marți, 5 noiembrie 2019

Ioan Miclău Gepianu - RESTITUIRI: Ioan Țepelea: Poemul




RESTITUIRI:

Ioan Țepelea: Poemul



~*~


Poemul a izbucnit din ocean și
pământ având trupul de vis. Inima lui
este gândul despletit doar de vânt
roua puterii de-a fi mistuit de credință
sub bolta neastâmpărului rătăcitor și ursuz
la râvniri de curgeri limpezitoare.

Risipă printre zidiri și întocmiri
tălmăcite pe rugul arzând întru-autorostirea
primordială și necurmata trezire / semnul ascuns
sub care există poemul și-n care limita liniștii
se zidește mereu,
Poetul înseamnă tăcut o zidire de viu
(Ioan Țepelea – Poeme de prins în năframă,
Ed.Aureo, Oradea,2014, pag.60.)


În MEMORIAM – pentru cel ce a fost Prof. univ. dr. Ioan Țepelea, și pe care l-am cunoscut prin anii 2001, la acel ”Salon Internațional al Publicațiilor Literare” organizat la Oradea de ASLA (Academia de Științe, Literatură și Arte) al cărei fondator și director era chiar poetul și militarul patriot Ioan Țepelea.

Având la biblioteca familiei mele, botezată de mine din mare drag ”Mihai Eminescu” această carte Poeme de prins în năframă,  cu un onorabil Cuvânt din partea Ed. Aureo dedicat cărții și poetului care la data publicării era plecat deja în lumea Drepților.

Am dedicat ulterior câteva versuri poetului, drept mulțumire, sub titlul Trecură anii – pe care le reproduc aci:


Trecură anii


~*~

Trecură anii cu vremile visării,
Luminile țes molcom perdele de amurg,
Cum valurile mării se zbat mereu și curg,
Cum drumurile toate în oase se străpung,
Cum raze unduiesc pe zidurile zării,
La fel se trec și anii, prezentul îl adun!
Eu cuget la viață, ce-i rău și ce e bun,
Căci sufletul e ochiul ce veșnic nu înșeală,
Cu el pricepem lumea ce-n jur mereu exală!
Poetul e lumina,e rugul ce arde încet-încet și viu,
Lumina lui rămâne, năframa-i în sicriu!

~*~
Ioan Miclău Gepianu
11/6/019
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu