CĂLIN Georgescu–DIPLOMATUL
ce poate aduce înapoi TEZAURUL Patriei – propria Țară
„În fiecare ins e sădită o intenție a lui Dumnezeu
care, prin
om, trebuie să devină o creație!”
(ARSENIE BOCA)
ȚĂRÂNĂ albă, ȚĂRÂNĂ galbenă, ȚĂRÂNĂ albastră,
ȚĂRÂNĂ roșie, cine ți-a închis COROLA și ți-a deschis Sfințenia?
Cine
ți-a dat lumina și te-a purtat flamură peste timp și peste spațiu?
Cine ți-a pus zâmbetul peste DOR și peste
LEGENDĂ?
Cine ți-a așezat mugurii de Zori în
pieptul de martir?
Cine ți-a
descântat suferințele pe undele inimii, pe apele sufletului, pe susurul
cerului?
Zorile
de foc acum bat în altarul Patriei, în vitraliile Străbunilor, în Catapeteasma
Națiunii! Acum suntem toți la răscrucea trezvirii! Prin crucea fiecăruia la
cumpăna Învierii strigăm: HRISTOS A ÎNVIAT!
Bunul Dumnezeu – Părintele națiunilor,
hărăzește fiecărei țări în raport cu comuniunea nației respective cu Tatăl
ceresc, pe cei Aleși dintre cei chemați, pentru a așeza Patria respectivă întru
dimensiunea existenței spirituale, a continuității și a dăinuirii ei privind
creația și jertfa sa!
Fiul iubitor al PATRIEI, rămâne întotdeauna
Fiul ales al Vetrei străbune și oriunde va merge, Patria va merge cu el. „Pe toate meleagurile pe unde am pribegit,
m-a urmat și patria.” (Călin Georgescu, Cumpăna
României, Ed. Christiana, București-2016, p.5)
PĂRINTELE ceresc nu ne-a așezat la
întâmplare în calea relelor, asupririlor, ci în VATRA cea dintâi a Facerii,
ACASĂ, peste care și-a pus Acoperământul Său țesut în Adevăr, Lumină, Dreptate,
Omenie, Jertfă și Iubire, dar brodat cu cromatica încercărilor pentru a ne
întări, a ne uni, a fi demni de Dragostea Lui, de Pământul nostru verde și de
Cerul albastru al Înaintașilor!
ACASĂ, s-a țesut în războiul
luminii–înțelepciune, cu înfășurarea urzelii pământului–moșie, pânza de cer
țesută din ițe-idei, ce separă firele gândirii formând rostul rațiunii, cu
suveica luptei, credinței, răbdării prin care s-a introdus negreșit
statornicia, din vatală pentru brodarea dăinuirii!
Fără grai și rugă nu e inimă!
Fără
suflet nu e minte!
Fără cer nu e pământ!
Fără pământ și cer nu e Patrie!
Fără Patrie nu e dragoste!
Fără Dragoste nu e Dumnezeu!
Fără
Dumnezeu e Haos!
VATRA
străbună – reflectată în Dacia
preistorică a marelui folclorist, arheolog și istoric Nicolae Densușianu, ce socotea
„că leagănul Europei ar trebui căutat în arcul munților Carpați și la Dunăre”, se
confirmă prin multele descoperii arheologice, între care și cea de la Lepenski – Vir, în zona Porților de
Fier, „socotită drept una din cele mai
vechi, poate cea mai veche așezare omenească europeană.” (Iosif Constantin
Drăgan, Idealuri și Destine, Ed. Cartea Românească, București-1977, p.
37-38)
„Pământul
pe care ne-a zămislit DUMNEZEU-DESTINUL ne-a oferit atâtea dovezi ale
statorniciei noastre pe aceste meleaguri, încât numai răuvoitorii pot susține
în vânt că ne-au adus aici „vînturile, valurile.” NOI AM FOST AICI DIN
TIMPURILE FĂRĂ ÎNCEPUT!” (Constantin Olariu Arimin, Dicționarul nemuririi limbii strămoșești, Iași-2016)
Pământul acesta – Pământul strămoșesc este
PLĂMADA din țărână sfințită cu sânge martiric, din care a țâșnit ca o lumină, ca
o apă, ca o flacără, ca un bucium, ca un grai dulce, cel hărăzit acestei VETRE geto-dacice,
binecuvântate de Dumnezeu – CĂLIN GEORGESCU!
CĂLIN GEORGESCU – Fiu al Cetății lui BUCUR,
Cetatea căreia i-a dat identitate cel mai DREPT Voievod al Dacoromânilor – VLAD
ȚEPEȘ, a moștenit testamentar CARACTERUL marelui Domn, privind curajul,
integritatea, credința, demnitatea, neaplecarea, neîngenuncherea, dârzenia.
Zorii
nașterii sale s-au aprins din Omoforul
sacru al Bunei Vestiri – 26
Martie 1962, ca o predestinare pentru
GLIA noastră de a-și asuma crezul, vocația și misiunea ! În ființa sa
binecuvântată CĂLIN, ivită din rădăcina pelasgo-traco-getă KALLINIKOS, prin țesătura a două nume: KALLOS = frumos, puternic, viguros și NIKOS = biruitor, (Constantin Olariu Arimin, op. cit.), s-a pogorât
Persoana creștinului mărturisitor, a Oșteanului Cetății de veghe permanentă la
hotarele PATRIEI.
Pentru marele Daco-român, Patria-România, „în primul rând, este limba română, pentru
că prin ea se exprimă geniul și demnitatea națiunii române.”(Călin
Georgescu, Cumpăna României)
DESTIN
„Odor suav, surâs de crin,/ pașii tăi albi spre ce
destin?/ Spre care țărm, sub care zodii?/ Ani cu păun, venin sau rodii?” (Radu Gyr, Stele
pentru leagăn, Fund. Iustin Pârvu-Petru Vodă-Suceava)
Soarta l-a purtat o vreme până la plinirea
Destinului, spre a-l întări, a-l împlini, a-l defini pe tărâmul haosului în CIVITAS DIABOLI, peste ocean, dar
rădăcinile, tradiția, crezul străbun l-au crescut STEJAR falnic. Trâmbița
sufletului i-a răsunat chemarea la luptă cu sabia întru cuvânt a Adevărului,
după îndemnul luptătorului Erou Vasile Posteucă:
„Nu
fiți luptători fără să vă fi adaptat și perfecționat o tehnică a contactului cu
Dumnezeu. O contactare a infinitului, cu ajutorul inimii smerite...Nu intrați
în destinul colectiv fără să vă fi găsit pe voi, fără să știți cum să țineți
luminile din lăuntru aprinse!” (Vasile Posteucă, Destinul imperial al românilor. Dumnezeu, Neamul, Omul.” Ed. Criterion Publishing, Norcross, GA,
U.S.A., f.a., p. 62)
Marele nostru Diplomat Călin Georgescu,
discipolul marelui Mircea Malița, prof. univ., matematician, eseist, ministru,
ambasador, Diplomatul-Gentleman, un caracter distins, se află într-o arzătoare
comuniune cu Dumnezeu și în cuminecare sacră cu Patria sa dragă, ținându-și
după înțelepciunea Profetului Mihail Eminescu, „Naționalitatea în margenile adevărului.”
În perioada exercitării profesiei de expert
internațional în dezvoltare durabilă în cadru ONU pentru Indicele Global al
Sustenabilității de la Geneva și a Centrului European de Cercetare, Călin
Georgescu și-a reprezentat România cu autoritatea și vocația unui adevărat
creștin ortodox, așezându-și Patria în locul ei de merit deplin, de onoare și de
respect internațional.
Pe chipul său hristic s-a răsfrânt în vremea
de atunci, dar mai ales în cea de azi, OMENIA sa întru frumusețea, demnitatea
și OMENIA milenară a Națiunii noastre valahe. Diplomatul nostru are toate
trăsăturile firești în consonață cu armonia firii create de Dumnezeu după
Chipul său. Fața radioasă, reflectă o inimă curată, un caracter dârz, un suflet
frumos, o dăruire nemărginită, o minte enciclopedică, Daruri alese pe care le oferă
ofrandă pură Omului,Nației, lui Dumnezeu.
Dragostea Hristică și apelul fierbinte la
UNITATE la care face permanent referire, pare a fi un mare poem închinat
reunității tuturor Românilor, realizată prin iubirea creatoare și mântuitoare a
lui Dumnezeu: unirea Omului cu Dumnezeu și a lui Dumnezeu cu Omul, unirea
întregii creații în Om, atunci când el ca Persoană își împlinește chemarea,
alegerea, vocația, misiunea.
Unul dintre cei mai mari Sfinți Părinți din
stirpe geto-dacă și familie de vază din Constantinopol, viitorul martir al
Bisericii celei Una, Maxim Mărturisitorul (Patrologia
Graeca, vol. 90, Relatio motionis;
Vita et certamen), afirma că
intelectul, rațiunea și spiritul Omului, trebuie să se reflecte în modelele
sale absolute: Marele Intelect, Logosul și Duhul – Arhetipul Trinității Care,
întruchipează SIMPLITATEA și UNITATEA.
„TATĂL
este principiul UNITĂȚII, FIUL este manifestarea bunătății lui Dumnezeu, iar
DUHUL este puterea unificatoare!” (Lars Thunberg, Man and the Cosmos. The Vision of St. Maxim the Confessor, St.
Vladimir-s Seminary Press, 1985) Același mare sfânt Părinte numea Triada
absotulă: „FIINȚĂ-ÎNȚELEPCIUNE-VIAȚĂ sau
FIINȚĂ-BUNĂSTARE-NEMURIRE!”
(Sherwood, St. Maximus the Confessor: The
Ascetic Life, Roma 1955)
Așadar, Omul care poartă în sine Darul cel
mai de preț - Chipul lui Dumnezeu, are în gena sa: principiul persoanei,
vieții, unității, bunătății, înțelepciunii, frumuseții, bunăstării, nemuririi.
Atunci de ce trebuie lăsat să fie înrobit, defăimat, profanat, ucis de către
indivizi inumani?!
Indivizii-inumani iubesc păcatul, răutatea,
minciuna, nedreptatea, ura, trădarea, lașitatea, hoția, imoralitatea,
amoralitatea, desfrâul, degradarea, fariseismul, ateismul, crima, pe dușmanii
Patriei și-ai Bisericii. Ei trăiesc permanent în întunericul conștiinței și nu
vin la lumina Omului teofor, „ca faptele
lor să nu se vădească.” (Ioan 3, 20)
Nu poziția, funcția, treapta, te face
prețios, ci rădăcina și aura care dau strălucire persoanei tale. A fi liber în
spirit înseamnă a fi suveran. Altfel ești responsabil de tot ce ți se întâmplă!
Bunătatea Românului Călin Georgescu nu ne
arată răutatea indivizilor „mari” care
au jefuit țara de la un capăt la altul, fiindcă ea se vede chiar de pe Marte.
Diplomatul ne arată CALEA–ADEVĂRUL–VIAȚA,
întru HRISTOS, întru NEAM, întru existența, continuitatea și dăinuireaPATRIEI!
„Pentru
a fi mai bun, spune ieromonahul Baștovoi, nu e nevoie ca cineva să fie mai rău decât tine... Fii lumină, fii zbor
– iar dacă nu ești încă, atunci nimic din ce este pe pământ nu-ți scuză
înfrângerea.” (Savatie Baștovoi, Cartea
despre femei, Ed. Cathisma, București-2015)
„Vai
de națiunea învinsă care vede în măreția învingătorului o perfecțiune a
virtuțiilor sale și în ai cărei ochi, urâțenia învingătorului, este frumusețe!”
(Kahlil Gibran, Maxime și Cugetări,
Ed. Carpații – Traian Popescu, Madrid
-1980)
Este evident total diferit de politicienii
complotiști care după 1990 s-au ales cu ajutorul pradei loviturii de stat,
înlesnind ușor alegerea lor și care au pus țara pe butuci,dar au promis vorbind
în deșert, sfârșind însă prin a lua aproape toată bogăția țării, făcând din
Oaza în care se afla Patria, realmente un deșert, tăind orice aripă spre avânt
românesc, orice țâșnire spre înălțarea spirituală a Omului.
După ce ne-am pricopsit vârf și îndesat aproape
un secol cu dinastia Hohenzollern, de care încă n-am scăpat nici astăzi, după marii
PROLETARI, au urmat OTREPELE comunismului comunitar cu față umană, adică
ideologia schimonosită la față grație sufletului ei sterp.
Primul,
școlit la Moscova, nelipsit de la masa Dictatorului Ceaușescu, răsfățat în
funcții înalte, a urzit și a înfăptuit sângeros lovitura de stat, sprijinit de
Oculta mondială. A pus premier pe fiul, mercenarului care a luptat în Spania
sub flamura roșie. Cu un pulover grosolan precum limbajul de lemn, fără gât,
fără coloană vertebrală a decapitat economia națională prin privatizare haotică.
Al
doilea, profesor universitar, cel de la care aveai oarece pretenții, după
ce a căsăpit Roșia Montană, în tandem cu „Ciorba”
lui, când rece, când gelatinoasă
au impus țării „sacrificiul istoric”,
semnând tratatul cu Ucraina, prin care recunoștea uzurparea granițelor de către
statul rutean, dându-i ca suvenir și Insula Șerpilor.
Parlamentul „demonocrat” a votat atunci împotriva țării care le da pâine și
aur, astfel că în prefața cărții lui Tiberiu Tudor, Istoria unei trădări naționale, istoricul Florin Constantiniu,
menționa cu durere și suspin: „În 1997,
pentru prima dată de la constituirea României Mari, un guvern român a cedat
părți din teritoriu național fără a fi amenințat cu agresiunea (ca în 1940)
sau fără a se găsi sub presiunea
ocupantului străin (ca în 1944 și 1947)”.
După urmașul
stalactitelor a urmat navigatorul cu
privirea în cruce care a devenit marele Corsar pentru Patria noastră creștină,
spulberându-ne impunătoarea noastră Flotă maritimă, decapitând și arestând
prosperii oameni de afaceri români prin Inchiziția DNA-ului, pensionând la „urgență” ofițerii și generalii „nesiguri”, desființând armata
națională, industria de armament, și înlocuidu-le cu baze militare americane pe
teritoriul nostru, pentru „apărare...”
Cum o nenorocire mare vine cu toate rudele
ei la Ospăț, a venit și FILOXERA politicii
corecte - șase case, care pe perioada celor 10 ani de vacanță, de
absenteism liberal și-a bătut joc până la profanare de cetățenii țării, de
poporul de rând, fiind din cale afară de mândru față de masele tot mai sărace,
tot mai peticite și neegalat de slugarnic față UE, de USA, de Ucraina căreia
i-a mai oferit în afară de sprijin economic și militar, armament și canalul
Bâstroie, fiindcă motivează d-lui, că „susținerea
Ucrainei (care asimilează forțat românii din Ucraina, arestează monahi,
profanează Clerul ortodox în frunte cu Mitropolitul Loghin, închide lăcașurile
de cult etc., n.a.) reprezintă un interes
strategic pentru România.” (Ioan Scurtu, Istorie și actualitate: unitate națională și „sacrificiu istoric”,
p. 57)
Goi pe dinăuntru, găunoși pe dinafară, fără
rădăcini, fără coloană vertebrală se complac stării precare, naturii desuete în
care se definesc, într-o ipostaza de reclamă, pentru reting și brand:
Una,
„duduia verde” culege o prună din
pomul cu 3 fructe, o rupe în două jumătăți și dă „noroc” cu reporterul încântat de stupizenia sa și a ei. Apoi își
ia bucățica de pâine de la gură și o presară pe mușuroiul de furnici, chicotind
apoi de grija maternă care a podidit-o spontan.
Alta –
fiica marelui trădător al țării, a Conducătorului ei, al eroicei Armatei
române, al Elitei spirituale, o grande CUSTODIȚĂ, care a luat în custodie
definitivă mari bogății ale țării: castele, munți, dealuri, ape, plaiuri,păduri,ba
încă și plătită de stat pentru a putea „supraviețui”
regește.
Cealaltă, „zeița” a plecat la vânătoare nu cu
arcul demnității, nu cu săgețile spiritului, ci în unduiri repezi, hipopotamice
din care se prăvălesc răcnete și urlete ca într-o veritabilă junglă.
„Ostașul” mercenar își lansează cartea ce se pare că nu e întru
totul plagiată deoarece a avut probabil un aghiotant cu darul scrisului, între
fumul de grătar și acordurile de taraf ale gazdei ce se presupune poet,dar el
fiind bucătar sadea.
Altul,
mare demnitar UE își târăște greaua avere, zdrăncănind tinichiaua de mare
plagiat dar și tovărășia cu finanțatorii săi aflați toți în bune și
tradiționale relații cu DNA-ul sau DIICOT-ul românesc, după părerea multura.
Celuilalt, confrații ide-ologi i-au atârnat ca brand covrigii de coadă pentru a oferi cu
mărinimie guvernamentală, pensionarilor săraci, gaura covrigului.
Și tot așa unul mai vândut ca altul vor țara fără preț, pentru a mai vinde ori a da
degeaba ce a mai rămas din ea, din „săraca
țară bogată” celor ce vor mai
găsii resurse să meargă la urne.
Mai avem
oare timp și înțelepciunea necesară să ne trezim la realitate măcar în ultimul
minut al ultimei ore din acest apocalips programat ?!
De ce cred că SINGURUL care este în măsură prin nemăsurata lui iubire
de Patrie, prin nesfârșita sa dragoste de Dumnezeu să încerce măcar să mai dea
o șansă acestei Nații ?
Pentru că simt că este singurul care nu cere
decât CONCILIERE națională, singurul care ne oferă OMENIA lui fără margini prin
proiectul pe țară: „HRANĂ, APĂ, ENERGIE,”
realizabil prin cele 5 mijloace imperative: sol, Marea Neagră cu portul
Constanța, apele termale (pentru
vârsta a III-a), țara ca multiplicator genetic și industria calului este
Fiul Ales al acestei Vetre străbune, al acestei Vetre milenare, legendare,
eroice, martirice, sacre, Daco-românul CĂLIN Georgescu.
„Omenia nu este o anumită virtute, ci o adevărată
antologie, un buchet de flori ale sufletului. Iubire de străini (nu de cei
ce ne pradă țara până la dispariție n.a.), ținerea
cuvântului dat, sentimentul onoarei, dispoziție de jertfă, spiritul dreptății,
mărinimie, modestie, credință în Dumnezeu – toate acestea sunt podoabele
omeniei.” (George Racoveanu, Omenia
și Frumusețea cea Dintâi, Ed.
Predania)
Dacă, ceilalți indivizi-inumani polipitici
submediocri spiritual, acompaniați de bagheta Ocultă a distrugătorilor Vieții
umane, create de Dumnezeu: Rothschild, Rockefeller, Soros, Bill Gates, Yuval
Noah Harari, Klaus Schwab (alt Klaus mult mai mare n.a.), Elon Musk, Ida Auken,
Ilan Shor ș.a., a F.M.I-ului., F.E.M., B.M.,
O.M.S., Big Tech, Big Pharma, Forumul de la Davos, I.A. (inteligența
artificială) etc., s-au înscris în Cercul Morții - Marei Resetări, întru
pofta lor ideologică, nesățioasă de putere, de profit enorm, fără efort, fără
scrupule, fără să dea seamă, pe seama poporului fraierit de 35 de ani încoace,cred
că Omul-Persoană Călin Georgescu vine să slujească lui Dumnezeu și Omului,
Patriei sacre și Bisericii sfinte.
Urmarea firescă a acestui adevăr este
atitudinea sfidătoare și de excludere din necesara dezbatere a candidatului
CĂLIN GEORGESCU a tuturor posturilor de televiziune finanțate și aservite
intereselor majore ale celor ce cred că poți învinge un adversar puternic prin
consipirația tăcerii,astfel încât cel care caută un candidat credibil să nu-l
găsească, să nu afle că există și să procedeze firesc la alegerea ”răului cel
mai mic”!
În
sondaje nu există loc pentru candidatul care nu vrea să lase ca Omul, Patria,
Națiunea, Neamul, Poporul, Cerul și Pământul nostru să fie distruse, ci dorește
să repună toate aceste entități întru sceptrul ADEVĂRATEI LOR DEMNITĂȚI!
Călin Georgescu nu a acceptat să fie lancea
înșelătoare a unui PARTID vremelnic oferitor de ”lapte și miere”, dar luptă pe tărâmul spiritual cu sabia
înțelepciunii ortodoxe împotriva deșertăciunii, exagerării, falsificării
printr-un sentiment de uimire a adevărului, iubirii, unității, precum odinioară
marii noștrii Împărați, Regi, Voievozi – Ctitori de țară, Ctitori de veșnicie!
Cea mai aleasă și mai sacră mulțumire adusă
lui Dumnezeu pentru Darul făcut Neamului nostru primordial, VATRA străbună este
UNITATEA Patriei întru DĂINUIRE, prin chibzuința, curajul, credința, răbdarea,
creația, adevărul, jertfa și iubirea Conducătorilor și a poporului lor.
„Politicește,
mărturisea cel mai mare teolog ortodox al secolului al XX-lea – Părintele
Dumitru Stăniloae, am fost împărțiți în
trei părți (Muntenia, Moldova și Ardealul), dar LIMBA era aceeași, RELIGIA-Cărțile sfinte erau aceleași. Unitatea
noastră era perfectă, pentru că aveam credință în Dumnezeu și pentru că ne
iubeam ca neam. Să ne iubim unii pe alții ca neam, dar să ne iubim prin
identitatea credinței. Pentru că numai prin ea ne putem iubi, ca să refacem și
UNITATEA noastră care este astăzi atât de suferindă.” (Ioan Vlăducă, Pagini din Istoria Neamului Românesc –
prezentate în lumina Adevărului ortodox, Fundația Iustin Pârvu, Petru
Vodă,2012)
„Noi
nu suntem produsul Trianon-ului (striga autoritar Mitropolitul Ardealului
Nicolae Bălan); UNITATEA NOASTRĂ POLITICĂ
SE BAZEAZĂ PE FAPTUL DĂINUIRII ȘI PE DREPTUL EXISTENȚEI NOASTRE CA NAȚIUNE PE
PĂMÂNTUL ACESTA! Un popor care nu e în stare a-și apăra ființa și patrimoniul
național, nu este vrednic să trăiască!” (Mitropolitul Nicolae, Mântuiește, Doamne, poporul Tău, Sibiu,
1945, p. 1-2)
Daco-românul Călin Georgescu și-a tras și își trage seva din Pilda, din Jertfa, din Onoarea, din
Demnitatea Marilor Înaintași: voievozi, boieri, oameni de stat, vlădici,
monahi, învățători, dascăli, artiști, arhiecți – CTITORI întru Dumnezeu și Neam.
Dorința
și nădejdea lui este să-și scoată PATRIA din criza de sistem în care au
aruncat-o neordinea economică, dezordinea politică postcomunistă,
democrat-liberală prin care marile corporații, imperiul farmaceutic au
instaurat frica de foame și drept
justificare pentru alimentele procesate industrial, descompunerea morală a
tradiției FAMILIEI prin degradarea moralității ca valoare a Școlii generatoare de caractere puternice și
conștiente,înrobirea Justiției la scenariul dominației haosului valorilor umane.
Și nu în ultimul rând aducerea realității contradicțiilor dintre
credincioșii ortodocși români și clerul superior în dezbatere pentru redarea
rolului Bisericii în viața poporului său.
Și dacă rolul unui PREȘEDINTE este altul
decât cel de ”conducător suprem ” în epoca actuală, calitatea sa profesională
dar mai ales calitatea sa morală este un important factor de influențare a Parlamentului, a Guvernului, a Academiei
Române, a tuturor structurilor ce formează complexul edificiu al Statului Român
pentru asanarea ”mlaștinii deznădejdii” în care toți românii simțim că ne
afundăm încet, dar sigur în ultimii ani...
El, Omul, Daco-românul, Creștinul ortodox,
Diplomatul – lord este acum în al 13-lea ceas în care strigătul său ”cel din
urmă” răsună pentru PATRIA sa și a noastră, aflată deja în vâltoarea pierderii
Neamului...
SUNT STRIGĂTUL DIN
URMĂ
„Ostaș bătrân,
tot tânăr cu trupul chinuit
Rămas pe-un colț
de stâncă ne-nvins și credincios
Sunt strigătul
din urmă, al celor ce-au murit
Sunt sângele
fierbinte ce-a curs pentru Hristos!”
(Petru
C. Baciu, marele luptător anticomunist băcăoan, erou, scriitor, întemnițat
religios pentru Cruce, Țară și Neam, Sunt
strigătul din urmă, Ed. Babel, Bacău-2012)
La
strigătul cel din urmă al marelui valah – Călin Georgescu să răspundem cu toții
cei rămași încă dacoromâni: PREZENT întru UNIRE!
Să redevenim România Românilor!
Căci, CU
NOI ESTE DUMNEZEU!
Să ne purtăm fiecare CRUCEA pentru a aduce
Învierea României și-a noastră!
14
Septembrie 2024 + ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI
GHEORGHE
CONSTANTIN NISTOROIU
