„Solari
într-o lume glacială”
Motto:
Drumul spre „înţelepciune” sau spre
„libertate” este un drum spre centrul fiinţei tale. Aceasta este cea mai simplă
definiţie care se poate da metafizicii în genere.
Mircea Eliade
Poezia
Constanţei-Doina Spilca este presărată cu adevărat de enigme metafizice. În
spatele lor, veghează acel el ce este prezent în fiecare respiraţie de vers.
Cronos ticăie în zgomot de praf de stele. Dialogul cu macul, ,,toiag printre
amintiri”, este unul firesc, şi de fiecare dată apare curcubeul. Eternitatea
are şi ea piatră de hotar. Iubirea i-a rămas muză, prezenţă tăcută cu fiecare
scurgere a timpului. Veşnicia cuvântului îi mângâie tâmpla în sunetele abacului
ce-i numără ridurile. Acel el, o priveşte zâmbind cu fiecare răsărit de soare.
O poezie interesantă, în mişcare, aici şi în spaţiul cosmic, cum ar spune şi
Blaga. Pentru Doina – Constanţa Spilca, poezia este ,,esențializare, Univers în
bob de slovă”. O poetă discretă, iubitoare de neam, pământ românesc şi frumos.
Un fin observator al realităţii, un om al artei prin ceea ce face. Metafora și
filozofia îşi găsesc locul în spaţiul poetic. Meditativă, nu-i scapă nimic din
esenţa vieţii. Îşi doreşte să rămânem solari într-o lume glacială…
Un volum ce
merită lecturat cu seriozitate. Atât poezia, cât şi interviurile aduc în faţă
un creator interesant prins în vâltoarea vieţii. Parcursul liric este unul
edificator. Poeta Constanţa – Doina Spilca ni se destăinuie şi ne sfătuieşte
,,să nu ne rinocerizăm” pentru a rămâne în normalitate.
Mariana
Gurza
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu