Scrisoare pastorală
Foaie periodică, gratuită a
Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXIV(2024), nr. 524(16 –31
August)
Dragii mei enoriași!
Unde sunt mulţi copii…! Astăzi am
ales să vorbim despre un proverb foarte corect
din punct de vedere dogmatic şi moral: „Unde sunt mulţi copii, acolo e binecuvântarea lui Dumnezeu!”
Românul a
ştiut teologie şi a exprimat admirabil cunoştinţele sale în acest domeniu.
Copilul este cea mai frumoasă creaţie a lui Dumnezeu. El este floarea creaţiei.
Copilul nu înseamnă numai zămislirea unei noi generaţii, ce va prelua peste ani
ştafeta neamului, ci înseamnă puritate, curăţenie sufletească, nevinovăţie
îngerească. Pentru frumuseţea râsului de copil, pentru duioşia mângâierii
mânuţelor firave, pentru candoarea primului gângurit, pentru naivitatea
întrebărilor, pentru poticnirile şi ridicările primilor paşi mai rabdă Dumnezeu
lumea! Atâta răutate ne înconjoară, atâta rău provocăm sau ni se provoacă,
atâta duşmănie întâlnim la tot pasul, atâta invidie şi perfidie, atâta egoism
şi perversitate, încât ne întrebăm adesea: ,Încotro?" Doar apropierea de
un copil ne ajută să ne regăsim pe noi înşine, să regăsim copilăria din noi. Ne
ajută să înţelegem limitele fiinţei umane, dar şi posibilitatea de a reface
chipul lui Dumnezeu din noi, pe care 1- am mutilat îngrozitor.
Copilul poate
fi idealul fiecăruia din noi. Numai în momentul în care sufletul ne este ca al
unui copil vom putea intra în împărăţia lui Dumnezeu. ,,A unora ca aceştia este împărăţia”, spune Mântuitorul. Copiii îi
sunt dragi şi lui Iisus, mai dragi ca orice pe lume. ,,Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi!” îndeamnă El de
câte ori are prilejul. De copii, de suflete nevinovate ca ale copiilor are şi
Dumnezeu nevoie. Familia cu mulţi copii este binecuvântată de Dumnezeu. În
primul rând, fiindcă acea familie a primit copiii ca pe un dar al lui Dumnezeu,
cu bucurie şi speranţă. Familia aceea nu a făcut din copil un neavenit, un boţ
de carne bun de aruncat la tomberon. Familia aceea s-a bucurat de fiecare nou
născut, s-a îngrijit să dea fiecăruia o educaţie aleasă, a crescut pe fiecare
în frica lui Dumnezeu şi respectul faţă de oameni. Familia aceea a socotit că
prin naşterea şi creşterea de copii îşi împlineşte menirea ei în viaţă. I-a
fost greu, cumplit de greu uneori, dar n - a cedat. A fost săracă, lipsită de
multe plăceri şi distracţii ale lumii. Singura ei avere au fost copiii; singura ei realizare au fost copiii. Prin
copii, familia aceea a devenit coautoare la creaţie, alături de Dumnezeu. Sigur
că o asemenea familie este binecuvântată de Dumnezeu. Toate bogăţiile lumii nu
atârnă în cântarul veşniciei cât o viaţă de om. Iar oamenii sunt chemaţi să
nască şi să crească oameni. Ni se dă o şansă aproape demiurgică de a ne veşnici
existenţa. Depinde dacă o acceptăm sau nu, dacă luptăm pentru ea sau nu.
Nu numai în
familie pot să fie copii mulţi, aşa cum precizează expresia în discuţie. Ei
sunt mulţi şi în grădiniţe şi în şcoli de toate gradele. Ei aduc cu ei un
puternic suflu de tinereţe, de puritate. Mare este păcatul acelor care îşi
trădează misiunea de pedagogi, devenind simpli funcţionari bugetari. În actul
didactic este o parte din actul creaţiei. Pedagogul (părinte, educator,
învăţător, profesor) naşte pentru a doua oară un copil, prin educaţia ce i-o
dă. Nu-i este uşor, ci dimpotrivă. Influenţele lumii sunt numeroase şi foarte
diverse, de cele mai multe ori negative, dar pedagogul este cel care trebuie să
modeleze, să altoiască, să ajute să crească un om.
Munca de
educaţie este o muncă binecuvântată de Dumnezeu şi nu oricine are chemare
pentru ea. Este o misiune, este un adevărat apostolat. Pedagogul ajută copiii
să se apropie de Dumnezeu, cultivându-le simţul binelui, dragostea de frumos,
de dreptate, de adevăr, de muncă şi de cinste. Alături de Biserică, familia,
şcoala şi armata sunt instituţiile care ajută oamenii să se regăsească pe ei
înşişi, care modelează caractere, care ajută chipul lui Dumnezeu să crească în
om.
*
Zău! Astăzi vom
vorbi despre un singur cuvânt, care, în vorbirea multora dintre Dvs., a devenit
un adevărat tic verbal, adică îl folosiţi foarte des, mai mult sau mai puţin
motivat, ci doar din obişnuinţă. Mă refer la cuvântul ,,Zău!” Cuvântul este întâlnit des şi în cele mai
diferite împrejurări. Puţini dintre cei care-1 folosesc îi mai cunosc
semnificaţia. A sosit vremea ca să-i scoatem vălul şi, cunoscându-i adevărata
semnificaţie, să - 1 folosim după cuviinţă.
Termenul este
o prescurtare de la „Dumnezeu”, este
o prescurtare de la un jurământ ferm: „Jur pe Dumnezeu!” sau „Martor
mi-e Dumnezeu!” Puterea de concentrare este admirabilă! Omul, având
conştiinţa existenţei şi atotştiinţei lui Dumnezeu, Îl cheamă să-I dea mărturie
pentru cele afirmate. Cuvântul lui depăşeşte limita unui simplu mijloc de
comunicare: face legătura dintre material şi spiritual, dintre om şi
divinitate. Jurând pe numele lui Dumnezeu sau luându-L pe Dumnezeu martor
pentru cele spuse, nu-ţi permiţi să minţi, să înşeli, să te dedublezi între
ceea ce gândeşti şi ceea ce spui.
Dacă
interlocutorul tău poate fi înşelat, Dumnezeu nu poate; dacă semenul nu poate
întotdeauna să-ţi verifice exactitatea spuselor, Dumnezeu, în atotştiinţa Sa,
nu poate fi păcălit. Chemându-L pe Dumnezeu drept chezăşie pentru cele spuse,
implicit îl chemi şi judecător. O faci voluntar, convins fiind că nimic nu
trece neobservat din faptele, vorbele, gândurile noastre. O faci, fiind convins
că binele, adevărul, dreptatea, frumuseţea morală vor fi răsplătite, în timp ce
minciuna, păcatul, viciul, pervertirea spirituală vor fi pedepsite. A folosi
această expresie în mod uşuratic, indiferent, este o impietate faţă de
Dumnezeu, înseamnă a - I lua numele în deşert, ceea ce este aspru pedepsit încă
din vechime (Ieş., XX, 7). „Pe
unde iese vorba, iese şi sufletul!” spuneau bătrânii noştri şi nu greşeau.
Greşim, în schimb, noi, cei care vulgarizăm cuvintele, pierdem sensurile
originare, violăm limbajul, ne înstrăinăm de fiinţa şi gândirea românească
autentică, adevărată. Zău!
*
Secretul Spovedaniei.
De câtva timp se tot vorbeşte în
ziare, la televizor şi la radio despre necesitatea de a face publice dosarele
de la securitate ale preoţilor, fiindcă, vezi, Doamne, ar fi divulgat secretele
mărturisite de către enoriaşii lor la Sfânta Spovedanie. Totul pleacă de la o
lege ce s-a dat în acest sens de către scumpii noştri parlamentari. Au socotit
domniile lor că toate celelalte probleme ale ţării le-au rezolvat, doar asta o
mai au şi … gata, pot apoi să doarmă liniştiţi. Toţi au început apoi să
bălăcărească în presă ierarhii, preoţii, Biserica şi Sfintele Taine, mai ales
Sfânta Spovedanie.
Dacă aş vorbi unor oameni ca cei
de la Gruia, care nu se spovedeau şi nu se împărtăşeau decât în ultimele
momente ale vieţii, când nu mai aveau nici o speranţă de scăpare, mi-ar fi
foarte greu, fiindcă oamenii aceia nu
ştiau ce este Sfânta Spovedanie. Vă vorbesc însă Dvs., cei care vă spovediţi şi
vă împărtăşiţi cu sutele în timpul unui an, la cele patru posturi mari şi ori
de câte ori simţiţi nevoia să vă descărcaţi sufletul. Şi asta o faceţi de cel
puţin patruzeci de ani, de când sunt în mijlocul Dumneavoastră preot. Cei care
v-aţi spovedit personal ştiţi din proprie experienţă, cei care nu v-aţi
spovedit niciodată (dacă mai este vreunul!) puteţi întreba pe cei care s-au
spovediţi. De fiecare dată aţi spus ce-aţi vrut Dvs. V-aţi descărcat sufletul fiecare cum aţi ştiut. Fie că aţi
furat, că aţi înjurat, că aţi desfrânat sau aţi făcut alt păcat, a fost destul
să spuneţi păcatul. Nu cred că ar fi cineva de bună credinţă, care să poată
afirma că l-am întrebat la Spovedanie când, de unde, cu cine a furat, cu cine a desfrânat sau alte amănunte de
felul acesta, aşa cum ar face un poliţist, când trebuie să întocmească un
proces verbal de constatare a unei infracţiuni.
Ofiţerii de la securitate erau oameni
deştepţi şi n-aveau timp să se ocupe de lucruri de acestea. Ele erau
importante din punct de vedere religios - moral, nu din punct de vedere
politic. Nu întrebam pe nimeni dacă a înjurat oaia, capra sau preşedintele
ţării sau partidul sau cine ştie ce activist. În această situaţie, ce ar fi
putut să raporteze un preot din cele auzite la Sfânta Spovedanie? Dumneavoastră
sunteţi oameni maturi şi înţelegeţi bine
unde vrea să bată această campanie şi care-i este scopul. Nu se pune o clipă
problema ca să se scoată în evidenţă preoţii care au murit în închisori, care
au fost dislocaţi, bătuţi, schingiuiţi. Nu interesează, de exemplu, că
părintele Pantelie Sfetcu de la Bobaiţa a stat fugit în munţi 20 de ani; că părintele
Gheorghe Sfetcu din Malovăţ se culca seara cu preoteasa în ieslea vitelor şi-i
acoperea tatăl său cu fân, ca să nu fie găsiţi noaptea, când veneau maşinile
negre ale securităţii să aresteze când
pe unul, când pe altul; nu interesează că părintele Ilie Izverceanu de la
Cernavârf a fost condamnat 25 de ani muncă silnică, ori că mulţi alţi
preoţi au putrezit în morminte fără cruce! Interesează, în schimb, că preotul X a divulgat că baba Ioana s-a certat cu
noră-sa, ori că elevul Popescu a copiat
la teză, ori a dat cu praştia. Astea sunt problemele arzătoare ale ţării!
Dumneavoastră ştiţi bine, că preotul n-are voie, sub jurământ, să
divulge ceea ce i s-a spus la Sfânta Spovedanie. Totuşi, dacă preoţilor li se
dezgroapă dosarele, mă întreb câte tone de note informative se găsesc în
ele de la enoriaşi despre preoţii lor.
Acestea au fost smulse fie prin
miliţienii comunelor respective, fie prin ofiţerii de securitate. Unii erau de
bună credinţă şi le spuneau preoţilor că sunt sub lupa "organelor",
alţii scriau despre preoţi tot într-o veselie, ca despre cel mai de temut
duşman de clasă. Măcar să fi scris adevărul! Dacă astăzi se umblă la aceste
dosare, cum se vor mai privi acei oameni în ochi unii pe alţii?! De fapt, cei
ce au dat legea au fost conştienţi, fără îndoială, că astfel împuşcă mai mulţi
iepuri deodată şi anume:
1.
Batjocoresc Sfânta Spovedanie şi îndepărtează
pe oameni de ea, Sfânta Spovedanie fiind una dintre Sfintele Taine fundamentale
ale Bisericii Ortodoxe;
2.
Batjocoresc pe preoţi şi-i îndepărtează
de credincioşii lor, fiindcă ştiut este că ,,bate-voi păstorul şi se vor risipi
oile”;
3.
Batjocoresc Biserica, instituţia
românească ce se bucură azi de cea mai mare încredere din parte românilor şi
astfel îi slăbesc puterea de a se apăra
de atacurile sectare;
4.
Dau apă la moară sectelor, care vor
arăta cu degetul, se vor sulemeni şi vor amăgi pe mulţi.
Aşadar, se dă o lovitură puternică, pe sub centură, Bisericii. Vă veţi
întreba, desigur, cine a vrut această penibilă situaţie. Răspunsul vine de la
sine: duşmanii Bisericii, acei ce nu admit Biserica, Spovedania, Preoţia şi
multe altele dintre comorile credinţei noastre străbune. Înainte de război,
Biserica îşi avea reprezentanţi de drept în parlamentul ţării. Aceştia aveau un
cuvânt greu de spus şi vegheau ca să nu se
dea legi, care să lovească în Biserică. După Revoluţia din 1989, Biserica Ortodoxă
a vrut să rămână fată mare şi să nu se amestece în politică. Sectarii s-au făcut luntre şi punte şi au pătruns la
fiecare legislatură. Au propus şi au susţinut legi care le-au slujit
interesele. Au fost acolo alţii destui, care au fost indiferenţi, ori nu şi-au
dat seama de implicaţiile unor legi ca aceasta. Şi un orb vede însă că această
lege vizează surparea Bisericii Ortodoxe. Asta s-o creadă însă duşmanii ei. Vor
avea încă o dată prilejul să se convingă că Biserica Ortodoxă este capabilă să reziste şi acestor atacuri
mârşave şi va ieşi mai întărită din această campanie ce se duce făţiş împotriva
ei. Aşa să-i ajute Dumnezeu!
*
Preţul unei mese. Părintele
Ilie Izverceanu de la Cernavârv era cunoscut în toate satele din partea
muntelui. Înalt, chipeş, pus mereu pe şotii, găsea oricând câte un cuvânt de
încurajare sau câte o glumă, care-l făcea pe interlocutor să-şi uite supărarea.
Uneori biciuia cu vorba lui ironică, alteori mângâia părinteşte, dar, oricum,
era o plăcere să discuţi cu dânsul. O întâmplare de prin 1939-1940 îi
marcase adânc tot restul vieţii. Într-o zi a venit în sat o ceată de
legionari, care au adunat sătenii din Cernavârf la şcoală şi le-au ţinut o
cuvântare, în care şi-au expus planurile lor de viitor, încercând să atragă pe
cât mai mulţi la partidul lor. Din Cernavârf doar doi săteni trecuseră la
legionari. După ce s-a terminat şedinţa, fiind şi seara, legionarii au întrebat
unde ar putea să servească ceva de-ale gurii. Toţi au fost de părere că
singurul potrivit pentru a fi gazdă este părintele Izverceanu. L-au
trimis pe un oarecare Mărăscu să-l anunţe. Părintele s-a învoit. La poarta lui
bătuse oricine trecuse prin sat şi oricând aflase găzduire şi masă şi băutură.
I-a servit pe legionari cu ce-a avut la repezeală, le-a dat băutură din belşug
şi aceştia au plecat după vreo câteva ore chiuind şi pocnind din pistoale.
Prin 1950, au
venit în Cernavârf şi comuniştii cu caravana, să le arate localnicilor filme
sovietice, în care se preamărea munca în colhozuri şi sovhozuri. Fiindcă n-au
avut alt loc mai potrivit, au venit tot la părintele Izverceanu şi au dat film
în curtea lui, iar ecran a fost chiar peretele casei părintelui. După film,
le-a dat şi comuniştilor masă şi aceştia s-au dus veseli şi mulţumiţi.
Iată că,
prin 1960, la poarta părintelui Ilie Izverceanu au bătut
securiştii. Aceştia n-au vrut să mănânce şi nici să bea. L-au ridicat
pur şi simplu, l-au aruncat în maşina neagră şi pe-aici ţi-e drumul. L-au ţinut
câteva luni în anchetă şi în proces, acuzându-l de politică legionară.
Argumentul cel mai greu împotriva sa era tocmai masa pe care o dăduse
legionarilor. A fost condamnat pentru aceasta la 18 ani muncă silnică. Pedeapsa
a ispăşit-o la închisoarea de la Aiud. A efectuat doar şapte ani, până când,
într-o seară, au fost puşi în careu în curtea închisorii. Directorul li s-a
adresat cu ,,-Fraţilor!” lucru neauzit acolo până atunci. Toţi au rămas tăcuţi,
ca de piatră. Directorul a continuat: ,,-Fraţilor! Bucuraţi-vă!”
Tăcere de
mormânt. Nimănui nu-i ardea de glumă. Îl priveau pe director neîncrezători, se
priveau unii pe alţii. ,,-Fraţilor, mâine dimineaţă la ora opt toţi veţi pleca
acasă!” Iarăşi tăcere. Atunci directorul a mai spus: ,,- Dacă cineva vrea să
mai rămână, poate să rămână în continuare aici!”
Abia atunci şi-au dat seama că e adevărat şi
au explodat cu toţii în chiote de bucurie.
Când s-a întors în sat după şapte ani de
închisoare la Aiud, era de nerecunoscut. Îmbătrânise cu mai bine de douăzeci de
ani. Mulţi nici nu l-au mai cunoscut. Masa dată legionarilor în acea seară a
fost cea mai scumpă masă din viaţa lui!
*
Cuvinte duhovnicești. Vom reda mai jos cuvântul de răspuns al
regretatului Părinte Iustin Pârvu la întrebarea: Cum să ne sfințim? Iată-l:
,,Să te ostenești oleacă mai mult, să iei tu
neputința fratelui asupra ta. Să renunți la odihna ta trupească pentru a bucura
pe cel necăjit de lângă tine! Să te rogi pentru durerile oamenilor și să strigi
la Dumnezeu pentru neputința ta. Să nu te înverșunezi împotriva celui care ți
se pare ție că te nedreptățește. Păi, dacă făceam și noi așa în închisoare, nu
mai ieșeam de acolo cu fruntea sus. Au rezistat doar cei ce au luat asupra lor
păcatele întregului neam. Și doar prin această smerenie și umilință adâncă, am
reușit să trecem într-un alt plan, planul duhovnicesc. De aici încolo e ușor,
pentru că Dumnezeu suferă împreună cu tine. Dar vrea să te vadă și pe tine că
jertfești ceva, cât de puțin din tine”.
*
Certificate de botez. Pe spatele
noilor certificate de botez editate de către Mitropolia Olteniei, este tipărit Crezul
şi un text foarte potrivit de a fi cunoscut de noi toţi : „Păstrează neîntinată această credinţă
ortodoxă! Fii bun creştin ortodox! Participă la sfintele slujbe ale Bisericii!
Spovedeşte-te şi împărtăşeşte-te cât mai des cu Trupul şi cu Sângele
Mântuitorului Iisus Hristos! Citeşte din Sfânta Scriptură şi din alte cărţi
sfinte! Respectă poruncile Bisericii! Fii milostiv cu cei în suferinţă!
Iubeşte-ţi ţara şi neamul! Roagă-te şi Bunul Dumnezeu va fi mereu cu tine!
Maica Domnului şi toţi sfinţii îţi vor fi în ajutor. Păstrează până la
sfârşitul vieţii curat acest Sfânt Legământ , de care vei da seama înaintea
Dreptului Judecător!”
Sunt sfaturi
de suflet şi pentru suflet, de care e
bine să luăm aminte cu toţii.
*
Spovedania celor mici. Cu prilejul
sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, trei zile am spovedit şi grijit în Bârda
şi Malovăţ copii de la zero la o sută de ani. Au fost în jur de 125 de
persoane, dintre care cam jumătate copii şi tineri, unii chiar studenţi.
Jumătate dintre aceştia s-au spovedit, fiind trecuţi de şapte ani. Din păcate,
cu ani în urmă, de această sărbătoare aveam de grijit și spovedit peste 200
persoane!
Părinţi şi
bunici, vă fac o destăinuire, o „desecretizare”, ca să folosim un termen la
modă azi, dar să n-o ştim decât noi şi tot satul! Să ştiţi că majoritatea copiilor
ce s-au spovedit au mărturisit, printre primele lor păcate, că şi-au supărat
părinţii, ori că nu i-au ascultat. Aşa mici şi nestajnici cum îi socotiţi Dvs.,
să ştiţi că, dacă ei au conştiinţa că sunt vinovaţi faţă de Dvs., fiindcă v-au supărat, ori că nu v-au ascultat, înseamnă nu
numai că vă iubesc, dar mai ales că ei
înşişi sunt conştienţi că le vreţi binele şi-i învăţaţi cele bune. Că nu
întotdeauna reuşesc să împlinească ce-i învăţaţi Dvs., de…! Gândiţi-vă că nici noi cei vârstnici nu
împlinim întotdeauna pe deplin voia lui Dumnezeu! Oricum, este un mare câştig
pentru generaţia celor mici, pentru viitorul lor de oameni şi de creştini, dacă
gândesc aşa şi simt astfel faţă de părinţii şi bunicii lor. Dumnezeu să le
ajute!
*
Ajutoare și donații. În această
perioadă am primit câteva ajutoare și donații, astfel: O familie din parohie,
care nu vrea să i se știe numele, a achitat cearșafurile și pijamalele pe care
le-am donat Azilului de la Cujmir: 1.950 lei; Domnul Pau Claudiu din
Malovăț a donat pentru televizoarele ce le vom duce la Azilul de la Bâcleș: 1.500
lei; Doamna Elisabeta Leferenz din Nȕrnberg(Germania): 245 lei; Domnul
Pană Liviu din Tr. Severin, fiu al
satului Bârda: 100 lei; Doamna Filip Cornelia din Tr. Severin: 50
lei;
Dumnezeu să
le răsplătească tuturor!
*
În luna august
s-a donat pâine credincioșilor participanți la slujbă, astfel: 4 Aug.(Malovăț):
180 pâini; 06 Aug.(Bârda): 126 pâini; 11 Aug.(Bârda): 175
pâini; 15 Aug.(Malovăț): 244 pâini; 18 Aug.(Malovăț): 160
pâini; 25 Aug.(Bârda): 171 pâini. Așadar, în luna august s-au donat 1.056
pâini. De asemenea, s-a vândut pâine la prețul de achiziție de 1,30
lei/buc., astfel: 4
Aug.(Malovăț): 170 pâini; 06 Aug.(Bârda): 224 pâini; 11
Aug.(Bârda): 525 pâini; 15 Aug.(Malovăț): 86 pâini; 18
Aug.(Malovăț): 160 pâini; 25 Aug.(Bârda): 629 pâini. Așadar, în
luna august s-au vândut 1.794 pâini.
*
La începutul
lunii septembrie vom face o vizită la Azilul de la Bâcleș. Au nevoie de cinci
televizoare și 32 burdufuri de pernă de o persoană. Orice donație e binevenită.
*
Plăți. În cursul
lunii august am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 12.000 lei protoieriei
pentru lumânări; 3.700 lei pentru cele 2.850 pâini ; 2.414 lei pentru
cele cinci televizoare donate Azilului de la Bâcleș; 2.100 lei tipografiei
pentru vol. Dogmatică. Contribuții bibliografice; 1.034 lei impozit; 633
lei 32 burdufuri de pernă pentru
Azilul din Bâcleș; 256 lei protoieriei pentru făclii de la Paști; 240
lei pentru curentul electric; 190 lei protoieriei pentru cărți; 120
lei internetul; 80 lei protoieriei pentru certificare de botez și
cununie; 70 lei comisioane la
bancă și altele mai mici.
*
Spovediri. Împărtășiri. În zilele
stabilite, am spovedit și împărtășit, la biserică și în sat, astfel: 22+38+65=125
persoane, dintre care 60 au fost copii.
*
Publicații. Menționez întâi câteva apariții mai vechi,
care s-au tot adunat, ca apa la iazul morii și apoi pe cele din ultima vreme: Proverbul
și Religia, în ,,Datina”, Tr.
Severin, an. XXIV(2023), nr. 9457(11-12 nov.), p. 17; nr. 9467(25-26 nov.), p.
17; nr. 4966(1-3 dec.), p. 17; nr. 9471(9-10 dec.), p. 17; nr. 9476(16-17
dec.), p. 17; nr. 9481(24-25 dec.), p. 17; an. XXXIV(2024), nr. 9487(6-7 ian.),
p. 17; nr. 9492(13-14 ian.), p. 17; nr. 9497(20-21 ian.), p. 17; nr. 9501(27-28
ian.), p. 17; nr. 9506(3-4 febr.), p. 17; nr. 9511(10-11 febr.), p. 17; nr.
9516(17-18 febr.), p. 17; nr. 9521(24-25 febr.), p. 17; nr. 9526(2-3 mart.), p.
17; nr. 9531(9-10 mart.), p. 17; nr. 9536(16-17 mart.), p. 17; nr. 9541(23-24
mart.), p 17; ne. 9545(30-31 mart.), p. 17; nr. 9551(6-7 apr.), p. 17; nr.
9556(13-14 apr.), p. 17; nr. 9561(20-21 apr.), p. 17; nr. 9566(27-28 apr.), p.
17; nr. 9570(3-5 mai), p. 17; nr. 9574(11-12 mai), p. 17; nr. 9579(18-19 mai),
p. 17; nr. 9584(25-26 mai), p. 17; nr. 9589(1-2 iun.), p. 17; nr. 9594(8-9
iun.), p. 17; nr. 9599(14-15 iun.), p. 17; nr. 9604(22-23 iun.), p. 17; nr.
9608(29 -30 iun.), p. 17; nr. 9613(6-7 iul.), p. 17; nr. 9618(13-14 iul.), p.
17; nr. 9625(20-21 iul.), p. 17; nr. 9630(27-28 iul.), p. 17; nr. 9640(10-11
aug.), p. 17; nr. 9644(17-18 aug.), p. 17; Mare-i grădina lui Dumnezeu, în
,,Răstimp”, Tr. Severin, an.
XXVII(2024), nr. 2(106), pp. 63-64; Rugă pentru Țară, în ,,Națiunea”, București, 11 aug. 2024,
ediție și on-line(https://
ziarulnatiunea. ro/category/religiespiritualitate);Sfintele
Moaște, în ,,Națiunea”, București, 20 iul. 2024, ediție și on-line(https://ziarulnatiunea.ro/category/religiespiritualitate);
,,Scrisoare pastorală” – 521, în ,,Armonii
culturale”, Adjud, 29 iul. 2024, ediție și on-line(https://
armoniiculturale.ro/ category/scrisoare-pastorala); Ciudățenii
sectare, în ,,Națiunea”,
București, 18 aug. 2024, ediție și on-line(https://ziarulnatiunea.ro/
category/religiespiritualitate); Ursitorile, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXVI(2024), nr. 1242(22 aug.), p. 12; ,,Scrisoare pastorală” – 523, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 25
aug. 2024, ediție și on-line(http://www. observatorul.com); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare,
27 aug. 2024, ediție și on-line (https://
ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Armonii culturale”, Adjud, 29 aug. 2024,
ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro/
category/scrisoare-pastorala); Înțelepciunea lui Iosif, în
,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin,
an. XXVI(2024), nr. 1243(29 aug.), p. 12;
Am reușit să
publicăm cartea preotului Dvs., Sfânta Scriptură. Contribuții bibliografice
(342 pag.).
Având în
vedere timpul foarte puțin de care dispune omul zilelor noastre și
specializarea lui tot mai necesară pe ramuri foarte restrânse ale Teologiei, am
decis să realizăm bibliografii pe ramuri de activitate și de studiu cât mai
specializate.
În acest
sens, am socotit foarte necesară editarea de început a capitolului privind Secțiunea
Biblică. Cele peste 2.300 de studii, articole, recenzii și reportaje
publicate în revistele conspectate începând din 1874 și până aproape în zilele
noastre dovedesc cu prisosință interesul de care s-a bucurat studiul Sfintei
Scripturi în teologia românească. Am conspectat, așadar, revistele ,,Biserica Ortodoxă Română” (1874-2014),
,,Studii Teologice”(1927-2018), ,,Ortodoxia” (1949-2008), ,,Mitropolia
Olteniei”(1948-2008) și ,,Mitropolia Moldovei și Sucevei(1946-2009)(selectiv).
În același
timp, lucrarea noastră devine un instrument de mare utilitate tuturor celor ce
studiază Sfânta Scriptură, fie că sunt profesori, doctoranzi, masteranzi,
studenți în Teologie, preoți, călugări sau, pur și simplu, doritori de
cunoaștere într-ale Bibliei. Regretăm că nu am avut posibilitatea să conspectăm
toate revistele teologice care au apărut de-a lungul timpului, iar pe cele ce
le-am consultat nu am avut posibilitatea să le aducem ,,la zi”. Cercetarea
continuă și, poate, cu voia Domnului, vom ajunge într-o zi să avem bibliografii
complete pentru fiecare secțiune a studiului teologic. Oricum, truda noastră
face un început. Sperăm să fie de folos.
Am împărțit
materialul pe revistele consultate, iar în cadrul fiecărei reviste am organizat
materialul după programa analitică a învățământului teologic, pentru ca
lucrarea noastră să devină cât mai utilă celor ce o vor folosi. La multe dintre
materialele conspectate am adăugat și un scurt rezumat. Am realizat un indice
de autori la sfârșitul cărții, astfel încât lucrarea noastră să devină un
instrument cât mai practic. Sperăm ca truda noastră să fie de bun augur tuturor
celor ce se vor nevoi să înțeleagă și să propovăduiască adevărul transmis nouă
prin Sfânta Scriptură. Le dorim succes!
*
Zâmbete. ☺,,- Doamnă,
ce părere aveți despre bărbați?” ,,- Sunt toți la fel, doar... salariile
lor diferă!” ☺Fetița mea
spunea ca vrea sa fie prințesă. I-am arătat fotografia prințului Charles. Acuma
vrea să fie doctoriță! ☺ Băi, ce-am
îmbătrânit!... Până și regulile de circulație s-au schimbat de când am făcut eu
școala! Pe vremea mea era obligatoriu să oprești, când vedeai un om pe trecerea
de pietoni. Acum e opțional. Obligatoriu a devenit să mă înjuri de bou ce sunt,
că vreau să traversez pe-acolo! ☺Romania
este o țară deosebit de fertilă: semeni funcționari și cresc impozite. ☺De ce a crescut numărul de
accidente în România? Pentru că şoferii de azi circulă cu viteza de mâine pe
şoselele de ieri. ☺Ar fi
normal ca atunci când dăm în mintea copiilor, pe lângă pensie să primim și
alocație!
*
Nunți. În ziua de 17
august am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Boncioc Dumitru -
Daniel din Malovăț cu Domnișoara Pleșa Ionela – Georgiana din
Șimian. Dumnezeu să le ajute!
*
Anunțuri. ❋Dacă cineva nu are posibilități să cumpere cele
necesare copiilor pentru începerea școlii, să ia legătura cu preotul; ❋Cineva din București vinde cinci hectare de teren în
intravilanul satului Cerneți, cu ieșire la șosea. Relații la preot.
*
Program. În cursul
lunii Septembrie avem următorul program de slujbe: 1 Sept.(Malovăț); 7
Sept.(Malovăț-Bârda); 8 Sept.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț,
la ora 12); 14 Sept.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 15
Sept.(Malovăț); 21 Sept.(Malovăț-Bârda); 22 Sept. (Bârda); 28
Sept.(Malovăț-Bârda); 29 Sept.(Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86,
ori pe adresa: stanciulescubarda@gmail.com. Sănătate, pace și bucurii să vă dea
Dumnezeu!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu