duminică, 11 martie 2018

MIHALCA - Fir roşu şi alb împletit de lumină







Fir roşu şi alb împletit de lumină


~*~

ţiva paşi până la primăvară...
De câteva săptămâni, în acuarelă-curcubeu,
zăpada a căzut peste vise.
Deşi zilele sunt numărate,
la jumătatea drumului, întunericul iernii
pare să respire etern.

ţiva paşi până la căldură...
În faţa ferestrei, în grădina mamei,
din vişinul uscat de timp,
două tulpini puternice au
ţâşnit spre cer,
împletind, în spirală,
mlădiţele de verde-crud crescute.

ţiva paşi până la vise...
Prin frigul crud, razele soarelui le înconjoară.
La fiecare adiere de vânt,
ocrotite de privirea copacilor din jur,
ninsoare de petale, albe şi roz.
La fiecare adiere de vânt,
crengile celor doi vişini se-ating, se-nfioară,
se mângâie, se-mbrăţişează.
Un dans ameţitor! Explozie de lumină.
Prin respiraţia iubirii, seva
coboară-n adâncuri,
spre rădăcinile lor nevăzute,
urcând, apoi, prin primii boboci de floare.

ţiva paşi în călătoria inimii...
Simbol al credinţei. Totul!
De la un grăunte de nisip la galaxii necuprinse.
Într-o lume cu bariere, fără bariere, veşnicul!

Pe marginea subţire al cuvântului,
din lumea tăcerii, un prim semn adie,
şoapta mamei purtată în intervalul de alb:
- Am plecat să-mi regăsesc
firul roşu din mine!
Suntem şi vom fi cu tine!
De la-nceput până la ultima clipă...

În înălţimi,
o pasăre albă îşi desface larg aripile.


~*~
6 martie 2016
Irina Lucia Mihalca










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu