Înființarea
și extinderea N.A.T.O. (6)
Prof.
univ. dr. Tiberiu Tudor
01
Aprilie 2023
Convertirea
lui Havel
Documentele declasificate referitoare la
perioda anilor ’90, devoalarea Doctrinei Wolfowitz[1] și, mai ales,
destabilizarea actuală a Europei în virtutea acestei doctrine ne fac să
reevaluăm semnificațiile extinderii N.A.T.O. În mod special transformarea teritoriilor
noastre în arsenal militar american și bază americană (via N.A.T.O. și direct),
cu împingerea noastră pe buza de prăpastie a războiului Statelor Unite
împotriva Federației Ruse, ne face victimele cele mai vulnerabile ale acestei
Capcane N.A.T.O.. Capcană care, având în vedere cursul Istoriei, era, desigur,
inevitabilă.
„Istoria este geografie în
mișcare”(J.G.Herder). După reîntregirea Germaniei, urmează Cehoslovacia și apoi
spargerea acesteia, secesiunea slovacă. Drumul a mai fost parcurs o dată, cu o
jumătate de secol în urmă. E de-ajuns să ne uităm pe hartă ca să realizăm
caracterul obiectiv al acestui curs spre est. Președintele G.H.W. Bush a
ocupat, silențios și profesionist, vidul de influență lăsat de retragerea lui
Gorbaciov, creând un cap de pod al Statelor Unite spre sau în Europa Centrală.
La două luni după propulsarea la
conducerea Cehoslovaciei, în urma Revoluției de Catifea de la Praga,
președintele (încă interimar) Václav Havel este invitat la Washington, unde
urmează să aibă o întâlnire cu președintele G.W.H. Bush și să vorbească în
Congresul Statelor Unite (slide). Havel se exprimase deja pentru desființarea
simultană a Pactului de la Varșovia și a N.A.T.O., fapt relatat de presa
americană. La 20 februarie 1990, înaintea discursului din Congres, este primit
de către președintele Bush, care îi explică importanța păstrării N.A.T.O. și a
prezenței americane în Europa ([2] [2], Doc. 12.1;[3] [3]). Se pare că Havel nu
a înțeles prea bine, sau deloc, această importanță, întrucât in discursul său
din Congres, ovaționat în picioare de multe ori, a vorbit de faptul că
“soldații americani nu ar trebui ținuți departe de mamele lor”, „pacea în
Europa putând să fie asigurată de o structură
pan-europeană, care să decidă asupra propriului sistem de securitate”. A
doua zi, la 21 februarie, peședintele Bush se întâlnește din nou cu Havel,
pentru a-i exprima mai clar importanța prezenței americane în Europa. Havel,
stânjenit, se explică: „Dacă N.A.T.O. preia Germania, asta ar arăta ca o
înfrângere a unei superputeri de către alta. Dacă, însă, N.A.T.O. s-ar
transforma - poate în sensul procesului Helsinki ̶ asta
ar arăta ca un proces pașnic, nu ca o înfrângere.” Văzând că nu se poate face
înțeles, Bush îl lasă să se lămurească în timp: „Ați ridicat o problemă
importantă. Vederile noastre sunt că N.A.T.O. va continua cu un nou rol
politic, pe care vrem să îl construim pe baza procesului CSCE. Ne vom
gândi cu atenție cum să procedăm.” ([2],
Doc. 12.2; [3] [3]) - oricum lucrurile
nu depindeau de Havel. Aceste două întâlniri Bush-Havel au rămas în istorie cu
numele de “instruirea lui Havel” („the
education of Václav Havel” [2] [2]).
Lăsând la o parte aceste aspecte care au
amuzat Casa Albă, trebuie să notăm că la data vizitei lui Havel la Washington,
februarie 1990, Bush și Kohl de-abia începuseră “manipularea profesionistă a
lui Gorbaciov” pentru unificarea Germaniei în N.A.T.O., Baker de-abia rostise,
în urmă cu zece zile, la Moscova celebrul „not one inch eastward”, dând startul
aceastei manipulări, Tratatul de la Varșovia era încă în funcțiune pe
continent, Mitterrand era pentru desființarea simultană a celor două pacte
militare, Thatcher - împotriva oricărei
forme de reunificare a Germaniei, etc.
Nu naivitatea lui Havel, ci aceea a lui Gorbaciov prezenta elementul
psihologic pe care experimentatul
președinte G.H.W. Bush (fost director al C.I.A., fost vicepreședinte al lui
Reagan) și echipa lui trebuiau să se concentreze.
După un an de la această vizită a lui
Havel la Washington, în primăvara lui 1991, contextul politic se schimbase în
mod esențial. Germania era reunită și era în N.A.T.O. Principalul obiectiv al
președintelui G.H.W. Bush îndeplinit
̶ Statele Unite rămân, via
N.A.T.O., în Europa.
În 24-27 aprilie 1991 are loc la Praga
conferința „Viitorul Securității Europene”. Delegația americană este
redutabilă: Paul Wolfowitz, subsecretar al Apărării pentru probleme politice,
și adjuncții săi Lewis Leibowitz-Libby și Erik Edelman. La 27 aprilie,
delegația americană are câte o întâlnire cu președintele Havel și cu ministrul
cehoslovac al Apărării. Ambele întâlniri
au avut ca obiective majore prezența militară a SUA în Europa și desființarea
industriei de armament a Cehoslovaciei.
Wolfowitz îi mulțumește lui Havel pentru
că, în discursul acestuia din cadrul Conferinței, a subliniat, de data aceasta,
importanța prezenței trupelor N.A.T.O. și ale Statelor Unite în Europa, precum
și pentru răspunsul prompt al Cehoslovaciei la solicitarea Statelor Unite de a
trimite echipament de transport militar pentru Războiul din Golf.
Havel consideră acum că securitatea europeană
este „de negândit fără Statele Unite, iar Uniunea Sovietică și Republicile ei
trebuie să nu fie excluse” și că securitatea europeană este de construit
printr-o rețea de tratate bilaterale “bazate pe egalitate în drepturi și
decizie suverană”. Wolfowitz se declară, protocolar, de acord. Havel trece apoi
la problema “conversiei industriei de armament a Cehoslovaciei în producție
civilă”. Problema, spune Havel, este și una de stabilitate politică, având în vedere șomajul care va
urma, precum și faptul că industria de armament este concentrată în Slovacia,
care are tendințe secesioniste. Wolfowitz îi răspunde că a primit indicații
direct de la președintele Bush și că va asigura sprijinul unor companii
americane legate de Pentagon (însăși delegația Wolfowitz era constituită din
oameni ai Pentagonului legați de marea finanță americană). A avertizat însă că
“nu ar trebui să existe nici o iluzie”, procesul restructurării va fi dureros,
“nu există o soluție magică dincolo de forțele pieței libere”.
După discuția cu Havel, delegația
americană s-a întâlnit cu ministrul cehoslovac al Apărării Luboš Dobrovský, un
interlocutor pe măsură (fost jurnalist, semnatar al Cartei 77 și al cărui tată
murise în cursul deportării la Auschwitz) [3].
Wolfowitz: “Însăși existența N.A.T.O. a
fost în dubiu în urmă cu un an. Sub conducerea președintelui Bush și cu
sprijinul aliaților N.A.T.O. și al Germaniei Unite, NATO rămâne foarte
importantă pentru securitatea și stabilitatea în Europa. NATO a ancorat
Germania în Occident și Statele Unite în Europa. Una dintre principalele
realizări ale anului care a trecut este consensul în privința menținerii
N.A.T.O..” Ministrul Dobrovský subliniază schimbarea radicală a punctului de
vedere cehoslovac: „La început președintele Havel a pledat presant («urged»)
pentru dizolvarea Pactului de la Varșovia și a N.A.T.O. Cu toate că rămânem
la aprecierea inițială asupra importanței Procesului
Helsinki, am realizat, între timp, că N.A.T.O. trebuie menținută.” “Neoficial, Cehoslovacia a fost atrasă spre
N.A.T.O. pentru că ea a asigurat prezența Statelor Unite în Europa” (“Off the
record, CSFR was attracted to N.A.T.O. because it ensured presence of U.S. in
Europe”).
În continuare a fost discutată
implementarea programului IMET. International Military Education and Training
este un program al Departamentului Apărării USA al cărui scop principal este
„formarea unor lideri militari în vederea constituirii viitoarelor alianțe”.
Dobrovský atrage atenția asupra faptului că implementarea limbii I.M.E.T.,
engleza, „a creat un oarecare disconfort la Praga. E posibil ca Praga să nu
accepte nimic din ceea ce ar putea aduce atingere suveranității CSFR [Republica
Federativă Ceho - Slovacă].” Wolfowitz îi răspunde: “alte țări sensibile la
problema suveranității naționale nu avuseseră nicio dificultate în acceptarea
limbii standard” și “speră că primii absolvenți
cehoslovaci I.M.E.T. vor privi problemele țării dintr-o perspectivă mai
largă”.
Cehoslovacii, de-abia scăpați de Doctrina
Brejnev a suveranității limitate, sperau că noua ordine europeană le va asigura
“egalitatea în drepturi și decizia suverană” și că și-ar putea permite “să nu
accepte nimic din ceea ce ar putea aduce atingere suveranității C.S.F.R.”.
Wolfowitz nu-și făcea probleme: noua generație de ofițeri superiori I.M.E.T. va
înțelege mai bine noua ordine europeană.
Personal nu văd o deosebire de motivație între
formarea de ofițeri IMET, viitori generali N.A.T.O., și formarea de ofițeri
străini la Academia Militară Frunze.
Văd, în schimb, o mare deosebire între unii dintre aceștia, foarte vocali
astăzi, și marii generali ai Armatei Române, Averescu, Grigorescu, Dragalina și
mulți alții, care știau unde este Patria
̶ nu în Irak sau Afganistan și,
cu atât mai mult, nu la Kiev. Cine poate uita ultimele cuvinte ale generalului
David Praporgescu, prăbușindu-se înveșmântat în sânge, în mijlocul ostașilor
săi, în defileul Oltului: “Nu slăbiți credința. A noastră e izbânda!”
--------------------------------------
[1] Înființarea și extinderea NATO - V.
Doctrina Wolfowitz
https://www.art-emis.ro/analize/infiintarea-si-extinderea-nato-5
[2]
S. Savranskaia and T. Blanton, Who Promissed What to Whom on NATO
Expansion? What Gorbaciov Heard - Declassified documents, National Security
Archive, 613, February 2010.
[3]
https://nsarchive.gwu.edu/sites/default/files/documents/4325707/Document-29-Paul-Wolfowitz-Memoranda-of.pdf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu