MERE
PADURETE 2024 - 3
Organizarea uitarii in jurul scriitorilor, Tu ești o
binecuvântare la necuvântătoare, în România mare scriitoare profundă, scăldată,
profundă, în soare de omenie și armonie sinfonie- România binecuvântare, profundă
ca Vasilica Grigoraș bibliotecară ca primăvară de țară, rug aprins și aprins pe
cinste mare, prin pace, de ce se face cu sens prin liturghie și omenie de pace-
evanghelizare, în România binecuvântare, cu încredințare, că Daniela Zeica
Buzura profundă mai știe inspirată câte mai ai aprofundat de învățat cu
perspectivă rituală pe verticala, în școala de dincolo de școală educată și
mare, adevărat ortodoxă. Ai ceva deosebit și distinct în ce faci, cum zice și
George Anca. N-am crescut, în eprubetă.
Marius vine nervos, nu-i convine, suduie, înjură i se
năzare cai verzi sperieți pe pereți și el sus sai, susai ca o sperietoare de
ciori de D.R.Popescu, cu Moisă și Moisălă, din F. Și Vânătoare regală, O bere
pentru calul meu, de același autor maistru ca Dumitru Mircea alt re dactor-șef
al revistei clujene, Tribuna - săptămânal de cultultură. Tot Marius m-a
rezolvat și a stat și Miha, cu mine la Clujana și m-a adus tot el acasă în sara
asta la Ciubăncuța, el a limpezit apele, c-așa vitregi cum sunt sunt copiii minunați
și cei mai buni de pe lumea aiasta, că dacă-ți vine să fluieri, fluieri fără să
mai greșești o virgulă, chiar nici în pușcărie și, nu c-ar fi o șmecherie la
mișto, fante, crai de curte veche!
- OMUL CA MOOLIMA de Ben Todica, versuri ADRIAN BOTEZ
- Un clip recitare de versuri din volumul ULTIMUL ULTIMATUM de ADRIAN BOTEZ.
"Adesea, în versurile sale se deslușesc accente de revoltă, față de multe
și față de tot. Față de sine, uneori, sau față de propria conștiință. Față de
regnuri, față de tâlcuirile mincinoase din unele cărți, față de neputința, nu
doar a omului, ființă pieritoare, dar chiar față de singura sa operă
dăinuitoare, ARTA.
- Poate nu-i cea mai bună zi. Continuăm să rămânem
neputincioși.
- Eu, nu-s malițios Adriane, văzând în tine omul bun
omul care doar tu vezi în mine ceva bun, ceva bun un ideal, o aspirație o
socio-ecuație care a făcut din bine, însă am parte și de suferință și am de la
medicul Bogdan Bodiu, diagnosticul credibil, adevărat: "Neopatie
diabetică". Ești un cocoș, cucurigu, fără pinteni (după filmul
Parașutiștii). Vica era iubirea mea, așa se punea dragul meu, speranță, că
morarul, cel care scrie, deși menirea era să trateze animalele domestice sau să
le prevină să se îmbolnăvească, vaccinàndu-le și Pavel era doftor de marhe, era
tehnician veterinar, era, că nu trăia-n van șuhan, că era om serios, frumos, cinaș
și cu seriozitatea, cu lucru bun, bine făcut, el, Pavel, că cu lucru serios nu
se juca, că era ca povestea filmului românesc, film cu care firesc nu glumea (hai
bine, bine, bine, că lucru început trebuie și gătat trebuie și terminat
trebuie) și bine făcut, e lucru minunat și nu e puțin lucru, no! țucă-l Doamne,
nu-ț fă inimea rea, îmburdă-te, Dumnezo, în Rai! Din Parașutiștii: -"Tu ai
ac pentru cojocul fiecăruia".
- Hai, mă oda¹ta!
- Da, Vică, eu Vica, continui, Românie, continui
să te iubesc, blagoslovesc; Eu iubesc faptul că dacă nu mă nasc muzicant, dar
prin naștere-s pooet altfel decât marele Eminescu, că-s și harnic, că omul cât
trăiește învață, că-cel mai cel, din fericire mai altfel, în feticire, cu
momente și vesel am evoluat datorită lui Ben aiesta la care nu-i păsa ca om
foarte bun, c-aveai scaun la cap și în mina lui din Australia m-a capturat ca
ortac obligatoriu sincer și era grozav omul fiind om de afară dintr-o școală de
dincolo școală absolut om cu iz și irizație, pe care nu-l poate uita niciodată
limba romànă dar nici pe Eminescu, din Eminescu, că la noi, cu Goga pătimaș al
gliei și pătimirei noastre cu clăcașii lui pe la Ciucea, că lucram ca voluntar
săpam șanțu de canalizare șanțul spre Cernuc al apei potabile, dormind, cazați
fiind la castel, în Jibou. Totul e formidabil. În tot ce fac sunt eu pentru
mine, o întrecere a mea cu mine, dar ca orice nu știu ce zici și mă contrazici.
Oare eu cu ce rost mint, bun artist? Am afecțiune, am cumva înțelepciune,
pasiune? Îmi spunea fiul medicul Bodiu:
- "Tata Leonida Bodiu de la
Ciubăncuța Ing. Zootehnist s-a dus La Jelna. Apropo domnule doctor zicând de
Jelna, mă gândesc, că vă trageți, din județul Bistrița.
- "Da, din Poeana Ilvei", îmi
zice sincer, pe șleau. Nu i-am zis lui Vica, n-am zis medicului de la urgență
Clujeana:
- "Hai nu fă pe nebunu, cu
mine". Medicul Dr. Bogdan Bodiu medic primar la urgență, Clinica Clujana de
la municipal Clujana, mi-a zis sincer:
- "Să nu mă aștept la minuni, în
ciudă, că el după perfuzia cu Ketonal picioarel, membre posterioare nu mai erau
reci, se mai încălziseră și chiar și durerea pentru puțin timp, mă chiar
simțeam îmbucurător și chiar mă aflam mai binișor, fără ca eu sa fac din țânțar
armăsar că ameliorarea nu va fi toatală, ci iluzorie dar pentru scurt timp
aveam senzația, impresia artistică că voi scăpa și iar parcă eram bine dar ce
păcat că doar pentru o secundă de viață, din secunda de viață eram în impetriul
binelui, fără chiar războiu nenorocit a lui nenorocitul de Putin în Ucraina
grâului, cum grânar bogat am fos, da sub Ceaușescu și sub comunistul Gheorghe
Gheorghiu-Dej a fost, și România chiar și poalele țigăncii sau a ceferiștilor
de la Dej care-l salvaseră la Dej pe comunistul amintit cu brio, glorie-victorie
și cu istorie de care nici Darie a lui Pavel a lui Ferghete.
- Ce bună dispoziție avem?
- Spiritul tău competitiv și creeativ, perspectiv.
- Azi e paștile blajinilor/cailor.
- Voarbele ni-s vorbe rugăciuni de luni, când zice-se că
doar bețivi se barbieresc, rad vorbe, vorbe și proverbe, cu subiect, dar fizic
ce zic? Când ceva rău ni se întâmplă în viață ce exaamen de conștiință ne facem
(cum, în ce contradiții ne explicăm prăbușindu-ne în noi ca se ne cunoaștem,
cum pe noi în noi? Cum deslușim pe Brâncoveanu, domnitorul și viața familiei
lui nexplicat încă, clar ce s-a întâmplat, turcii decapitându-i, cum și pentru
ce? Așadar, cum și în biserica dintr-un stejar (chestia cu cădere a lui
Cantacuzino, aflat în cădere ca scriitorul Grigore zanc politician și scriitor,
o prezență de om care se motivează ca și cum ar sta în fața unei icoane
făcătoare de minuni greu de explicat, căderea lui liberă (cum cădem prin
decapitarea de la Constantinopol a familiei Brâncoveanu? Noi oameni suntem ce
suntem prin cuvintele care ne robesc, prin cera ce ne întereseazează și asta ne
face pe amândoi puternici și în sensul aiesta noi scriem? Ești un om fabulos
Ben, esti un men extraordinar, cumințemia pământului chiar dacă ai altceva și
altfel talentul omului Constantin Brâncuși, un drag al României. Am scris și cât
timp trăiesc, în acest paradis mie interzis, dar eu ca un Robin Hood al
scrisului, cu ce Dumnezeu mă aleg ca scriitor, cu boală și suferință/cu ce ca român,
fraților, în duh, în clipa aiasta cu mers umblet anevoioasă deplasare
dureroasă, chinuitoare și batjocoritoare, după o viață de om cinstită, în
România ceaușistă, luptător pentru pacea și sănătatea omenirii-Manifest pentru
pacea, în noua ordine a omenirii!
- Biserică, dintr-un lemn de stejar.
- Iți mulțumesc, că mai putut ajuta Ben.
- A apărut Revista Bogdania, nr. 107-108, mai-iunie,
2023. Lectură plăcută! Nicolae VASILE
- Multe Mulțumiri pentru apariția Revistei îndrăgite de noi Revista ,,BOGDANIA” Cu deosebită stimă,
Melania Rusu Caragioiu
- Când scriem, cum adică, jucăm cu cărțile pe față. Lucram
alaturi de consorta mea la câmp și ea, Vica îmi era profesoara, dascalul meu
fără să ajungă la capatul răbdării cu mine, că știa ce să facă, aici pe Arca
lui Iisus și ea avea răbdare, știa să persevereze.
- Ești drept și luminat Prieten, Ioan. 0 porție
zdravână de o lume minunată de artă mioritică năzdrăvană, impecabilă, valabilă
fără crampe abdominale, pe verticală.
- Lucri neliniștit ca haiducul, în codru fără, fără
modru, te canonești, ostenești, o viață de om muncești și cu ce te alegi? Cu
suferință te alegi.
- Experența-i un bun/prost sfătuitor prost?
- Viața te năruie, te betegește, îmbolnăvește, te
prăpădește. În tot ce suntem e credința în neamul nostru pentru care sângele nu
ni se face apă, nici apă sfințită, chiar dacă duci dracul de coadă/de coarne și
apa sfințită e bună și de leac? În popor există o credință oarbă în legende și
proverbe ca și înțelepciunile românești care bagă bine la cap, sunt presărate
ca piază bună/rea, sunt presărate prin filmele românești, un fel de giuvaere, talismane
vii ale graiului românesc, cum rar tezaur și comoară rară a limbii române, fagure
de miere, cazanie care o cântă pe ea vatra, pe inima mea cu făinoșag la vatra
lor românii, neaoșii românașii, patrioții nației mele și a lui Eminescu și a
neamțului moftangiu Ioan Iancului Caragiale, după vorba și a poetului român
MATAIEVICI, din Republica Moldova după spusa medicului veterinar din orașul
Bistrița, Bistrița-Năsăud, profesor de Boli interne și infecțioase ca prof. Cornel
Balmoș, profesor la Zootehnie, profesor
puternic Borr Iiuliu ca inginer agronom profesor diriginte și profesor la
Plante de nutreț profesor diriginte ca doamna Socaciu Tereza, domnul scump
profesor care nu știu de ce mă simpatiza, profesor care mi se adresa la ore cu:
- "Mă, frumosule" și nu știu de ce avea
pentru mine atâta de multă simpatie deși eram un pârlit de elev ca Pârlitul, din
nuvela de debut a lui Marin Preda, plăcută nuvela și poetului Miron Radu
Paraschivescu și publicată la Rubrica Popasuri de acest nemaipomenit poet, din
Târgovește ca istoricul Nicolae Iorga, un mai ceva ca Nicolae Bălcescu, dar
revenind la oile noastre: profesorul Cornel Balmoș, un să trăiți bune, vorba
președintelui Trăian, el profesorul a fost singurul care, era singurul în 1968,
care a venit cu noi elevii transferați din Bistrița însoțindu-ne în transferul
nostru la Liceul agricol la Șleu-Silvaniei, Sălaj. Orice cântec are și
descântec, este ca expresie în graiul românesc ca lucru expresiv, explicit în
Limba română, limba cea română, dintodeauna maternă și cu îndemànă. Că Vica
zicea: că cine iubește și lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă, târâoșul
șarpelui... Și gândacului. Trăiesc,cu sabia lui Damocles deasupra capului, vorba
lui Eugen Barbu in Zestrea prințesei Ralu. Iată grădinuța plină cu flori și iată
casa părintească, că de ea, Dumnezeu o să-ți amintească. Vica m-a lăsat cu
ochii-n soare. Nu s-a uitat după alți bărbați, chiar dacă erau de ăia botezați.
- Cu asta avem, cu asta dansăm.
- Om minunat Șfefania Mărăcineanu, e savantă, omul
care aduce ploaia și nu e Mihaiela-Ștefania Celemen, fata lui Vica, un spirit
de om harnic și bun praznic, chip și asemănarea lui maică-sa Vica, femeia, cea
fără stare, într-una cu mâna pe lucru și nu puțin lucru, că nu stă un șir, că
tot timpul are de făcut ceva: ordine și curățenie, cumințenie a ceea ce era
muncitor casnic, cu igena și ea trebuia să facă ceva, nu doar ca să nu stea
locului, un șir întreg de lucruri făcea, că de anume era de făcut, ce făcea în
permanență, gândind că-i sfârnel, cum ar veni om harnic și bun unic, bun
praznic după modul cum se înfățișa, un mod de a fi impresionant, distinctă și deosebită.
- Ca Trăian Băsescu, președinte al României.
- Film de Radu Gabrea, Trei zile până la Crăciun cu
scenariu de Grigoare Cartianu, după cele întâmplate cu Nicolae Ceaușescu, la
revoluția din 21 decembrie 1989 (eu cu Vica urmăream la televizor revoluția pe
viu emoțional, amândoi chiar plângând, când i-au prins pe cei doi, pe ceaușiti,
că nu știam ce are să se întâmple (totul era cum era: tulbur și incert).
- Eu am plans cand am vazut asasinarea.
- Vlaicule, la drum cunoști omul, omule ai fost coleg
acuma mai bine de 50 de ani, că omul când îmbătrânește, în culori de liniște, talanții
ii se risipește. Picioarele fac atâtea pentru noi dar osteneala le stresează, uzează,
le compromite, le ostenește, obosește și îmbolnovește și atunci nu mai ai calea
dreaptă, ci calea e una sprâncenată spre adevăr răvășitor și spre viață spre
Hristos, spre luminos și spre veșnicie, spre frumos: omenie de Românie, în
vrednicie și hărnicie, cu armonie-simfonie.
- Să ai sănătate, scriitor de viitor Geoge Vulturescu
din Satu Mare. Salut Scriitor de viitor, red. Șef la Pooesis, în culmea
glloriei. Achim Nica:
- "Nu știu cum să vă spun? Mi-a plăcut să rămân
pe vatra strămoșească, în sat." Locurile-s sfinte, că și vremea bună se
cunoaște de dimineață și în viață vedem ce vedem cu emoție într-o viață, într-o
lacrimă de bucurie am văzut în viața noastră, de om.
- "Cum scot, moldovenii, eurii?"
- "Înlocuiesc cu "i". Angela Moldovan
spune că avem sentimente nobile ca oameni și ca români demni de România, în
drag și pitoresc, fie-ne cu iertare.
- Vitaminele în România sunt pentru noi.
- Trăim viu fiecare, trăim cu dragoste și cu stil, cu
modul nostru, cu senzație, simțitori și ne cam strâmbăm la orice durere.
Incredibil, dar suntem răbdători.
- CRED Că NU TREBUIE SA ATINGEM 90 DE ANI PENTRU A FI
DE ACORD CU REFLECTIILE ACESTEI AMERICANCE......
Nu
toți oamenii ajung la 90 de ani pentru a putea face aceste reflecții. Să profităm de cadoul pe care ni-l face
doamna Brett cu reflecțiile ei.
Scris
de Regina Brett, 90 de ani, The Plain Deale, Cleveland, Ohio.
(Pentru
a sărbători venirea bătrâneții mele, am scris câteva lecții pe care mi le-a dat
viața.)
*
Viața nu este corectă, dar totuși și totul este bine.
*
Viața este prea scurtă pentru a pierde timpul plângând.
*
Munca ta nu are grijă de tine când esti bolnav.
Prietenii și familia ta o fac. Nu
pierde contactul cu ei.
*
Nu trebuie să câștigi fiecare argument.
Trebuie să fii de acord să nu fii de acord.
*
Plange cu cineva. Ajută mai mult decât
să plângi singur.
*
Când vine vorba de ciocolată, rezistența este inutilă.
*
Fă pace cu trecutul tău, ca să nu-ți strice prezentul.
*
Nu-ți compara viața cu a altora. Nu ai
idee cum este călătoria vietii lor.
*
Respirați adânc. Asta calmează mintea.
*
Îndepărtați tot ce nu este util, frumos sau vesel.
*
Niciodată nu este prea târziu pentru a avea o copilărie fericită. Dar a doua oară depinde doar de tine.
*
Când vine vorba de a urmări ceea ce îți dorești de la viață, nu accepta un „NU”
drept răspuns.
*
Aprinde luminile, folosește cearșafurile frumoase, îmbracă rochiile
scumpe. Nu le păstra pentru o ocazie
specială. Astăzi este ziua aceea
specială.
*
Fii excentric acum. Nu aștepta să fii
foarte bătrân.
*
Cel mai important organ sexual este creierul.
*
Nimeni nu este responsabil pentru fericirea ta, doar tu.
*
Încadrați fiecare așa-zis „dezastru” cu aceste cuvinte: „Peste cinci ani, va
conta asta?”.
*
Iartă totul tuturor.
*
Nu fi afectat de ceea ce cred alții despre tine. Nici măcar nu-ți face griji pentru asta.
*
Timpul vindecă totul.
*
Oricât de bună sau rea ar fi o situație... într-o zi se va schimba!!
*
Nu lua nimic prea în serios.
*
Nu pune la îndoială viața.Doar trăiește-o la înălțime și profită de eala
maximum astăzi.
*
Îmbătrânirea este mai bună decât alternativa „de a muri tânăr”.
*
Tot ce contează cu adevărat până la urmă este că ai iubit.
*
Ieși în fiecare zi. Peste tot sunt
așteptate minuni.
*
Dacă ne-am pune problemele cap la cap și le-am vedea pe cele ale altora, ni
le-am dori pe ale noastre.
*
Invidia este o pierdere de timp. Ai deja
tot ce ai nevoie.
*
Ce-i mai bun urmează să vină... ai credință și mergi înainte.
*
Indiferent cum te simți, îmbracă-te și prezintă-te.
*
Cedați.
*
Viața nu este înfășurată cu o fundă, dar este totuși un dar.```
_*Se
crede că 93% dintre oameni nu vor transmite aceste reflecții_
Dacă
sunteți unul dintre cei 7% care vor, transmiteți-l cu titlul: *Sunt din cei 7%*
_*„Prietenii
sunt familia pe care noi înșine o alegem”*_
- Dragul meu Ben, drag maistru al limbii române și fainoșag
și a lui Vica, cea trecută cu drag ca mireasă, peste al casei cu făinoșag, prag
în drag ca ceea ce mie pe lume mi mai drag câtu-i vileag-lumea, în maghiara, învățată
în Leghia c-am stat, locuit în Leghia la Foidoș, în cariera de piatră de ghips,
ipsos și în sat la Leghia am urmat două trimestre din clasa a patra și a fain, fain-făinel.
Azi, apropo, cu toate că am rău de mișcare, cu Marius Celemen, Mistrețu am fost
dragule la Urgență la municipal Clujana, aproape de întreprinderea de încălții,
Clujana, unde a lucrat noru-mea Dorina Pepelea Celemenla bandă, la croială și
sâmpetreanul Miron Ioan ca mecanic. Nu știu cum se face că întreb pe medicul de
la urgențe:
- "Nu,vă supărațk,domnul doctor,cum vă cheamă
?"
- Bodiu (citesc pe ieșire: Bogdan Bodiu).
- "Și eu am avut șef-fermă zootehnică Bodiu... la
"Drum Nou" C.A.P.Ciubăncuța
- "Tată-meu, Bodiu Leonida", zice medicul de
la urgență, (a fost șef fermă, în Cibăncuța) Clujeana, Bogdan Bodiu medic la urgență.
Im Memoriam Bodiu Leonida șef-fermă, tata Dr.Bogdan Bodiu medic primar medicină
de urgență. Într-o lume minunată, îmi place unde am intrat și, cu cine vizibil,
m-am adunat.
- Aceștia acuma își cer drepturile de la cei mai buni
din curtea școlii.
- O mulțime de gânduri care-mi dă înălțimi, băi de
frământări, băi de amintiri din schimbările din viața mea, că mă necăjesc de
cum am ajuns beteag, că nu mai sunt ca un soare, că
nu-bine, ușor de dus beteșugul, că sufăr sunt beteag și nu-i bine cu Neuro
patie diabetică, pășirea aiasta de melc, nu mă împac în nici un fel cu
neputința, cu anevoioasa deplasare, lipsa de calibrare în deplasăre permanentă,
parcă sunt tot în ipostaza de vacanță, de apatie și de nici un chef, fără nici
o poftă de viață, că: cum adică în permanență să te tot doară, scârțâi amorțit,
urzicat și cu picioarele reci, tremur, mă cutremur din temelii, că rău de tot mi, dar ce pot face că
e strâgător la cer? Că e pădureț și cum așa pot fi justițiar scriind și scriind
cu nori negri în împărăția Mere pădurețe, cum e posibil așa ceva? Veșnice
dureri și cu vesnice neplăceri și
incredibil, dar e greu si cu una, cu alta... cu neputința, starea precară de
suferință, de tulai, de vai și de auleu, mamă ce m-ai făcut! N-am șansă să-mi
revin, să fiu iar de neegalat, sănătos, cu toate că cred în bine. Dezbrăcatul e
cu bâlbe la Cronica cârcotașilor, cuPămpăliceanu, Pămpălău, adică? Bem peste
măsură, cu istoric, în familie dependendenți de alcol, pălincă, horincă, cu
consum de alcol. Lucru deplasat la români, că unii beau de fericire alții beu
de necaz, de supărare, de tri supărări. Evident sunt îndrăciți, c-o intrat
dracu-n ei. Și Iisus nu-i de găsit ca să-i bage pe draci în porci și porcii să
sară în apa sâmbetei. Pe bețivi nu-i duce capul, n-au chef de nimic/sunt
trăsniți, nesimțiți?
- E derutant și nu puțin...
- Românii turmentați n-arată bine, arată rău. Sunt
niște dichisiți...tiktoc. Vica era doar pentru mine provita, Maica Precestă a
Mere pădurețe, că eu aveam și am pitici pe creier chiar dacă sunt ridicol în ce
scriu radical din doi, că scriu cât amândoi, având prin asta cu șansă la viață
și dacă în iubiri vinovate n-aveam, strigător la cer îngerul a strigat în Balta
Bărăilei, unde noaptea pe fulgerătură, prin stuf/din stuf caii se fură și
frumoșii nebuni sunt, după Fănuș Neagu sunt în marile orașe eccetera, eccetera,
că de când cu durerea, amorțeala, furnicăturile și-n membre, la picioare
inferioare nu mai merge viața cum mergea, că beteag, bolnav, n-a ce vreți, n-am
cetera la mine, o soluționare că cu Neorapatie diabetică viața mi aruncată fraier
cu viață, cu incertitudine viața mi aruncată în aer ca să fiu Bărbă-cot, în
plop și-n aer voinic de babă slabă, cu mucii curgând pe barbă, detailat la
pachet, puțin vag definit, exagerat cu răul care există rebel, nenorocit și
trăsnit, în stare critică în viața mea, cu exagerare și stare gravă (sunt ca un
cadavru simțitor ca coada vițelului mort, că nu sunt ca un cățeluș salvat din
canalizare). Sunt într-o stare rea. Nu mai sunt, cu siguranță bine cum am fost.
Sunt în conformitate cu stare și calitate de om. Aud că vine Daria de lângă
Marin soțul ei viral și virtual, rebel cu tripițule și ca un excroc, că o
scâcăie deși ea e exagerat de sensibilă/telefonează că face ochiuri. Mie nu
mi-au găsit leacul ca să am viața înainte, bună, cu succes, că și în Ucraina
nemernicul război al rușilor omoră copiii, ca cel mai bolund și vinovat fiind
hidosul, carcatița vinovatului. Sunt într-o stare disperată (cel mai important
sunt eu, care trebuiesc tratat de Neoropatie diabetică).
- Se crede că 93% dintre oameni nu vor transmite
aceste reflecții.
- Tu, chiar prin tot, fără să te laud eu un esti om nimiurug,
că ce sunt acuma prin sănătatea drămuită, la 73 si ceva, în octombrie întâi a.c.
fac fix 74 ani, tu ai rămas, Ben un frumos și un luminos, chiar și la 70 ani ai
tăi și idem ai rămas un optimist cu bunăcuvință, comunicativ om între oameni și
pentru oameni, un om ca oamenii, cu sufletul: soare și cred, că fercit e omul
care poate face pe ceilalți fericiți, cum ai fi zis de fapt, drept Dumnezeu un
lucru de taină și de credință, că sângele nu vi s-a făcut apă. Tu ne copleșești
încă și ca extraordinar sunteți legendar, omule-om, rodit ca un pom-Dom-Templu
eliberării, exemplu a împlinirii nu ca altceva, ci ca om între oameni. Ai ceva
aparte.
- Prietenii sunt familia pe care o alegem.
- Suntem cu gânduri, drumuri și trăiri, amintiri ca să
nu zic, cu dureri, cu fericiri, speranțe și amăgiri, că dă-l în bine, c-a veni
și binele, aducătorul, făcătorul de bine și de ce se cuvine. Cum zice Sfântul
ioan:
- "cum s-ar uita omul/Vica în oglindă, adică cum?
Ca în Albă ca Zăpada:
- "Oglindă oglinjoară care femeie e mai frumoasă
ca Vica mea, în drag de țara mea ?"
- Recitat de regele Pavel Ratundeanu-Ferghete.
- La noi e un haos (caohos) legislativ.
- Ce-i relevant în Dialogul nostru amical?
- Nu știu cât de actual sunt, cu zâmbet/viceversa la
divin și abis, că două culturi ale lui Ben, om cu o strategie și energie care
doar el știe ce a descoperit în mine și a creat un balamuc, a descoperit
ștințifico-fantastic un mod aparte, nu neapărat incoietent de a vă exprima O.K.,
de a exprima propria desăvârșire perfect, că omul avea..., că de care uriaș ai
vorbit în acea poezie pur și simplu doar tu știi, eu vag (nu i-am reținut
numele acelui uriaș, imens, dar care ce înseamnă? Și în ce sens ne schibă starea
noastră?)
- Eu am descoperit romanul si romania din tine. Am
descoperit suferinta neamului. ARTISTUL PUR SI NAIV AL CUVANTULUI TARANESC DE
AZI. Toti acei care fug de tine: intreaba-i cine sunt ei si de unde se trag? De
ce nu iti fac si tie loc? POATE LE INCURCI FUMURILE !?!? Stai linistit ca va
sosi si ZIUA TA, CAND VEI FI APRECIAT.
- Ești un uriaș în gândire și în exprimare, în română
sub soare și binecuvântare de omenie și Românie reală pe verticală-supremul a
lui a fi-drept Dumnezeu!
- Doamne, ce frumoasă ar putea fi lumea dacă ar exista
armonie și unire între oamenii care locuiesc aici, pe terra împreună cu noi.
Doamne auzi dorința noastră de pace și
bună înțelegere, Multe mulțumiri celor care răspândesc asemenea idei. Cu stimă,
Melania Rusu Caragioiu
- Tu, Doamne, Doamne Doamnă ești o grozăvie care a
trecut peste obstacole, cu bucuria de a dăruii în sânge și dacă nu altceva
dăruiai, ci doar vorbe bune și chiar nici așa n-a fost puțin lucru că omul a
zâmbit și a fost extraordinar, dăruit cu ce se cuvine, legendar, mioritic a
fost: dar din dar, rai-liturghie a împăcării, o stare de bine, lucru
inteligent, un plus valoare, bonus de zile senine.
- DA! Frumoase și sfinte sunt CUVINTELE Distinsei
Scriitoare Melania Rusu Caragioiu, Ionica
- Noi ca oameni cum o cinstim pe marea noastră doamnă
Melania Rus C.? Noi avem totul clar și pe ce ne bazăm satisfăcându-ne
necesitatea momentului? Vica mi'a dat sens în viață, mi-a oferit universul și a
fost doar a mea și mi-a făcut frumoasă viața mea sărbătoare și binecuvântare
sub soare, că Vica, tu ești fericirea mea, talismanul viu din inima mea. Aș
vrea să mă mai bucur de viață, cu rășină muntoasă, că aceasta rășină muntoasă
care ajută la artroză nu știu dacă ajută și la neroptie diabetică, la ce aș
avea eu. Tu, ce mai faci Ben cu tensiunea tot mare, dar tu Melania, cum mai
stai cu ochii, dar cu scrisul, că pe mine de durere, lacrimile mă îneacă, că nu
mai sunt cum am mai fost și că pe Vica nu mai am cum s-o iubesc, că-i în sânul
lui Avram de nici nu mai pot nici să gândesc și cu gându-s, că în curând, oi fi
și eu, o să mă prăpădesc chiar dacă-s priceput și ca atare, deci sunt fără
viitor chiar dacă-mi place să fac pe scriitorul în acest colț de rai artist și
optimist-ca Iancu, cu testament pro fericirea națiunii noastre cu înțelepciune,
chiar dacă nu-i nimic cum vreau, chiar dacă-s mână de fer și om de caracter. Viața
simt cum îmi scapă din mână, că nici în durere, cu durere nu se poate trăii, nu!
Suntem râsu curcii, că noi ne înțelegem cu pofta noastră de viață, bucurați de
gustul nostru de viață, că contăm pe noi înșine găsind în noi cu esență ca de o
performanță, desfătându-ne.
- Ai grija de tine frate Pavele.
- Mulțumesc, dar cum să am grijă de mine, chiar pentru
că chiar că mâine este un mine, eu dacă mă întorc, mă întorc în mine ca să mă
cunosc mai bine prin tine și prin limba română, iarba verde de acasă, dar spune
tu cum să recâștig, cu reting Magneziu, magne B6 că-mi lipsește, am aflat ieri
la Clujana urgență, făcând analize, dar cum înving durerea ca să mai merg pe dealurile,
pe câmpul Ciubăncuții, că mă alimentez cu fructe și legume, cu vitaminele
ciubăncuții în lupta pentru adevăr, descoperind dramatic dragostea, scriind. Îmi
trăiesc amarăciunea acasă ca lup singuratic, urlând în pustiu la lună ca un
înainte mergător printre meri, cu mere pădurețe.
- Busuiocul – Este o plantă ideală pentru a trata
deficienţa de magneziu, 200 de grame de busuioc proaspăt conţinând 556 mg. Este
excelent pentru paste, salate, sos de roşii şi pizza sau alte specialităţi
italieneşti. 4. Cimbrul – Proaspăt conţine 317 mg de magneziu la 200 de grame.
- Cât timp în minte ai nobile sentimente și rostești
părinte, te gândești la pace și la lucruri sfinte, că tot ce gândesc e să știi că-i
românesc, eu firesc rostul și rostire, prin graiul ce grăiesc, e, că eu te
iubesc, că Vica mi-a intrat în suflet și din sufletul de poet n-ai mai ieșit, că
îmi e dragă și scumpă în stambă și la modă o bombă, în vogă, că mie mi drag de
tine Ben și de Vica ca de sfântă Românie armonie și omenie, cu simfonie de
omenie, cum s-ar potrivi și ar veni, că se vine din sfânta Românie ce o am din
fire fericire, fagure de miere, floare albă/floare albastrăori cais, de cireș
și măcieș și macriș de apriliș bolundiș, în sănătate, cu sănătate, înainte de
toate, că-i salut voios de pioner, că sănătatea e mai bună decât toate având pe
Domn Savaot ca D'rdagnean întru tot și tot, unul pentru toți și toți pentru
toți că e mai bună mai fără modru va fi haiducul Duliș codru, înainte de toate,
mai măi, hăi mai mânați plugușoru, când a fi Anul nou și om avea cu ce ne făli
și noi! (ÎNCĂTRO SUBLIM NE ÎNDREPTĂM CU POFTĂ DE VIAȚĂ ȘI PARFUM DE CU MIROS
PLĂCUT, DINTR-UN ÎNCEPUT, CÂND DUMNEZEU A ZIS ȘI VEȘNICIA S-A FĂCUT.
- Cu bucurii, mesie a durerii, cu mult am un singur
dor, de dor.
- Dacă ești în
formă te menții sustenabil și pentru că te străduiești, strălucești, că în
răsfăț cu iubire provita, cu fericire, cu sănătatea invizibilă. Nu îți imaginezi că te auto- depășești că:
Perseverența pentru lucru bun, te face chiar pe tine și pe tine om bun și doar
gândul că trebuie să faci cu orice preț lucru bun, te face auzi nebun Putin, te
disculpă, că devii, auzitu-mai: om bun, făptuitor de bine, tu fiind ca un zeu
de caracter, reper de cer, super ghid socio-uman care șuhan nu mai trăiește în
van. Manea s-a însurat pe plajă. Românii au sărit de lângă Turnul Efel. Suntem
promovați. E bine să ai fete dar și băieți buni să tot ai. Asta-i o zi cu
energie. A venit Daria cu ochiuri. E buna, că zilnic în lipsa lui Miha ea se
îngrijește de mine, cu mâncare și cu restu insistent. Mai am un singur dor, să
nu mă mai doară și să pot din nou umbla mai omenesc și mai firesc. Îmi merge
prost e baiul, dragă Ben. Iubirea mea-s
doi ochi, Vica. O viață de om și cei 4 copiii a
ei, scumpi ca ochii mei din cap, că din mine ce-a mai rămas? Un nimurug
și un nimurug, un nimeni mai sunt, un ne deplasabil sunt. Verficați dacă nu
credeți. Ce detalii să mai scriu despre mine și Mere pădurețe. Ce scriu are impact
emoțional? Nu mai știu ce să fac Ben, că mi imposibilă starea mea. E incertă, precară
insuportabilă stare, vai cum sunt, Doamne! Ar trebui să fac apel, S.O.S. să
Strig ca îngerul, cum a strigat frumosul nebun a marelui oraș. Fănuș Neagu, un mirific
magnific al scrisului metaforic, frumos, ca un Cristos al scrisului! În
București mai e mărțișorul, cu fericitul Arghezi, cu necuvântătorul Zdreanță, deși nu este aici
prezent scriitorul Gârleanu, cu Bărăganul lui (un dulce de doină Im Memeriam
Vica și acești de mai sus pomeniți, Dumnezeu, îi ierte!)
- "Hai curaj, fii cinstit cu tine însuți," zice
Sofia Vicoveanca. Cu o floare și cu un zâmbet, aduci soarele-n casă", mai
zice teribil Sofia.
- Viața este prea scurtă pentru a pierde timpul
plângând scrie regina insa tu Pavele ai stilul tau unic de a o face si se
merita sa te ascultam.
- Grozav ești că tu ni le citezi, ni le dai ca pilde că
fiecare om își are lucrarea sa și greutatea, calitatea sa, că: trandafir de la
Moldova te iubesc, că îți înțeleg limba, sufletul și vorba.
- Precum Tibetanii tu iti ai CANTATELE TALE.
- În felul tău împresionezi și doar tu știi secretul,
taina și lumina, cu frumusețe tandrețe și noblețe de mere pădurețe. Nu, tot
nu'-i cum ar trebui să fie adică: bine, cu bucurie și, și de ce nu fără durere,
chiar nimic nu-i după vrerea noastră, ci după vrerea și plăcerea lui Dumnezeu. Medicul
Dr. Bogdan Bodiu medic primar urgență Clinica Clujana de la municipal Clujana mi-a
zis sincer:
- "Să nu mă aștept la minuni în ciudă că el după
perfuzia cu Ketonal la picioare membrele postetioare nu mai erau reci ci se mai
încălziseră și chiar și durerea pentru puțin timp disparuse, mă chiar simțeam
îmbucurător și chiar mă aflam mai binișor, fără ca eu din țânțar armăsar sa
cred că ameliolarea nu va fi toatală, ci iluzorie dar pentru scurt timp aveam
senzația, impresia artistică că voi scăpa și iar parcă eram mai bine, dar ce
păcat că doar pentru o secundă de viață, din secunda de viață eram în impetriul
binelui, fără chiar războiu nenorocit al nenorocitului Putin în Ucraina
grâului, acum grânar bogat a fost. Nu, tot nu'-i cum ar trebui să fie. Când va
fi totul, va fi belisimo, cum ar zice și italianul fără rău, fără război și
fără beteșug, ci ar exista o totală armonie-sinfonie: glorie-victorie, o osmoză
a binelui, chiar și-n pustiu o oază și un bine total și-n casa și-n viața
noastră ca o muzică populără, ceva: viață frumoasă în care ne-am scălda viața
în soarele omeniei și a binelui astral plus de armonie, bonus Iisus, că în
iubire, iubirea cu iubire se face. Toți să fim pentru confort, nu cu lipsa
magneziu-lui din noi și să suferim neplăcere și România neântregită teritorial,
suferindă național și universal, monumental că și rușii dar și alții ne fac să
suferim frate sublim și nobil impecabil ca betadina care fizic ne vindecă de
nemulțumiri și de secătuială, în durere, de durere suferind poporul român
istoric. Mare urgie-i pe capul meu! Bună ziua am dat (în filmul
Haiducii/Răpirea fecioarelor) Mă arde nedreptatea, boala, durerea care mi-o dă
boala aiasta Neropatia diabetică. Acuma boala o am în mine, cu toate că sănătatea
mii ce aș avea mai bun în trupul meu. Că minte sănătoasă stă in corp sănătos. Aici
e vorba: că ce belea am căpătat? Lăsăm: Cest blestem - blestemul suferinței
asupra mea, că-s ca o păpădie, ca acea floare tratament, pentru diabet?
- Respiră adânc. Asta te calmează.
- Miha (Mihaela-Ștefania de la Ștefan cel Mare pentru
întreaga națiune română trebuia după Avram Iancu să fie profundă ca atare nu
doar Dan Puric gândea nesoș-românește în culorile valorii autentice). Deci în
concluzie: Miha cu silință, osteneală și voință s-a deplasat în Mărășești
lăsând orice lene deoparte și țànând lipiile, scoverzile din sân ascunse. Ca să
vină la Expoziție, la Capela lui Ceaușeșcu în groapă, în Autogară Mărăști ca
să-mi trimită acasă în Cubăncuța leacurile, medicamentele scrise pe o rețetă
simplă, eliberate de doctorul Bogdan Bodiu medic de medicină de urgență Clinica
municipă Clujeana de Urgență, Cluj... și Miha mi-a trimes cu microbuzul de
Cluj-osoi, în Ciubăncuța pe lângă leacuri alimente și fructe: căpșuni și cireșe
(nu știu dacă cireșe de Cireșoia) și Daria le-a așteptat în Ciubăncuța, în fața
graniții și a casei nr.81 ca să mă facă fericit și sănătos ca pe un CRISTOS
pilduitor și luminos generos și sănătos. Sunt un rebel, nu doar a scrisului, de
scris ca proscris Duliș al Sâmpetrului Fizeș Sempeter de Sălaj / Corbu sau
Racoșu-Nou, scumpă doamnă? (cu ce să ne comparăm viața de guguștiuc la ceas de
seară, sara pe dealul Ciubâncuții-Clujului!?)
- Aveti atasat adresele unde se poate citi revista
JURNAL ISRAELIAN care intra in vacanta pana la 1 Septembrie. LECTURA PLACUTA !
- Mulțumesc din suflet, Ben. Gânduri senine! Dorina
- MEREU SUS ! Meriti un concediu minunat si inspirat
artistic. O REVISTA ORIGINALA SI PLINA DE CARACTER, FELICITARI ADRIAN !!! BT
- Thanks dear friend, A
- Mulțumesc! Cu prețuire, Gabriela
- Mulțumesc mult, dragă Ben! Sănătate și toate cele
bune! Cu drag, Vasilica
- Apesi pe prima adresa si se deschide revista Corine,
Ben
- Thank you Benone! Super!
- Ce-mi spuneți atât de frumos, versatil, impecabil, compatibil
cu viața și conștiința pusă la punct antiderentă ca viața ca să ne fie mai ușor. Nu e mai ușor ca să fim perfecti ca
noi în desăvârșire de fericire, fără capricii și cu răutăți fără greutăți că
pasibili suntem cum suntem, deși noi nu exagerăm ca nu ne place, chiar dacă și
iubirea are capricii, cu ropcii, copcii. Pe tine nu te-a influiențat nime cu
angoase și frustări, că tu n-ai vrut să întorci problema pe cealaltă, că tu ai
propria ta părere, convingere. Tu altfel îți tragi sufletul. Tu, ești plin și
divin în bunătăti, că ești botezat și responsalizat, că tu ești cu super ajutor
ceresc și pitoresc firesc din zoocalomnia românescă. Tu identifici nevoia,
frate, că ești un aparte, cu arte și
part iradiant și inteligent. Ești cumva un verb proverb, cu subiect și
predicat, în fine ești cu aură și nimb ( cum adică ?)
- De ce te bucuri?
- Pașendez. Ce-i viteazule, căpitan val-vârtej? Ce te
mai surprinde, mia culpa făcându-ți griji pentru fericirea celorlați? Rușii iară
au înebunit, cu barajul, din a carărui apă e folosită la răcirea reactoarelor
centralei nucleare ( nu asta-i calea, soluția, calea cea bună). Dragă - mi ești
țară frumoasă, lovită de necaz (țara noastră-i România... și sublim și nobil o
iubim).
- NU UITA CA ULTIMUL CONDUCATOR AL ROMANIEI A FOST
NICOLAE CEAUSESCU. NIMENI SI NIMIC NU VA PUTEA SCHIMBA ASTA. IN CIUDA TUTUROR
ARGUMENTELOR. ELENA VA NUMEA SOBOLANI CA ORICE MAMA SUPARATA INSA DUPA
EXECUTAREA EI ROMANII AU FOST TRATATI ASA. PRIVESTE PRECUM ISTORIA, PRIVESTE IN
OCHII URMASILOR.
- La sapă, care Marius și-a pus-o pe numele lui de
Celemen Marius, însă pe mine nu mă deranjează. În viața mea, era cu Vica un
rost artist. În sud la Vama Veche n-am fost, ca atare asa cum nu v-am văzut pe
voi ca trio a sfântului Duh, Al Tatălui și Amin, nu l-am văzut nici pe Mircea
Dinescu, cel care a supt cum se lăuda laptele geniului cu Alex. Ștefănescu,
crticul și scriitorul care a îmbătrânit frumos ca Prâslea cel Voinic, cu merele
de aur/Grigore Pi tea din Mogoja asemeni colegului meu Șarto Petru, un haiduc
ca consăteanul său. Nimic nu era complicat în viața noastă, Ioan Dan din
Dăbuceni, Sj. Multe lucruri sunt așa cum nu trebuie să se întâmple.
- Dragilor, ieri s-au decernat premiile
Uniunii Scriitorilor pe anul 2022. E de datoria mea sa va anunt ca Augustui
Cupsa a luat un premiu pentru volumul de povestiri „Strainatate”, ca revista Ex
Ponto a primit premiul Ariel si subsemnatul s-a ales cu un premiu pt. critica
si istorie literara. Filiala Dobrogea a fost reprezentata frumos si sper din
tot sufletul ca multi dintre dumneavoastra, sa intre intr-un circuit mai larg
decat cel al premiilor Filialei. Felictiari din partea mea lui Ovidiu Dunareanu
pt. revista frumoasa, eleganta si desteapta pe care o face si lui Augustin
Cupsa pt. volumul sau minunat! cu drag, Angelo
- Felicitari tuturor celor premiati si, Filialei
Dobrogea, pentru briza revigoratoare ce se simte dinspre Constanta!
- Tu Marian ești ca un cap al familiei. În fața unor
lucruri trase la indigo, n-am vrea să se întâmple. Puii, cățeii de vulpe, unde
pe mapond în lume?, deși e de ce se preferă că trebuie lăsați în pace. Zice-se chiar
dacă naivii drăcușorii, puișorii de vulpi fac furtișaguri prin curțile
gospodarilor, că fură mai ales; de ce fură încălțații?
- Scriu. Și ce rău e a...
- Spune daca vrei sa schimb ceva, ca eu ma joc. Nu ma
pricep la poezie, incerc sa atrag atentia COLONIALISTILOR.
- Tu, crezi cumva că eu sunt mai breaz?
- "Tu, crezi cumva că eu sunt mai breaz cumva pe undeva?"
Împresionezi
în felul tău cu felul tău, în drept de a fi. Avem tindința de a nu exagera, împăcându-mă
cu cunoașterea în sine (vorba proverbială a lui Mihai Eminescu). E extrem de
important, provita, fiind mult până te apuci și te-a determinat să slăbești, să
slăbești incredibil, cu adevărat glanda devenind la normal moral. E o susținere
sustenabilă, cu sprijin real prin care se simte energia și percepția ta.
- Avem ceva cool.
- 7 zile înainte de o veșnicie. Cum adică comunicarea
înaintea marilor succese? Suntem proștii și deștepții ziilelor și revoluție
noastre, după filmul despre Revoluția, Timișora și Critu Dan. La 22 decembrie '89
a fost lupta anticomunistă. Noi de aicea nu plecăm până nu câștigăm Revoluția
noastră, noi de aicea nu plecăm până nu câștigăm revoluția din țara, din
România noastră că aveam noi șoimii, decrețeii noștri, chiar dacă democrația e
un copil născut înainte de vreme, o lepădătură a haosului legislativ care a
profanat dreptul omului; aveam dreptatea și Libertatea noastră. Unde-s oamenii,
cuminții pământului? Că ne-am săturat de haimanale-corupți nerușinați și
nemernici, tagmă de jefuitori. Zic unii că am fi faciști, alții că am fi
hortiști...,un talmeș-balmeși de golani, de huligani... Uitați-vă, la palmele
crăpate, asudate, transpirate și trudite, obosite ale glotei... Izbăvește-ne de
ce-i rău! Nu era o manifestare pașnică. Nu era și nici acuma nu-i un dialog
necesar, că s-a intrat în Piața Univertății, s-a intrat brutal, o mare greșeală
agresivă, primitivă a demenței polițănești și al jandarmilor în 13 iunie 1990. Talanții
se risipeau, se îngropau talanții. Era insuportbil. Violența năștea violență mai
rău ca sub Ceaușescu.
- Bună seara! Avem deosebita plăcere de a vă invita,
vineri, 9 iunie, la expoziția de artă "Anuala artiștilor plastici
bârlădeni". Activitatea face parte din programul Zilelor Culturale ale
Bârladului, ediția a XXXVII-a și se va
desfășura începând cu ora 16:00 la Galeria de Artă "N. N. Tonitza" Vă
aşteptăm cu drag! Cristina
- Complimentele-s necesare în viață. Vă mulțumesc, dar
mi imposibil să particip că de puțin timp sufăr de
Neuropatie diabetică. Nu-i puțin lucru diabetica aiasta! Noi nu facem
mascarade, că nu ne ținem și de anume în eroare de manevre să facem (nu-i
jucărie ca să ne jucăm). Ca să intru în uniune am nevoie de referate, cronici
de critică dar amar e că toți se codesc, iar cine o binevoit și cu suflet de om
adevărat, nu-i membrul uniunii scriitorilor așa că cine să-mi facă....
cronicile/ce să mă fac doamnă doctor Elena Armenescu, cu respect și cu dragoste,
infinit apropiat de obiect, cu subiect și predicat, luminat și curat!
- Mulțumesc din tot sufletul și conștiinșa mea pentru
Capitolul 78 -Mere pădurețe. L-am citit azi de dimineață, în întregime. Tot respectul
frații mei, fiindcă efortul vostru de acum va avea un răsărit de soare în
viitor, dar mai luminos peste viitor. Cu drag și ales respect, Ioan din Gepiu
- Mare om ești de Mere pădurețe, cu noblețe și de mit
și legendă ca pitorescu legendar tipograf din mitologia patrimonial național
tradițional-monumental cu forță de prospețime, cu profunzime la băi de mulțime,
în iubire și fericire, o înviere a luminii în parfumul cuvântului, al
Dumnezeului pe altarului soarelui, însorit cu pace a păcii miilor de sori
rostuită în rânduială, cu măsurâ naturală și omeneasc, pitoresc, cu firesc și
omenesc românesc, de întregire de unire, dodoloță de conșțiință chiar dacâ noi suntem
doar niște intruși in a iubirii și mântuirii, niște invidioși penibili, oameni cu
durerii personale, banale chiar dacă noi ne vrem admirați ca cei botezați ca
ortodocși, ași creștini senini. Stai ca la paradă stai vraiște ca la paradă cànd
îți dă la apelul de seară soarele în ochi, ca-n viața, ca o pradă/ ca la paradă
în Festivalul Cântarea României, în zilele Dejului cu sesiuni ștințifice Samus,
cultura Someșană și emineșciană, când Eminescu de la Blaj a trecut pela
prietenii lui de la Dej după cum consemnează istoricul ș profesorul Emil Lazăr,
directorul Muzeului Municipal de istorie, Dej. Nu sfidăm, dece am sfida morala?
- Mai bine ati intreba cine este acest Klaus Schwab
(si multi altii ca el) care traseaza directive unor sefi de state alese de
natiuni cu demnitate? Toti stau ca niste gradinite in jurul mesei rotunde
asteptand ordine. Unde e morala celor alesi care in loc sa asculte de natiunea
lor asculta de un smecher care nu are nici un interes moral.
- Ce se va alege de Bacalaureat, dar de viitorul noi
generații de elevi cu ștaif, viitor? Greva e cu un efect ireal? Profesorilor li
de bani frumoși, dar nu și de calitatea muncii lor prestate, de ce
naiba-deconectați de România educată, de școala reformată? În ce ne constă
fericirea neamului, eleganța, conștiința? Da bricile, elefanți de tip titan ni
le-am vândut de a futuț pomană și acum avem un gol, o gaură neagră și criză și
dragostea curvească care trece prin somac/prin mațul gros și rect?
- Vântul bate tare.
- Iată orele de nesomn au crescut iar ,,Mere
pădurețe”, Există ,,riscul” frumos a multe volume... Poate trăiesc să le admir
și eu, Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu
- Tu, ești un om-om, cu un moment de viață mai bun. Marius
a luat rețeta eliberată de Bogdan Bodiu la Urgență Clujana nu departe de
fabrica de încălții Herbac, acuma Clujana, ști Mamona, nu știu cui hoț parvenit
vândută de neo comuniști, de comuniștii îmburgheziți după spusa lui Lenin, cei
care după revoluție ne-au jegmănit după revoluția din 1989, au făcut ca
corupții au făcut haos legislativ (ori
ce leprelor, c-ați paradit o țară neaoșă c-a noastră, furată delapidată de
tezaur furat de rușii lui Lenin și Stalin, cu Putin care face prăpăd și omor în
Ucraina acuma, nenorocitul jogărit și nebun. De aseară am îbceput să iau Magne
B6, cu URIMIL ( DURERE și umilire, cu urzicătură a membrelor inferioare, membrele
inferioare-s reci, mai există în suferința mea, durerea e crucială adevărată,
un tir într-o curbă la Arad a ieșit din decor și un cutremur a panicat).
Replica s-a simțit în fizica orașului Arad. A cutremurat sufletele zbuciumate. Suferința
din partea americană ONU se simte pe teritorul României, că suntem și noi în
hora în care am intrat și simțim presiunea dezastrului în impactul probelor de
război pe teritoriul Romàniei și nu suntem prietenoși cu natura efectiv și
afectiv și chiar și asta doare, că suntem inconștienți și asta atinge sănătatea
pământului, lepădaților. Lepădați această practică nefastă, experiență proastă că
e periculoasă, dezaustroasă pentru Kogălniceanu și pentru alte părți din teritorul
scump al patriei limba română. De ce nu fac asemene lucruri, exserciții de
război americanii la ei acasă pe teritorul Americii, a statelor că tot ce fac
trăzniții aieștea, îs practici rele, nefaste nemernice cu risc, dar nu la
americani, ci simțim dureros în România suferindă, beteagă frecvent, imperfect
și incorect cu ce drept ne riscăm sănătatea pământului al României și al
românilor infectându-i nuclear cu radiații,nuclear? Cu ce drept urâților
nepatrioți? Sunteți fără inimă nesimțițilori cosmopoliților și corupți, trăzniți
ce sunteți ca niște nenorociți ca și niște nenorociți!? Exsercițiile militare
sunt prăpăd și dezastru, un șoc pentru România, ca atare au consecințe grave
pentru România noastră dragă. De ce nu ne gândim la ce lăsăm moștenire, laudă
de zestre compatibilă cu viața urmașilor ca să râdem sănătos și bine la urmă? Cum
îndreptăm situația, ce sens mai are munca multă pentru bine? Soluțiile de
moment sunt rezoluțiile cele mai bune ca de ce are girafa gâtul lung?/ cine-s
eroii de sacrificiu? Are de unde-mi merge mai bine, dar nu-mi mere, că din
fericirea mea ca tine o dau altora ca să dau și altora ca să-i fericesc pe
ceilalți, că râd, cânt și dansez (film comedie rusescă?) Exerceții militare și
pe brațul Dunării, Borcea, exercitii NATU.
- VISUAL AMERICAN DEVINE REALITATE.
- Tot ce-i pentru o viață mai bună ar porni de la noi,
de la starea bună a noastră. Sunt elemente necesare, adică? Fără de care nu
putem trăii, că așa cum a zis Mario, că sunt elemente care ne fac fericiți, zice
ca să înțeleagă și cei de acasă, că luptă și contra ostentativ creeativ, o
sursă de omega 3 care ajută creerul ca un aminocid, dopamina care ajută la
funcționarea creerului (seatoninele e ce ajută, ne dă stare de bine ca endorfinele
și să visăm frumos ne ajută polivitaminele care ne dă calitatea vieții, cu
flora din intestin, e creerul din stomac (e posibil Ben prietene?) Energia ne-o
dă consumul de fructe, că ne dă Insuficiența, vitregirea sănătății, că uneori
viața poate fi și o stare de prostituție, ca emoția ceva precar, ca o femeie
vulnerabilă, femie cu musca pe năframă / pitici în materia cenușie. (Unora le
întinzi degetul și lacomi ei, ai grijă că e bibi, adică arde, că-ți apucă mâna (ți
se pare comic zice Firicel din Las Fierbinți, nu crezi că parcă ar fi Echipa de
șoc, un pro-verde?) Celentano care o nimerește la fix, fix-pix, când ai aproape
pe cei dragi, pe cei care te bucură făcându-te fericit, mulțumit efectiv. Ești
încântător, un om temerar, îmulțit cu talanți care nu trebuie risipiți și știi,
tu știi, nu-i așa? Scriu. Și ce rău e aiasta, că nu fur nimic de la nimeni. BEN
MEN TODICĂ, CÂND AJUNGI LA DOCTOR CA CANDITAT LA FERICIRE, AM CAM JUCAT PIESA, CUM
MI-A CONFIRMAT ȘTEFAN Mihuț dejean de pe Carpați, Dumnezeu să-l ierte, din
Coldău, Beclen! Inimă ostenită ce stai băntălită, supărată și întristată? La
blocuri (apartamentele sunt exagerat de scumpe, chiar și dacă doar sunt doar
închiriate (nu-i putere de cumpărare). Panourile voltaice costă mulți bani. Avem
case stil românesc că românii-s harnici ca Heri Poter, nu-și dă cu tifla, nu-și
sfidează firma cu ce-i domestic, zoocalmie, cu melc, melc codobelc, că noi nu
suntem lamentabil, în Sânge pe mustață. Ca pescar hoinar, teleleu, spirit
de campion boni-bon, sunt plin divin și
de carcter cu har. Totul e un ceva frumos ca spaniolul care se ține de glume ca
Cervantes/ DonQuijote în luptă cu morile de vânt, că viața e o luptă deci ca nenea
Miron din Sâmpetrucă e în danduranță, e cel mai dodoloță din lume strălucitor
și cu înțelepciune. Nu mă las laș/de pripas in revista cu popasuri unde corecta
după Ion Slavici Mihai Eninescu harnic cum era lucrând din greu ca un salahor,
hamal în gară. Omul era recunoscut tot dintr-o bucată. Nu-i nimic în toată
forța forțat că în adevăr ceea ce este și bună poate fi acea "grație de a
fi servus grozav din Dobrobogea, pui de ceea ce sunt creativ și perspectictiv, că
simți nativ ceea ce sunt prin nu puțin lucru, în a fi, în drept Dummnezeu ca drept de a fi cu
adevărat pentru întotodeaun a fi ca in perspectiva un ceea ce Hristos-luminos
frumos e de folos și cu drept de a fi ceea ce e creeativ și prosper reper
serios în ce absolut ne preocupă, că nu e puțin lucru dacă o luăm biblic și
adevărat e că "adevărat, vă spun voouă," vorba lui Hrististos. Miron Iuăn,
pensionat însă hoinar cu natură și natură prin lume în dimensiune de lumina
lină lină care ne cerne și așterne cu lungime și mărime de după și în privința
asta cât ne ajunge, fițingău sub grumazul, gârliciu ceeterii, în dragoste aiurea
și genial că e un dar cu strlucirea în viață, că la dor cap compas ești
românesc pad compas în lumea întreagă ca un Teodor un șofer și fiu-tu, un Elis
potcast, în pas cu pas cu voință își câștigă pânea în Spania și continuă să mă
iubesscă ca om și ca tine, omule cu bravadă mironească inteligent amu și
niciodă frate român doar sinelui bravâ prin lume își mai cotă prin lume hoinar,
cu natură și aventură lăsând durerea și discutâd,cu semnale nervoase cu
înjurând de estem-Dumnezeu...dându-mi nervi și să uiți durerea și cu soatele că
tu mai simți dureri cu modul tău, că cine nu suferă, la extremități, picioare
cu neliniști că cu viața nu-i de glumit și multă durere, crâșnire din dinți și
totuși iubire cu schimbare cu două e de necrezut...,că te miști cal bălan, haiduc
ca Duliș, Simion Jeler, călăreț cu cum te închină uimitor, iubin felul tău
fiind indiferent, cu firea dumneavoastră o punte cu doi berbeci care se lupta
ferm în zoocalmia cu sentimente cu umitor să admiri ce-i de admirat reducând
celulita fiind cu inulități kilograme în plus. Daria vine cu surpize surpize ca
Andreea Marin cu ceva mai în etate și cu pipi a adus scorverzi și cu felul ei
de a fi supărată nelimitat pe facturi fără să aibă parte cardurile cu pricină recoperate
dumnezăiesc.
- Scrii cu resurse noi, intrate, resăltate la pisc.
- Când ne ajuți ca altu cu mama, mămuța dracului, te
joci cu dracu, împelițatule? Ma e și joaca cu cioarba de potroace, înainte in
timpul ospățului nunții e furtul păpucului și chiar culmea e să furi formal,
tradițional, chiar mireasa furată e o joacă, o comicărie de a te distra ca la
nunta lui Lunga, din Sâmpetru-Almașului și ca voinicosul Marco Polo, în tot ce
a făcut ca mare scriitor, mare sciitor exotic, fără nici un spectacol ridicol,
că pentru el totul magnific, cu istorie și farmec, că totul era și ce să mai
spun, că totul e vrăjeală. Nunta în sine că mai e Papă-Lapte un Ferghete personaj
de ultimă generație cu multă inspirație că și mielul dus cuminte la abator, că
el e un Fain-Fănel ca Lulu Clujului un epatic și simpatic energic ca Gelu dinde
Titu pe Aghireș-Fabrici, pentru toată lumea, participanți ca la Ipu la în
scenarea îmormântării de scriitorul Titus Popovici, c-atunci i-am condamnat pe
toți la moarte, ca atunci când
Iacob/Letu care le dă toate peste cap, în Sâmpetru-Almașului, în satul meu
natal cu mulți săteni-cetățeni, că la noi chiar cu adevărat să păstrăm, să
conservăm in/cu etnografia și monogrfia ca cea scriasă cu adevărat de Groza
Teodor din Fizeș din Stupini, sat aproape de mănăstirea Strâmba din Sălaj, că
învătorul Groza s-a străduit și a scris adevărat Monografia satul rustic și
pitoresc, Sâmpetru-Almașuluic? da în multe locuri ca tir iar fi trebit să ajunga
dar n-am ajuns din lipsa banilor (din cauza lipsei banilor, dar acuma tot
sărăcia în viața mea își face de cap și neputința că-s olog, un neputincios, ca
nu mă pot deplasa (ce pot face cu mine ca excepțional, Doamne Dumnezeul meu ca
să mă fac bine, omule?)
- POTI SA FACI AJUSTARI daca nu-ti pica bine ceva,
Considera ca asa cum esti e normalul si continua lupta din acst punc ca nou
nascut.
- Cum adică, ce altceva se întâmplă?
- Ma refer la corectat literar si gramatical poemele
publicate in caz ca ti-a scapat ceva.
- Tu, scrii culoare și valore, că ești cu prețul
șmecher de a evada ca un bazar literar, că ai habar. Că tu faci, socializezi ca
și ce mai conteaza. Miron nici n-a pus probleme între arome deocate în modului
de viață dar Mircea Ferghete frate-meu, în vorbe/viceversa în umbre trecătoare,
sunt taceri fiozofări ale rânilor ce ascund. Așa se învață, cu atenție la
neatenție. Mă aflam din ce în ce tot mai rău pășeam, aparatul locomotor, mă
deplasam imposubil rău, precar. Îți place cum jucăm tontoroiul?
- Ce e omul?
- Bună ziua! Avem deosebita plăcere de a vă invita,
miercuri, 14 iunie, la activitatea "Povești de succes: Drumul către
azi" Activitatea face parte din programul Zilelor Culturale ale
Bârladului, ediția a XXXVII-a și se va
desfășura începând cu ora 11:00 la Cinema „Victoria” Vă aşteptăm cu drag! Cristina
- Hai și până acasă, Ben.
- Da ce-i și asta, ce-i dacă noi suntem din poporul
Dac al Daciei-Felix.
- Când l-o dus în armată (e cam mult de afunci). Pentru
mine era ostenitor, obositor.
- Să nu mori azi (film)
- SUCCES DEPLIN! Daniela
- Oameni cu suflet mare mă invită la ei acasă. Regret că
nu pot să mă deplasez acasă la bârlădeni, acasă. Servus și la mulți ani fericiți
- no ce mai faci? Cu bine glorie- victorie cu progam încărcat în sănătate și
bucurii! Când te gândești la vremea de-acasă depeni ghemul de povești. Dragoste,
dor și răzbunare cu binecuvântare! Tu, Ben Todică de unde scoți 130 kg?
- De sub imbracaminte.
- Lideri-s cu greutate, cu rezultate forfecate, la
guvernare ca manipulare.
- ÎNCHINARE de Ben Todica, versuri PAULA ROMANESCU - Un
videocliprecitare la versurile poetului: Închinare la Luceafăr - Astru luminos,
măsură şi însemn statorniciei, / Al credinţei de mai bine-n viitorul României,
/ Veghetor la vatra sacră unde rumeneşte slova / Când în codrii de aramă sună
armii de Moldova,
- Alții-s duși la Diocot ca bună purtare de cetatean
și bar bun, ele dezbrăcate ca dezbrăcatul liber. Ca Vlad Obu, în noul podcast. Răbzi
ca un Cristos pregătit și răstignit, și răbdarea, în cazul acesta e o culme, o
bravdă, o avansare în ochii tăi. Voi vă bazați pe calitățile vostre ca un vânt
insistent ca cei botezați și responsabilizți (dacă nu eram iubiți Ben, eram
castratofă, se rupea catepeteasma bisericii (sunt cumva un galant?) Chiar așa
dar cu amar pelin, senin divin cu sațietate, ce mai faci de anume cu renume, înțelepciune
lumina lină a valorii autentice în limba română să te strălumină ca soarele în
grădină, în frunză procesând fotositeză, cu lumină lină, lumina poetului Ioan
Alexandru-a lui Șandor poet imnic din
Topa-Mică, Sâmpaul, (ori, tu faci gargară, cu pioneze, sub patina timpului fără
răbdare că timpul de anume ne dă peste cap cu dimensiune de înțelepciune că
viața ne face surpriză, ne pistonează, ne bagă în priză, ne pistonează, ne
patinează în timp ne piaptănă pe calea nesprâncenată cu artă (da, tu ce zici, ghici?)
Tu, iei poziția omenos, cu omenia la pachet, în România lui Eminescu și
Bacovia, cu poezia și cu cetera eccetera, eccetera.
- Ești călare pe situție cu ingrediente, bucătărie...,
vorba lui Șurubel din Vorbește lumea.
- Nu, știu dacă cineva/ceva a putut să facă, să mă
lapăd de viața, că gândul meu era la Vica și la ce altceva, la ce iubire mai
adâncă și m-am necăjit crezând-o mai senină, dar m-am canonit ca semn din fire,
din ce am fost, în natura mea, în cu drag de România mea speranță, credință drept
de a fi, drept Dumnezeu indiferent cât m-am zbătut, zbuciumat ca un pește pe
uscat/sfârâind într-un laboș, cratiță după ce peștele l-am scos cu mâna golă
scociorând sub râpa văii, cu apa mică peste vară, dintre văi, de pe la moara
lui Odani, chiar secând prudul de pe fundul văii, chiar iscàndu'se sub soarele
fierbinte al verii. Tu, n-ai regretat niciodată nimic, om minunat?
- Of! Sunt plin de regrete. Ar fi nevoie de o mie de
ani ca sa le recuperez.
- Tu, ce mai zici? (ce zicale ca Grigore Leșe, zici? în
și de dorul lelii? tu nu cânți "iordane"? Tu reciți, dar cine o
gândit poemul, e cu adevărat mare poetă, un om cu gând ca lumina, e răsăritul
luminii, minunii eminesciene, e însuși grozăvia dreptului de a fi-Drept
Dumnezeu.
- Superb! Ce încântare sa incepi ziua ascultând cum
deapănă gândul Paulei prin vocea lui Ben,
povestea... Cu prețuire, Elena
- Multumesc din suflet distinsa doamna Elena! Cu
admiratie, Ben Todica
- Soarele, și soarele a ieșit după sufletul omului cu
drag de România mea. Oamenii, îs altfel îmbrobodiți, cu altfel de oameni se
leagă oamenii de ritual. Ați auzit ce nu s-a mai auzit în Sectorul 4, Gorila
ciufut, criminal spune că fata - s-a lovit cu capul în vana din baie (ce-om mai
inventăm ca minciună, nimurugi, cum suntem stroșiți și nemernici denaturați?)
- Frumoase versurile dnei Paula Romanescu!
Interpretarea - plăcuta! NM.
- Multumesc distinse suflet si frate in Duh, draga
domnule profesor! Cu admiratie, Ben Todica
- În ce facem e liber albitru?
- Multumesc din suflet, Ben! Un inceput de saptamana
cat mai frumos si pace! Te imbratisez, Dorina
- Cu drag si prietenie, ciresar, Benoni
- Viața de a acasă se construiește alfel: cărămidă cu
cărămidă fiind pe fază fain-făinel, voinicel, măiestrel în Românie te iubesc la
nebunie cu armonie, cu melodie-sinfonie, de omenie firesc. Iubire din iubire se
face spre fericire, profericire chiar dacă o cămilă intră mai ușor prin
urechile acului decât un bogat în împărăția cerului Dumnezeului.
- Ne-am luat soarta/destinul în propriile mâini.
- Înfrângerile de ce nu ni le-am povesti?
- Sunt nu cu vorbe de luat în seamă.
- Bobonete la idoli e de luat în seamă că Bobiță e
personaj în Las Fierbinți. (umorul, cum se educă în România educată, România
artă?). Cum văd altfel lucrurile? Belusconi era cu petrecerile lui numite buga-buga,
Dumnezeu îl iierte! Sunt niște oameni care vă apreciază, cum vă sincronizați în
felul de a fi. Să n-avem discuții. E o vreme bună și cu vânt insistent. La voi
cum e?
- Dezastru! Copacii la pamant, parbrize sparte, gaini
moarte si câinele plecat.
- Românul care confecționa bomba în Italia, în peninsula
napolitană ca o cismă a fost a naibii că infecta bombă ce o confecționă explodă
și naibii explodă, tot din neglijență, că la ce naiba i-o fost bună, să incite
babaul? că era de așteptat:
- "Cine sapă groapa altuia ajunge naibii el în
gropă, el personal că asta-i naiba naibii pilda viceversa-învățărura de luat
aminte? (a-ți lua aminte?)."
Aici la noi e ea, cea mai bună țară, aici la noi România-i a noastră, colț de
rai, cu plai și cu român grai, pe picior de plai și gură de rai. Copilului tău
i-ai transmis temerile tale?
- Nu am temeri. Totul e scris!
- Marcel Ceolacu e vioara întâiîn guvern, prim-ministru.
Ce variantă aflăm pentru explicație, că batem apa-n piuă până se face
ziuă-ziorel de ziuă, că-mi vine cu jergărai și sus sai, că-i care pe piață mai
tare, din parcare ori cum te scuzi, că, cu pardonul omori omul, uneori atârni
de un fir de paingen, cum le îndrugă în dialogul lui cu Firicel ca-n filmul Las
Fierbinți: Oaie/Bobiță, / Bobonete Celentanu în Las Fierbinți? Asta ține de
întrebarea: (ce probleme ne sâcăie la icre/cerebel că doar n-am dat cu securea
iar Vasile a Șutului, din Oșorhel care le toacă mărunt din meliță e deacord.
- Asa e scris, de sus. Inca n-a apus!
- Tu faci bucătăria la Mere pădurețe, o faci fără
sincope, o faci ca la carte Ben și ești prin ce faci, cu rădăcini de stejar ești
ca la ABECEDAR legendar, ești un adevărat mioritic, fizic: pragmatic, ești
incomesurabil îmulțulțit cu har plenar și exemplar, pensionar.
- Noi o luăm în freză dacă nu suntem cinstiți cu noi
înșine, că de nu trece trenul pe làngă noi.
- Care ți-s obiceiurile bune de acasă ca grijă pentru
tine?
- Sfaturile parintesti.
- Doamne, Tu care muți munții din loc, fă o minune a
vindecării pământului și a sufletului omenesc Amin. Melania Rusu Caragioiu
- Alexandra Chira, îmi atrage atenția făcându-mi
apropo că Sălăjanca, că și eu din Sâmpetru-Almașului și eu brav sunt sălăjan
care aprind și eu pe cer o stea ca scumpa deAlexandra care pierde din ținuta
populară de confort, cântecul fiindu-i stare de confort, un suport moral
fără/cu profunzime, cu mărime, în renume, o stare de confort și de
supravețuire, stare de bine teleportându-ne spre fericire prin valoarea
autentică. Mult se cântă casa mea, țara mea e un cântec, că și casa mea și țara
mea e un càntec cu acorduri ample, melancolic și cu miez de pâine fierbinte. Generozitatea
e ieșită din comun, că noi firesc facem aparte cu unicitatea noastră, că nimic
nu e fără un Dumnezeu, fără sentiment și cu eternitate. Scriu uneori senzații
tari. Omul îndrăgostit nici nu poate avea o fericire mai mare. Pentru suferință
nu-i preț de vânzare, că de fapt, cine-și vinde suferința? Servus! Oamenii
frumoși, luminoși și alunecoși fac lucruri frumoase cu miez de pâine fierbinte.
Suntem creeativi și naivi-nativi, fără să fie nevoie să ne prefacem. Doar, Doina
Drăguț, răruț ca să fie și drăguț. Lucian Crăciunaș, purcelu era cu naș,
gospodar harnic și puse ochii pe Susica Cucului, o familie cu așezare. Cei doi
tineri se înțelegeau o și o pețise după tradiție și obiceiul folcloric. Ne
adjudecăm succesul, că tot munca ni la ordinea Zilei coerent (defăimat și
dezinteresat). Mureșan Ana a lu' Banetu, din Recea-Cristur, dirigintă la
Of.p.poștă, din comună se căsători cu Doda Gheorghe, coleg cu mine la
Dispensarul Sanitar-Veterinar Recea-Cristur. Colegul Ghiță era din Cășei, de
dincolo de Dej și de Urișor a primului bărbat Tudorel Celemen a lui Vica, cu
care ca o apucat să nascu ca o iepuroică bună de prăsilă 3ani după olaltă, mai
întâi pe Marius, apoi Miha și după venise din Dej de la domnie, că se săturase,
se bistuise de a fi doamnă în urișor la coștejie, cum îi zicea acelei părți de
suburbii, unde locuia tata și nama lui Tudorel Celemen. Se căsătorise Vica cu
Todorel când eu absolvisem cu examen clasa a opta în Aghireș-Fabrici și am
ajuns la Agricolă în Bistrița, pe strada pe unde treceam spre valea jelna. Vica
mea era cum era după chipul și după asemănarea mea, îmi era fără asemănare, binecuvântare.
Tu, echilibrezi situația, cu multe emoții, derulate în strategii și detalii. Ce-i
frumos mă încântă excelența și esența ta, miez de pâine trasă în mâine de pace.
Da, ce-i frumos și lui Dumnezeu place, De Dumnezeu de bine! Ochii tăi căpruii,
fură inima orcuii.
- IOAN MICLĂU-GEPIANU: VERSURILE COPILĂRIEI! Păsăruică
de sub nor! / Mielul / O floare și o stea / Nins de praf de lemn pe haină! / Geniu
/ Pe o frunză / Căzu un bob de rouă,
- Frumoase versuri, Eu citesc în ele o inspirație
divină. Ele sunt un tot, fel de antologie a vieții unei persoane, dar cum toți
suntem ,,Copiii lui Dumnezeu”, fiecare își poate găsi aici, în închipuirea sa o
trăsătură, un vis, o realizare, o maximă plină de adevăr, Mulțumim mult
Maestrului Ben Todică, de a le fi
selecționat... Cu multe mulțumiri, Melania Rusu Caragioiu
- Aceleeași sincere simțăminte: VĂ MULȚUMESC TUTUROR,
ACUM CÂND BĂTRÂN FIIND, DRAGOSTEA DE POEZIE ȘI PRIETENI ADEVĂRAȚI ÎMI
INTINERESC ZILELE, Ionica din Gepiu
- Din tot sufletul ca pe O Românie, în bucate, vă
iubesc carisma, in inima voastră din rutină vă iubesc ca pe o pitorească /
pitoreasc Româneasc, sufletesc, cu Dumnezăiesc, dulce Graiesc. Noi românii românim,
suntem ea, suntem România și veșnicia după filmul: Buzduganul cu trei peceți. Noi
nu nemânjim sufletele cu sânge românesc/de un altfel, pentru noi doar pacea
fiind sfântă. E un echilibru între țarile romànești, țari cu nume și de renume.
- Pentru familia ta ești canon binecuvântare?
- Iliescu a adus în București minerii ca sa murluiască
poporul cu rușine și brutalitate bestială, că ce a fost atât de frumos de luminos
și de sfânt s-a piscoșat, urâțit, a devenit apocaliptic, că oamenii au devenit
fiare, niste cutre din oameni, neoameni, cu figura, cu mima si inima lor a fost,
fost înegrită de cărbune ca dracii, la noi, în acest artistic mister al
Parisului românesc, mirosindu-se a moarte și a hoituri, a comedie de comedie, de
ceartă, cu orori ca oroare umană, bestială ca o frescă a nemernicieiei, fără
nici un sens, ci cu haos al dezmățului, al românismului degradat fără sens și
noimă, fără de aură și de nimb, unul potrivit cu sfințenie și viceversa abis din senis, oamenii potriviți, a
scârboșat locul potrivit sfințit și iubit de adevărații romàni, că români cu
adevărat (minerii la incitarea bestială au aglomerat și devenit sadici, bestiali
în București, că minerii erau ca bestiile. Erau uneltele raului, minerii pe
care i-au adus si făcut de ei, manipulatorii niște brute animalice sub comanda
banditiasca contra umanității și sadici au devenit apocaliptici, greu de iertat,
nu de Dumnezeu ci de însuși oamenii pe care i-au batjocorit ca pe Iisus,
inconștienți chiar omrându-i pe civili ca pe vremuri de război. Asta e
lăgruița. Cineva-mi zice că dacă greșești, greșeala te urmează pretutindeni. Încinge
grătarul că la Măriță Cătălin, nebunul ii sare muștarul și..., nu că, Cineva ar
da cu săcurea/toporul ori cu parul sau cu poporul? Calmul e salvarea noastră, Parohul
nostru e Pr.Olariu Septimiu. Locuiește-n Dej. Face din Dej naveta la Ciubăncuța
(scriu, scriu uneori atât de sec scriu pe cont propriu. Respect față de mine. Ce
respect? Apropiu infinitul față de obiect, din respect.
Te urmează greșala toată viața.
PR-F&BT.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu