost, totuși, vinovată vaca, sau șarpele, sau moșul? E greu de spus, dacă
privim prin prisma interesului fiecăruia. Și, totuși, vaca era a moșului și
moșul trebuia să aibă grijă de ea, să n-o lase singură, s-o mulgă el la timpul
potrivit și, în același timp, s-o apere de șarpe. Mda! Interesantă piesă de
teatru, care dă de gândit!”
*
Mi-e dor de tine, mamă! Se apropie
1 Martie și 8 Martie, zilele în care sărbătorim mamele, surorile, fiicele,
colegele noastre, într-un cuvânt Femeia.
Socotim foarte potrivită pentru acest moment o poezie a regretatului poet Grigore
Vieru cu acest titlu:
,,Sub stele trece
apa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă!
Măicuța mea: grădina
Cu flori, cu nuci și mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă!
Măicuța mea: grădina
Cu flori, cu nuci și mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!
Măicuțo, tu:
vecie,
Nemuritoare carte
De dor și omenie
Și cântec fără moarte!
Vânt hulpav pom cuprinde
Și frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale brațe,
Mi-e dor de tine, mamă!
Nemuritoare carte
De dor și omenie
Și cântec fără moarte!
Vânt hulpav pom cuprinde
Și frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale brațe,
Mi-e dor de tine, mamă!
Tot cască leul
iernii
Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ți caldă,
Mi-e dor de tine, mamă!
O stea mi-atinge fața,
Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, bătrân aproape,
Mi-e dor de tine, mamă!”
Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ți caldă,
Mi-e dor de tine, mamă!
O stea mi-atinge fața,
Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, bătrân aproape,
Mi-e dor de tine, mamă!”
*
Pan
Izverna. Un autentic romantic. Am descoperit în revista ,,Viața Medicală”(București, 2014, nr. 17(25 apr.) un
articol semnat de Doamna Claudia
Voiculescu, dedicat regretatului Pan Izverna(alias Pandele Tărăbâc), fiu al
satului Malovăț. Redăm câteva fragmente:
,,Pan
Izverna a scris mult. Are 14 volume de versuri în diverse registre lirice.
Predomină în ele fabulosul și mitologicul, peisajele de toamnă, registrul
fantasticului, izvoarele folclorice îmbinate cu un stil livresc și intelectualist și o palidă formă de
ermetism. Totul cu sinceritate și adâncime. Dar în forul său intim era un
autentic romantic, cu un temperament frământat, introspectiv, aspirând către
imuabil. Etalează cât se poate de discret sentimentele sale intime,
exprimându-le, totuși, într-un stil limpede și expresiv, sub forma unor
meditații. Dau exemplu una dintre cele cinci variante ale rondelului intitulat Rondelul infernal(din volumul Rondelul tainelor): ,,O să plutim pe
Acheron/Tu mim bufon și eu Mimante/Cu nimfele din Helicon/Tivilichii și
aspirante//Canoanele cu Laocoon/Tantal, Sisif, Polidamante/Le-om prăvăli în
Acheron/În uralii beligerante//Iar pe Cerber și Pluton/I-om înseta sub diamante/Și
furiile-ntr-un furgon/Le-om otânji cu două boante…/O să plutim în Acheron…!”
Doar câteva din volumele de poezii
publicate, pe care critica literară nu s-a înghesuit să le ia în seamă la
timpul ieșirii lor de sub tipar, sunt Arhipelag
de noapte, Cuaternar și Rondelul
tainelor. Medicul-scriitor a lăsat în urma sa și volume de proză, cum ar fi
Bătrânul anticar și alte proze,
Epifaniile poetului și ale poeziei(Eseuri). Întotdeauna găsim în substratul
lor un îndemn moralizator. Scrisul său poartă pecetea stilului simplu, fără
înzorzonări inutile”(Va urma).
*
Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit
câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul Ioan-Cătălin Toncea din
București: încă 1.000 lei; Doamna Petruța Freund(Germania): 226 lei; Domnul
Florea Mihai din București, fiu al satului Malovăț: 200 lei; Doamna Ing.
Melania Caragioiu din St. Constant(Canada): 160 lei; Domnul Ciobanu
Ionuț-Elvis din Timișoara și Domnul Crăciunescu Constantin din
Italia, fii ai satului Malovăț: câte 150 lei; Domnișoara Michescu Cernica din
Tr. Severin, fiică a satului Malovăț, Domnul Verdeș Gheorghe din
New-York(SUA), Domnul Mihai Eugen din Săsenii Noi(BZ): câte 100 lei;
Doamna Cârligeanu Maria din Răușeni(BT): 80 lei; Domnul Ghiță Dan
din Puținei(MH), Doamna Caragiu Veronica din Tr. Severin, Doamna
Nicolae Victoria din Tr. Severin, Domnul Turiță Laurențiu din
Timișoara, fiu al satului Malovăț, Doamna Cârneci Mariana din Tr.
Severin, Doamna Prof. Dr. Ana Călin din Galați: câte 50 lei;
Domnul Surugiu N. Ion a achitat 50
lei pentru contribuția de cult.
Dumnezeu să le
răsplătească tuturor!
*
În cursul lunii februarie am donat pâine credincioșilor participanți la
slujbe, astfel: 2 febr.(Malovăț): 100 pâini; 5 febr.(Bârda): 130
pâini; 12 febr.(Malovăț): 140 pâini; 19 febr. (Bârda): 140 pâini;
26 febr.(Malovăț): 240 pâini. Așadar, în februarie s-au donat 750
pâini.
Copiilor li s-au donat și ciocolate.
Tot în cursul lunii februarie am vândut enoriașilor noștri pâine la preț
de producție, respectiv 0,60 lei/buc., astfel: 2 febr.(Malovăț): 200 pâini; 5
febr.(Bârda): 620 pâini; 12 febr.(Malovăț): 210 pâini; 19
febr.(Bârda): 660 pâini; 26 febr.(Malovăț): 260 pâini. Așadar, în
luna februarie s-au vândut la preț de producție 1.950 pâini.
*
Până la 28 februarie am donat 308 exemplare din cartea Călăuză
patristică. Încă îi mai așteptăm pe cei care n-au binevoit să se prezinte
să și-o ridice până acum.
*
Părintele Sebastian – Cătălin Hogea din Albacete(Spania) și
enoriașii parohiei sale au donat
parohiei noastre 30 kg lapte praf și 60 kg cereale pentru copii
de 1-6 ani. Rugăm pe cei care au copii cuprinși în această categorie de vârstă
să vină la biserică să le oferim din aceste ajutoare. Încă mai avem din ele.
Mulțumim cordial
Părintelui Hogea și enoriașilor săi pentru ajutorul dat!
*
Plăți. În cursul lunii februarie am efectuat câteva plăți
mai mari, astfel: 1.620 lei pentru cele 2.700 pâini donate și
vândute în luna februarie; 810 lei impozit; 418 lei protoieriei
pentru imprimate, icoane și cărți; 400 lei ajutor pentru Orodan Claudiu;
335 lei hârtie de scris; 315 lei pentru colete; 250 lei timbre
poștale; 170 lei cartușe și toner pentru imprimantă; 103 lei curentul;
70 lei verificarea instinctoarelor; 50 lei internetul și altele
mai mici.
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să
mai publice câteva materiale, astfel: România turmentată, în ,,Datina”,
Tr. Severin, an. XXVII(2017), nr. 6830(22 febr.), p. 5; Soluția rabinului, în
,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVII(2017), nr. 6831(23 febr.), p. 3; Plagiatul
– sport de performanță la români, în ,,Datina”, Tr. Severin, an.
XXVII(2017), nr. 6831(23 febr.), p. 5; Oferta de carte – februarie, în
Revista ,,Argument”, Australia, 25 febr., ediție și on-line( Revista
ARGUMENT AUS <argument@rexlibris.net); ,,Scrisoare pastorală” – 343, în
,,Observatorul”, Toronto(Canada), 26 febr. 2017, ediție și on-line (http://www.observatorul.com); în
,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2017, 26 febr., ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.
wordpress.com/category/biserica); Scrisoare lui
Eminescu(X), în ,,Omniscop”, Craiova, 2017, 27 febr., ediție on-line (http://www. omniscop.ro);
În revista ,,Armonii culturale”
din data de 23 febr. 2017, Domnul George Stroia, redactorul-șef al
publicației, face o amplă prezentare preotului Dvs., cu prilejul zilei sale de
naștere(http:// armoniiculturale.ro/category/aniversari);
*
Zâmbete. ☺Auzită de la o elevă, care se referea la un
coleg: ,,Capul său în astă viață, n-a produs decât mătreață!”☺ Anunţ la intrarea
într-un cimitir: ,,Cei care deţin locuri de veci sunt rugaţi să le ocupe până
la sfârşitul lunii, altfel ele devin proprietatea statului”; Mitropolitul
Firmilian venise la o serbare, la seminarul din Craiova. În curte a stat de
vorbă cu mama unui elev. Aceasta i-a spus: ,,- Părinte, am vrut să-l fac doctor
sau avocat, dar trebuiau mulți bani și eu sunt femeie săracă. Dacă n-am putut
să-l fac om, măcar să-l fac popă!” ☺Din ,,perlele politicienilor: ,,Eu
am înțeles că vorbim de afaceriștii adevărați. Acest Cocoș e un papagal”; ,,A
garanta proprietatea înseamnă a limita dreptul omului asupra proprietății lui”;
,,Nu vom face privatizare de dragul privatizării, ci din contră”; ,,Aveam
prevăzute, pentru anul 2003, trei miliarde pentru deszăpezire. Dar a nins de
zece miliarde“; ,,Statul nu cheltuie bani pe gratis.“
*
Botezuri. Înmormântări. În ziua de 25
februarie am oficiat Taina Sf. Botez pentru Ciobanu Antonia-Maria, fiica Domnului Ciobanu
Ionuț-Elvis și a Doamnei Ciobanu Ionica-Alina din Timișoara. Să le
trăiască! În ziua de 21 febr. am oficiat slujba înmormântării pentru Ștefu
Mihai(58 ani) din Malovăț. Dumnezeu să-l ierte!
*
Spovediri.
Împărtășiri. În zilele rânduite, au fost spovediți și împărtășiți, la
biserică și acasă 15+55=70 enoriași. Între
ei a fost și un copil.
*
Excursii.
În ziua de Joi, 6 Aprilie,
organizăm o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Bârda – Malovăț – Motru - Tg. Jiu(muzeul) - Mânăstirea Lainici – Petroșani –Hațeg - Mânăstirea Prislop (mânăstirea,
mormântul Părintelui Arsenie Boca) –
Caransebeș (Mânăstirea Teiuș) -
Mânăstirea Sf. Nectarie - Mânăstirea Piatra Scrisă – Orșova –Severin – Malovăț
- Bârda. Costul e de 45 lei/pers.
S-au înscris deja 26 enoriași din Malovăț, Bârda, Tr. Severin și Malarișca. Mai
primim înscrieri.
*
Apel către piromani. În ultima vreme au reînceput să ardă
focurile clandestine în hotarul comunei noastre. Zile și nopți ard câmpii,
livezi de pomi, vii și păduri. Asta se întâmplă în fiecare toamnă și primăvară.
Nimeni nu știe cine aprinde focurile respective, dar nimeni nu se îndoiește că
autorii acestor regretabile isprăvi sunt dintre noi, locuitori ai comunei. Nu
știm ce interese îi călăuzește, nu știm câtă plăcere le face să vadă pârjolul
cum distruge totul în calea sa și lasă hotarul îndoliat.
Domnul
Primar Ing. Ion Michescu face apel la toți cei ce-și
fac o distracție din aceste incendieri, toți cei care declanșează focurile
acestea necontrolate, să înceteze acest ,,sport” infracțional. Comuna noastră
este una dintre primele din județ, în care se practică acest prăpăd. Pompierii
au propus amendarea comunei noastre cu suma de 250 milioane lei vechi, fiindcă nu se face educația cetățenilor în
mod corespunzător. Având în vedere că avem datorii imense, o astfel de amendă
ar fi o lovitură mortală ce s-ar da comunei noastre și ea s-ar răsfrânge asupra
tuturor cetățenilor comunei, fiindcă din impozitele și taxele lor trebuie
plătită. Totodată, atenționează cu toată seriozitatea pe toți aceia care
practică acest ,,sport”, unii cunoscuți sau doar bănuiți, că pot să aibă
consecințe grave, care să le marcheze tot restul vieții, fie că e vorba de
amenzi imense, fie de pușcărie. Ne alăturăm Domnului Primar și adresăm aceeași
rugăminte insistentă enoriașilor noștri să înceteze cu aceste incendieri fără
noimă. Dacă nu vor înțelege, îi vom pune la blestem, deși nu vrem acest lucru.
*
Apel.
Rugăm pe toți enoriașii parohiei noastre,
tineri sau vârstnici, cât și pe oricare dintre credincioșii din afara parohiei,
care au acces la internet și o adresă de e-mail, să ne comunice acea adresă și
vor primi ,,Scrisoarea pastorală” și multe alte materiale ziditoare de suflet
și de conștiință creștinească și românească. Totul e gratuit.
*
Colectă.
Ca în fiecare an, la începutul Postului Mare, Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române inițiază o colectă pentru Fondul Central Misionar.
Din acel fond se susțin activitățile misionare, culturale, sociale și
caritabile ale Bisericii. Orice donație pentru acest fond este binevenită.
*
Program.
În cursul lunii Martie avem următorul program de slujbe: 1 Mart.(dimineața, sfințirea apei și
semințelor la Bârda; spovedit și grijit în Bârda, la biserică și în sat; seara,
de la ora 16, slujbă la Bârda); 2 Mart. (dimineața, sfințirea apei și
semințelor la Malovăț; spovedit și grijit în Malovăț, la biserică și în sat;
seara, de la ora 16, slujbă la Malovăț);
3 Mart.(slujbă seara la Bârda); 4
Mart.(dimineața pomenirea paresimilor la Bârda și Malovăț, alte servicii;
seara, slujbă la Malovăț); 5 Mart.(Bârda);
11 Mart.(pomenirea paresimilor la
Bârda și Malovăț; alte servicii); 12
Mart.(Malovăț); 18 Mart.(pomenirea
paresimilor la Bârda și Malovăț; alte servicii); 19 Mart.(Bârda); 24 Mart.(slujbă
seara, de la ora 16, la Malovăț); 25
Febr.(dimineața, pomenirea paresimilor la Bârda; slujbă la Malovăț cu
pomenirea paresimilor); 26 Mart.(Malovăț).
În restul timpului, la orice oră din zi
sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la școală, la
telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda
@gmail.com.
Sănătate, pace și
bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu