Marele
proiect de țară
Mihai
Batog Bujenita
01
Septembrie 2024
Preşedintele partidului de guvernământ aruncă o
privire grea şi dojenitoare peste capetele baronilor adunaţi în sală. Baronii,
destul de obişnuiţi cu astfel de tratament, îşi aruncară şi ei privirile pe
ecranele telefoanelor. Oricum, pozele cu iaht, gagică şi şampanie sunt mult mai
interesante decât tot ce dorea să transmită privirea plină de semnificaţii a
şefului.
- Băi, nesimţiţilor, aţi furat tot ce v-a căzut în
mână, aţi mâncat căcat pe toate posturile de televiziune, aţi minţit şi înşelat
fără nici un scrupul şi v-am iertat bă, ticăloşilor! Da’ acum, când partidul o
ia în mână şi cade în sondaje mai ceva decât leul în raport cu dolarul, ce
spuneţi!? Aveţi vreo idee care să ne scotă din nenorocire? Hai, că toţi sunteţi
doctori în economie, filozofie, sociologie şi alte alea, cu diplome obţinute de
la şcoala de poliţie, hai, să vă văd ce sunteţi în stare!
Baronii însă erau oameni politici cu vechime aşa că
nici nu-şi ridicară privirile de pe ecrane părând că sunt ruşinaţi de
reproşurile boss-ului. De fapt îi durea drept în proverb fiindcă afacerile lor
nu mai ţineau acum de putere sau opoziţie. Şi ca să fim sinceri, ştiau sigur că
există vreun muţufan mai nou venit în partid care se va ridica el cu o
propunere devenind candidat la luarea unui scuipat în ochi… Aşadar aşteptau…
Se dovediră astfel foarte înţelepţi deoarece din
fundul sălii se ridică Dumistrăcel, un dobitoc notoriu, unul din finii şefului.
Cum bufniseră deja în râs încercară să dea semne că lacrimile sunt de tristeţe
faţă de durerile poporului. Unii chiar au reuşit! Asta în timp ce Dumistrăcel
se dădea mare cu un proiect de lege care să mărească salariile şi pensiile şi
să anuleze nenorocirea făcută în anii trecuţi de actuala opoziţie cea care
dăduse o nemernică de lege a pensiilor speciale.
Poate că lucrurile ar fi decurs ca de obicei, adică
nişte bancuri proaste la adresa vorbitorului, ceva miştouri de mahala şi apoi o
beriţă la restaurantul de vis-a-vis… Doar că baronii o cam sfecliră când au
observat că şeful părea foarte atent la ce debita tâmpitul deşi schema cu
pensiile era fumată de multă vreme de toate guvernele! Atmosfera se schimbă
radical! Toţi dădeau din cap aprobator şi păreau că suferă de hemoroizi.
Doar cretinul de ministru al finanţelor se ridică
întrerupându-l pe vorbitor şi răcni din fundul bojocilor:
- Nu sunt bani la buget pentru o asemenea măsură!
Boss-ul se uită cam lung la el şi spuse ca şi cum ar
fi luat cuvântul la catafalcul unui prieten drag (exclus!):
- Eiii, poate ar fi bine să găseşti, ca să nu găsesc
eu dosarele alea despre şmenurile cu fonduri europene…
- Deşi nu sunt bani la buget, vă asigur că voi face
tot posibilul pentru ca acest măreţ proiect, atunci când va fi discutat în
plen, să aibă şi suportul financiar necesar fără să mărim alte taxe şi
impozite! Vom face praf opoziţia!
Cum planurile baronilor care văzuseră pentru câteva
clipe o minunată posibilitate de a-l crucifica pe lingău se prăbuşeau fără
zgomot pe mocheta persană, altele, mult mai subtile, precum otrăvirea sau
infectarea cu pesta porcină începură să prindă consistenţă…
- Da! Aşa vom face! Punem în discuţia parlamentului
proiectul de ţară, în care se va vedea că numai noi suntem în stare să redăm
poporului demnitatea terfelită în anii când ceilalţi au fost la putere, să
eliminăm odată pentru totdeauna sistemul clientelar al pensiilor speciale,
săăă…
Baronii picoteau cu gândurile lor aurite în care
poporul… Hai să fim serioşi!
- Stamate! Boss-ul, extrem de nervos, îl aduse în
chinuitoarea realitate pe baronul din sud, cel mai puternic dintre ei.
Stamate tresări, se şterse la gură de bale şi privi
destul de aproximativ pe direcţia zbierătului…
- Peste o săptămână, cu temele făcute la milimetru de
echipa noastră de specialişti, prezinţi în plen acest punct forte al
programului nostru de guvernare! Fii convingător!
- Şefuuu, da’ io săptămâna viitore sunt răcit în gât
şi nu pot vorbi… Aşa că, tot tânărul nostru coleg, Dumistrăcel…
- Foarte bine Stamate, dar poate, mult mai bine,
prezintă proiectul mă-ta aia analfabetă care şi-a tras recent castel şi
podgorie cu cramă pe dealurile alea, ştii tu…
- Aoleooo, nu merge şefuuu, că-i cam cu minţile
rătăcite, aşa că mă voi ocupa eu de problemă şi promit să…
- Sictir! Şi dacă nu trece proiectul, ar fi bine să vă
spălaţi la cur că la pârnaie veţi fi foarte apreciaţi de colegi! Mde,
prospătură, bine hrăniţi, dolofani, parfumaţi…
Şedinţa se încheie cu un angajament solemn, aşa că,
exact peste o săptămână, Stamate tuna şi fulgera de la tribună precum că
poporul, ajuns la limita sărăciei din cauza abuzurilor fostei puteri, va fi
răsplătit pentru răbdarea sa şi vom mări veniturile tuturor în aşa fel încât
decenţa traiului zilnic… Mă rog, lucruri care se repetă de câteva ori la
fiecare ciclu de gu-vernare…
Aleşii îşi vedeau de treburile lor, mai dădeau câte un
telefon, mai citeau un ziar, ceva, mai un filmuleţ, lucruri obişnuite pentru o
zi de muncă istovitoare în acest înalt for legislativ. Din când în când, la
semnalul dat de preşedintele grupului, reprezentanţii puterii aplaudau şi
strigau bravo, bravooo! La fel şi opoziţia numai că ea huiduia şi tropăia.
Însă, la un moment dat, de şeful opoziţiei s-a apropiat un ales şi i-a spus la
ureche:
- Lică, dacă eşti tâmpit şi vrei să dispărem de pe
eşichierul politic pentru totdeauna continuă cu tâmpeniile. Băi, boule, tu
nu-ţi dai seama că ăştia ne îngroapă cu propunerea lor populistă, iar noi ca
idioţii ne săpăm singuri groapa?
Desigur, numitul Lică nu era el o somitate nici măcar
în politică însă şopteriul era adevăratul şef şi nu se făcea să te pui rău cu
el. Prin urmare, a luat cuvântul şi un reprezentant al opoziţiei care a spus în
plen că desigur şi ei sunt pentru creşterea nivelului de trai al poporului,
însă vor să fie siguri că acest proiect nu este o simplă manevră
politicianistă, ci un plan fezabil, bine argumentat financiar.
Aici i-a venit apa la moară ministrului de finanţe
care, zâmbitor, a urcat la pupitru şi a ţinut un adevărat curs de inginerie
financiară dovedind cu cifre că totul a fost gândit în cele mai mici amănunte,
iar sumele necesare vor veni doar din încasări, în nici un caz, Doamne fereşte,
din mărirea vreunei taxe sau inventarea unui nou impozit…
În consecinţă, toată lumea este mulţumită, iar
proiectul de lege se transformă imediat în lege şi este trimisă spre promulgare
preşedintelui. Acesta îşi dă cu pumnii în cap, sparge, de nervi, o vază
chinezească din patrimoniul palatului, semnează scrâşnind din dinţi, apoi, ca
să se mai liniştească, pleacă într-o vizită de lucru în insulele Seychelle.
Legea apare deci sub cele mai faste auspicii şi toată
lumea se bucură, mai ales beneficiarii care află astfel că pensiile nesimţite
s-au redus cu 0,1%, iar celelalte s-au mărit cu, incredibil, 0,01%. Însă ce să
vezi!? Poporul înjură, probabil fiindcă aşa-i el obişnuit să-şi trăiască
bucuriile… Mde!Nici nu mai vorbim de faptul că în urma aranjamentelor
financiare rămâne un oarecare câştig pe care ministrul de finanţe, cu
abilităţile sale proverbiale, îl face dispărut în propriul buzunar. Să fie
pentru zile negre, că nu se ştie… Asta doar până când boss-ul află, dintr-o
turnătorie, de ghiduşie şi, foarte încântat, îi dăruieşte ministrului o pereche
de palme de-i scapără ochii. Imediat surplusul îşi mută firul spre buzunarele
partidului, adică ale şefului.
Cu toate acestea partidul continuă o vajnică prăbuşire
în sondaje! Şeful face crize de turbare şi pe acest fond îi mai cară
nefericitului ministru de finanţe castane şi pumni în stomac. Dar, cu ceva timp
înainte ca distinsul ministru să facă ulcer, pe toate posturile de televiziune
apare şeful opoziţiei care afirmă cu o seninătate pe care nu ţi-o poate da
decât o fază avansată de tâmpenie că atunci când vor veni ei la putere, deci
peste câteva luni, toate măririle de salarii şi pensii făcute în deplină iresponsabilitate
de actuala putere, cele care vor prăbuşi debila noastră economie, vor fi
anulate.
Minunat! Partidul creşte în sondaje, seful suprem este
fericit şi ministrul finanţelor scapă de crucificare! Precum vedem totul este
posibil atunci când există voinţă politică. Doar poporul rămâne constant pe
secvenţa înjurăturilor. Oribil popor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu