Adrian
Munteanu – Videosonet 98 - Mă dau deplin
Ca să exprime o stare profundă, poetul apelează la
asocierile ei cu pulsul elementelor din natură, înregistrând mișcările
aluvionare ale formelor fără viață aparentă, dar cu o contorsionare în stare să
evoce propriile-i zbateri interne.
Se adaugă sinceritatea. Obligatoria aliniere a
gestualității reacțiilor lăuntrice.
MĂ
DAU DEPLIN
Cât
mai devreme-n adieri tăcute,
Pornim
pe câmp spre via-nmugurită.
Străbatem
sate vechi într-o clipită,
Uitând
de noi, de zvonuri neștiute.
Când
vom sosi pe-a astrelor orbită,
Voi
ține-n palme taine prefăcute
În
văl țesut din fire nevăzute.
Te
simt.Ți-e gura mie hărăzită.
Mă
dau deplin şi cerul clipei cade
Pe
ochii tăi, târându-mă-n păcat,
Închipuind
gigantice cascade.
Te
ştiu femeie şi mă simt bărbat.
Am
prins tăcerea-n magice năvoade
Şi-un
strigăt surd în vers s-a preschimbat.
~*~
Adrian
Munteanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu