Adrian Grauenfels - Amorale vulpi

 

 

AMORALE POETICE VULPI

 

Cu participarea subtilă, absolută,

persuasivă, rehomodică, eterogenă:

IRIS DAN.................................................................................. 3

Adrian Grauenfels................................................................. 12

Marcel Lupu .......................................................................... 18

Beatrice Bernath ................................................................... 22

Jeffrey Bean........................................................................... 34

Eve L. Ewing........................................................................... 38

 

Ebook

Imagini - NghtCafe AI studio, Beatrice Bernath

SAGA Publishing 2023

IRIS DAN

Iris Dan, absolventă a Facultății de Limbi Romanice

și Clasice a Universității București. Din 1970

trăiește în Haifa, Israel, și lucrează ca traducătoare

în câteva limbi. Din Turnul Babel în care-și duce

viața vede Marea Mediterană. Poetă în limba

engleză, autoare a volumului de poezii ”Soția

alchimistului” și a unui ciclu intitulat ”Las Meninas”,

bazat pe pictura lui Velasquez. A fost publicată în

diverse antologii și reviste internetice și este

câștigătoare a premiului I a concursului

internațional ”Reuben Rose”, 2022.

 

 

 

BOMBA EVREIASCĂ CU EXPLOZIE ÎNTÂRZIATĂ

de Yehuda Amihai

 

Pe masa mea se află o piatră pe care e gravat cuvântul

”amin”, frântură

ce-a supraviețuit din miile și miile de lespezi sfărâmate

din cimitire evreiești. Iar eu știu că acum toate aceste

frânturi

umplu marea bombă evreiască cu explozie întârziată

împreună cu celelalte frânturi și așchii: frânturi din

Tablele Legii

și frânturi de altare și frânturi de cruci și cuie de

răstignire ruginite

alături de frânturi de obiecte de uz casnic și obiecte de

cult și frânturi de oase

și pantofi și ochelari și organe artificiale și proteze

dentare

și cutii goale de tablă în care a fost otravă de

exterminare. Toate acestea

vor umple bomba evreiască cu explozie întârziată până la

ziua de apoi

și cu toate că eu știu de toate acestea și știu și de ziua de

apoi

piatra asta de pe masa mea îmi umple inima de pace:

ea este piatra adevărului care nu se rostogolește la vale

piatră mai înțeleaptă decât toate pietrele filosofale

frântură dintr-o lespede spartă de pe un mormânt

mai perfectă decât orice perfecțiune

mărturie a tot ce-a fost de când lumea

și a tot ce va fi cât va mai ține lumea, piatră a credinței și

a iubirii

amin, amin, și adevărat vă zic vouă.

Traducere: Iris Dan

 

 

PIATRA PE CARE SCRIE ”AMIN”

Yehuda Amihai

 

Am pe masă o piatră pe care e scris cuvântul ”Amin”,

o frântură triunghiulară de piatră dintr-un cimitir

evreiesc distrus cu multe generații în urmă. Celelalte

frânturi, sute și sute,

au fost risipite de-a valma, și pe toate le cuprinde

o jale nespusă, un dor fără sfârșit:

prenumele e în căutarea numelui de familie,

data morții caută

locul nașterii răposatului, numele fiului vrea să găsească

numele tatălui, data nașterii caută reunirea cu sufletul

care vrea să se odihnească în pace.

Și până ce se vor fi regăsit

unele pe celelalte, nu-și vor găsi odihna deplină.

Numai piatra asta stă liniștită la mine pe masă și spune

”Amin”.

Acum însă frânturile sunt adunate laolaltă din îndurarea

unui om bun și trist. El le curăță de toate impuritățile,

le fotografiază una câte una, le aranjează pe podea în sala

cea mare,

și prin grija lui fiecare piatră de mormânt devine iarăși

întreagă,

devine iarăși una: frântură cu frântură, asemenea învierii

morților, un mozaic,

un puzzle. Joacă de copii.

Traducere din ebraică: Iris Dan

 

 

PE VIAȚA MEA

de Yehuda Amihai

 

Când va fi să mor vreau să mă grijească numai femei la

Hevra Kadisha 1

și să facă cu trupul meu ce vor găsi de cuviință: să-mi

curețe din urechi ultimele cuvinte

pe care le-am auzit, să-mi șteargă de pe buze ultimele

cuvinte pe care le-am spus,

să-mi alunge din ochi priveliștile pe care le-am văzut, sămi netezească grijile de pe frunte,

să-mi împăturească brațele pe piept, de parcă ar fi

mânecile unei cămăși după călcat,

să-mi îmbibe carnea cu ulei înmiresmat, ungându-mă

rege al morții pentru o zi,

să-mi aranjeze în bazin, ca într-o fructieră,

testiculele și penisul, împreună cu buricul și părul creț,

ca într-o somptuoasă natură moartă din secolele trecute,

o natură foarte moartă, pe un fundal de catifea

întunecată,

să mă gâdile cu o pană în cavitatea bucală și în cavitatea

anală ca să verifice dacă mai sunt în viață.

Să plângă și să râdă cu schimbul și să-mi facă un ultim

masaj,

care masaj din mâinile lor, prin mine, să treacă la lumea

întreagă, până ce va veni sfârșitul lumii.

Și una să cânte rugăciunea Dumnezeu cel plin de

milostenie,

cu voce dulce să cânte, Dumnezeu cel plin de uter 2 ,

ca să-i amintească lui Dumnezeu că din uter vine

milostenia, adevărata milostenie,

adevăratul uter, adevărata iubire, adevărata caritate 3 .

Pe viața mea mă jur, așa vreau să fie la moartea mea, pe

viața mea, pe viața mea.

Traducere: Iris Dan

 

 

Sunt zile

Yehuda Amichai

(Din volumul ”Închis deschis închis”, capitolul

”Ierusalim, Ierusalim, de ce Ierusalim?”)

 

Sunt zile când toată lumea spune, am fost acolo,

sunt gata să depun mărturie, am stat la doi pași de

accident, de bombă, de răstignire, cât pe-aci să fi fost

rănit, cât pe-aci să fi fost răstignit,

am văzut fața mirelui și a miresei sub baldachinul de

nuntă, cât pe-aci să mă bucur,

am tras cu ochiul când David făcea amor cu Batșeva, din

întâmplare

m-am nimerit pe acoperiș, reparam țevi, dădeam jos un

steag,

am văzut cu ochii mei minunea cu uleiul din Templu,

l-am văzut pe Generalul Allenby făcându-și intrarea pe

poarta Jaffa, l-am văzut pe Dumnezeu.

Și sunt zile care-s toate alibi: n-am văzut, n-am auzit,

am auzit doar o explozie la distanță și-am luat-o la fugă,

am văzut fum, dar

citeam ziarul. Am fost altundeva.

Nu l-am văzut pe Dumnezeu. Am martori.

Iar Dumnezeul Ierusalimului e Dumnezeul eternului

alibi.

N-a fost n-a văzut n-a auzit

a fost altundeva. A fost Undeva. A fost Altul.

Traducere: Iris Dan

 

Adrian Grauenfels

De meserie inginer, a emigrat În Israel în 1972 . Poet,

editor, columnist. A redactat reviste virtuale ca Secolul

XXI, Alchemia, Nautilus, Jurnal Israelian. Peste 20 de

cărți de eseuri, artă, muzică și alte 20 de volume de

traduceri – ebook - din Yehuda Amichai, Amos Oz,

poeți israelieni, afro-americani, asiatici. Conduce editura

SAGA -Israel

**

 

 

Pacea

Iată şi ea Pacea

va veni ca un împărat mort

pusă pe catafalcul de tun,

rugină şi lacrimi

ieşim din melci, cochilii ciuruite,

arici fără ţepi cu moralul buimac

încercăm să înţelegem neînţelesul,

lipsa exploziilor

conturul unor nori impecabili

nu pot vorbi cu anumite persoane

de fapt nu mai comunic cu nimeni

ce era de spus, am epuizat

florile din glastră au succombat de sete

inima luptătorului nu simte nimic

ticăie reflex aşteptând

noaptea şi visul

acolo e adevărata Pace, războiul din noi,

amintirea Paradisului de dinainte.

Amalek

ce dimineață am...

cafea cu Elsa cea din belarus

un sat uitat lângă alt sat

fără biserică de plumb

fără pistol de pus pe masă

lângă paharul plin cu sânge de copil

stătea chircit bătrânul rabin

citind din cartea ciuruită de cuțit

prohodul cinci, despre răpit

în timp de jale și război cu Amalek

din trei în doi veneau soldați

cu barbă mare, umeri lați

să ceară sfat

că foc aveau peste câmpie

și se gândea acel rabin la datoria

unui sol trimise Dumnezeu

jegos și plin de patos greu

probabil grec, poate evreu

sa zică ca e totul bun

pe masă zace-i punga cu tutun

și adormi ca un copil creștin

plângând în somn, fără venin...

Tapiserie

pentru pictorul Arie Lamdan

Ruina pe care am făcut-o din grădina noastră

Este derutantă chiar și astăzi.

Șapte copaci înmulțit cu trei

Plantați pentru primii copii

Acum par acoperiți de groază.

Ticăloși cu care n-aș fi putut trăi niciodată

Ocupă astăzi pământul.

Dragostea mea a plâns când a pierdut

Locul ei de odihnă.

A murit pentru mine. A murit pentru noi.

Mere gri, un os putred.

Dragostea și timpul le-au supt.

Apa își trage puterea din pietre

Și încearcă să le mute

Și în felul acesta să prevină eroziunea

A ceva mai adânc

Care le susține pe toate.

Ar fi trebuit să udăm mai mult.

Sau să cumpărăm mai multe hortensii

Ca să decorăm pământul

Înainte de marea inundație

De războinici și oameni avizi de bani.

AG

 

 

Rosa de Arie Lamdan

Marcel Lupu

 

Marcel Lupu este unul din cei ultimi trei mohicani ai

scrisului de poezie din Israel. ( poeți cu pantaloni).

Pensionar hâtru, se ocupă intens de scris, epigrame,

poezie, umor fin și o proză critică celor pe care i-a

cunoscut din tinerețe și până acum,

 

Versuri de Război

De este Pace sau Război,

De suntem fraieri sau eroi,

Suntem popor de neclintit.

Avem o țară – în sfârșit!

Ai noștrii fii și chiar nepoți,

Se luptă cot la cot, cu toți.

Noi toți avem un jurământ

Să apărăm acest pământ!

Nici Hizbollah și nici Hamas

Nu pot să ne clintească.

 

Deci

Asta e tot ce ne-a rămas

Căci Israelu-i pentru veci!!

Venus, sau Afrodita, sau Venera

Nu ai avut nici un complex

Să te ocupi la zei de sex

Zeița dragostei, a frumuseței pure,

Femeie rece în marmură sculptată,

Sculptor te-au dăltuit în pietre dure,

Statuie fără brațe, amputată.

La Botticelli, după a lui norme,

Din scoică ai apărut, ca o moluscă,

Acoperind cu părul lung a tale forme,

Speriată c-ai ieșit atăt de nudă!

Există chiar planetă cu al tău nume.

Numele tău e dat la afrodisiace,

Ce fac ca să visezi o altă lume,

Dar și la boli venerice, rușinoase.

De greci păgâni ai fost tu ”venerată”,

Romani în piețe au ridicat statui,

Iar la Pompei în scoică stai culcată,

Dar tu n-ai fost soția nimănui.

Ca Afrodita, zeiță ai fost la greci,

Și Venus la romani ai fost numită.

Zeița frumuseții pentru veci.

Lăsând o lume-ntreagă uluită!

La pubis te-a plast anatomia,

Legată de dorințe și de sex,

La oameni care au chimia

În cupluri, deci este complex!

 

27 octombrie 2023

 

Beatrice Bernath

Artist multidisciplinar, poet, pictor, fotograf,

autoare a 6 volume de poezii și desene. Participă la

expoziții de grafică și pictură în Israel și Europa. A

ilustrat cărți, broșuri, este invitată la lecturi și

întâlniri internaționale.

a doua zi (7 octombrie 23)

 

 

Octombrie cald umed

aer opac

cer plumburiu mult prea aproape

avioane de luptă trec ca prin mine

trecutul urlă :

ieri e azi!

devin umbră neagră devin furie.

corpuri inocente în pământul casă

casa -inimă cu aripi sparte

cioburi de angoasă zgârie ochii

ochii copiilor morți cuțite

-taie în carne vie.

și Peter Green la radio blues

cântă poveste de dragoste sfâșiată

îngân ca și el

FOOLS, NO MORE NO MORE FOOLS!

el a împachetat valiza și pleacă.

conduc mașina mea veche în orașul de plumb

culoarea a pierit

înghițită de cenușiul morții absurde

eu tristă îmi spun:

"WE CANNOT BE FOOLS"

unde vom pleca după pogrom?

Și-mi plouă în suflet cu sânge

© Beatrice Bernath

 

 

Trece prin mine un urlet de lup

În timp ce valul îmi îngână un cântec de leagăn.

Nimic nu mă mai alină în țara cu lapte și miere

și -albine în stupi

căci doare vântul rece ce trece prin noi

mă cutremur cum tot mai adânc mă scufund

În pământul reavăn.

Avusei o vorbă de drag tărâmului "sfânt"

numindu-l "al meu" în gând.

Străină cutreier azi țărmuri

să caut simțirea pierdută.

Umbre de plânset și rânjete trec lângă mine năuce năluci

se înghesuie se strâng

mă sufoc

ca bătută.

Dar nu, eu nu plâng

morminte

copiii morți nu am putere să-i plâng

mi-amintesc doar de lumea cea mare

-glorie falsă ce s-a uitat în trecut

Și visez în mine

tăcută.

© Beatrice Bernath

 

 

Cuvinte cu păsări

Un corb sănătos bine hrănit

ciugulește rime prostești

căzute pe mormântul proaspăt

de aripe albe frânte.

(zborul peste

morți

triumful iubirii negre

rozul a devenit "pase".

-iar zeii bat din palme

mulțumiți).

Aripe

frânte tăiate căzute

anulate în căderea lor

și cui îi pasă?

Corb gras și lucios (ca un clișeu)

croncăne negru pe o aripă dislocată

cu viață proprie.

mai pâlpâie.

ah ce festin!

ah ce viață.

Și uneori plouă

iar iarba crește pe morminte (absolut degeaba)

și îngerii

dau din cap plictisiți

mormăind:

„perpetuum mobile...

noi vom trage

un pui de somn acum"

Cuvinte:

de pus undeva

-un loc în care am uitat să cred

iar aripe albe cad ca fulgii de nea.

(aripe = licență poetică inutilă)

©Beatrice Bernath

**

 

 

Yom kippur

o dată precisă în an scoți sufletul din ascunzișul

civilizației

având impresia că e ziua ta personală ochi în ochi cu

dumnezeu

te vindeci de răni te curăță de vina inegalabilă a

existenței independente în lumea ta interioară

o singură zi pe an încerci să ierți

negrul celor ce-ai iubit

negrul ca o boală se extinde însă.

e neiertabil

ai rămas cu gura ștearsă pe pictura feței tale

autoportret în regresie

ochii

clipesc o dată pentru da

de două ori pentru nu

ochii mei clipesc -tot anul e yom kippur

sau zilnic doar o zi și încă o zi

în rest rămâne între noi acea liniște ciudată

inexplicabilă nefiind nimic

chiar nimic posibil de iertat.

incomod

scri-jelitele

ele

neplânsele

pantomima hieroglifelor săpată în durea

creșterii

ideea ar fi:

ignoră!

întoarce capul -nu miroase a bine

petrecutele în timp devin banale/fapt divers sau

rușinea singurătății

aruncată într-un colț -hârtie igienică

folosită în a șterge lacrimi

roșii (incomod de observatnu sunt secreții menstruale)

de ce-ar purta ea semne pe ochii

înconjurați cu zâmbetul

uitat din copilăria netrăită?

însemnatele

te privesc întrebând: omule,

merita să mă naști din dragoste stricată

merita să trăiești flămând?

mă joc păpușă pe sârmă

mă joc pe mine.

te strâng teribil de strâns

neplânsele, amabile

duc în gesturi

o pantomimă a memoriei

le întâlnimmama spune copilului:

întoarce

capul nu privii!

încă nu e pentru tine

și ieri, din nou a fost ucisă o femeie musulmană

de soț;

era frumoasă, tânără, după prima naștere

BeatriceBernath

 

 

Puștiule, astea sunt șine de tren,

Jeffrey Bean

 

trenul nu vine niciodată.

Îl miroși oricum, miroși cărbunele albastru

din corpul său. În august, franjuri lipicioase

cu dantela reginei Anne, s-ar putea să

te facă să mergi pe aceste șine înăuntrul

amiezi gigantice. Eu am mers pe ele.

S-ar putea să spargi sticle, să

aprinzi focuri, să privești norii din

spatele tău, să respiri nori prin

scânteile roșii ale țigărilor.

Să iei primele înghițituri

de vin dulce, prost, să plângi noaptea într-un cimitir

cu cel mai bun prieten al tău, o semilună pe cer

și pământ de mormânt în păr.

Să te săruți pentru prima dată aici, ca și cum ai

înghiți un pește viu. Dacă vezi

copiii mai mari, fugi, Dumnezeu

știe de ce. Te vor urmări

în sălile de ceară

de la liceu. Spre deosebire de mine,

tu vei avea toată muzica în mână,

cele mai bune filme, un telefon care va suna

pe toată lumea în același timp. Uită-te în sus.

Marile focuri de stele din iunie

sunt atât de lente și plictisitoare încât vor

te vor ține treaz pentru totdeauna.

Înoată râul mizerabil.

Spală-ți părul în miros de trifoi,

în foșnetul copacilor. Ciorile...

nu poți să nu le iubești.

când trăncănesc la apus.

Urmează drumuri cu pietriș

după strigătele greierilor

și bere, dormi afară

pe capota mașinii tale

Honda de ocazie,

trezește-te cu flori galbene

în gură. Mergi pe străzi

în prima noapte

de toamnă, fiecare copac se umflă

cu ceva ce nu pot spune

și să vezi în casele luminate

imagini frumoase de străini.

Traducere AG

 

 

a depune mărturie

Eve L. Ewing

 

Stau în fața ta ca să spun

că astăzi am mers acasă

și am prins lumina prin gard și era atât de aurie

am vrut să plâng și am ridicat

mâna dreaptă pentru a spune mulțumesc

Doamne pentru soare, mulțumesc

Dumnezeu pentru un gard de sârmă

și pentru toți pantofii care se potrivesc

în gardul cu verigă de lanț, astfel încât

am putea fi ridicați, Doamne, mulțumesc

și am vrut doar să dansez

se simte bine să ai mâncare

în burtă și e bine

să fii acasă chiar și atunci când ești acasă

este spațiul dintre metale

forme și totuși suntem de aur

un om care și-a purtat mersul

de pământuri aspre și zile pierdute

a venit spre mine pe stradă

și a spus "Fată,

"ce zi frumoasă" și eu am spus "da, mărturisesc

Am mers mai departe și de undeva

un corn a răsărit, o orgă,

o voce, un cor, aici pentru a spune

că nu suntem morți

nu suntem morți, nu suntem

morți nu suntem morți nu suntem morți

nu suntem morți nu suntem morți

nu suntem morți nu suntem morți nu suntem

morți

Încă…

 

Traducere AG