Pavel Ratundeanu-Ferghete - MERE PĂDUREȚE TÂRZII 17 (necorectat/necenzurat)

 

MERE PĂDUREȚE TÂRZII 17

(necorectat/necenzurat)

 

Tu, știi, că, în fiecare, din noi e un dușman? (Întoarcerea lui Magelan). Profit eu? Mi-a încălzit Vica mea inima mi-a dat cu suflet din sufletul, din tot cugetul Domn Savaot, bucurrii, sănătate, cu veselii, în neam de Românii cu farfurii pline de diverse bucate, în tot și, în toate: sănătate, bucurii ce și, mult bine ca să hăznuiți, în pace și pensile mărite, în mulți ani, fericiți ani!

- Mă întrebi dacă am fost la VAIDACUȚA?

- NU, îți pot spune, nu, de anume, n-am fost, cum nici tu n-ai fost, cum nici, tu, n-ai fost, în Ciubăncuța, în Ciudanovița Mircea Dorin Istrate la Ciubăncuța, Cj. Pe unde, e, în ce spațiu: Vaidicuța, că-i ca mândruța, drăguța, răruța, cu capriciile iubirii, deci, un Mesia iubirii, Istrate, ești bună sănatate și, bună veste, minunată, poveste, dornită/horită și, în amalgam, dacă capul te doare horită tainică, frățioare horită de lelea floare de pe sate, că și, nebunul cap rău te doare al tău soare, purtat pe umeri?

- Să ai sănătate, laudă de zestre, române, român al poeziei române, din patria limbii și a ierbii speciale.

- A gintei române și, al patriei limbii române geto-daco-române, din limbii, ierbii, române a țării iertării - MESIE A IUBIRII, C-am ațipit la Vica pe poală, sătul de poale-lungi (sunt total greșit, în tradiții și no gândesc, firesc/doar intuiesc? Perspectiv, cu subiect și predicat, creeativ, constructiv, în acest an. Care-i îndreptarea, cum  și, ce-i de făcut? Mi jenă, dar care-i problema? Nu vă prostiți, politicienilor? Luați aminte piere satul, viața ni se nenorocește în culori de neliniște, cu ce și, cum ne vom justifica, în viitor, politicienilor (cu  toată verticalitate, cum ne vom justifica statul sustenabil, pe picioare, cu caracter, pe verticală picioare! având ca reper milenarul cer.

Am și eu motivația mai mare câ-s fiu mândru și, fără modru, că sunt fiu de România. Norocul e ca ghinionul vin când nu te aștepți; să aveți bucurii, în cursul vieții! Răul e lipsa lui D-nezeu din viață cu drept, Dumnezeu!

- SĂ IUBIM CARTEA  ȘI LIMBA ROMÂNEASCĂ! Cu drag, Ioan Miclău-Gepianu

- Bună ziua, plecăciune și mulțumiri pentru frumosul elogiu adus cărții. Cu respect și prețuire, Angela Simionca

- CARTEA ȘI VALOAREA EI. Motto: “Arta ca răspânditoare a bunului gust, nu se poate cobori în noroi, ci are să ridice la sine pe toți cei ce vin sub steagurile sale. Ridicarea aceasta se face prin propagarea eternului frumos, a cărui temelie este adevărul”. IOSIF VULCAN

- CARTEA ESTE CUVÂNT A LUI DUMNEZEU, ÎN CARE LIRICA DUHULUI NOSTRU POATE FI PREZENTATĂ ÎN ÎNTREGIME ȘI VIU! Ioan Miclău-Gepianu

- Mi s-s citit, în cartea nodurile vieții. Vica era cu chichița că serios e fermecătoare, și are și, pe vino-ncoace. Vica, îmi căuta, în coarne. Aveam și respect pentru emblematica ei (ea era Vica, eroica fugită de acasă, de la Tudorel Celemen, din Urișor și eu prin văduva care mai avea și, 3 copiii, pe capul ei eu aveam un câștig, chiar dacă eram un băbălău, pămpălău, un neândemânatic, un timid, că mă emoționam ușor, vital și viril, versace și vivace, lipsit de confort, dar, cu aport și, potent. Sunt încurcat in lumea care lasă urme, amprente, urme ardene, sunt scăpări,  scăpări, că lasă urme ardene, dau, cum se zice au dat în virgulă.

- MULȚUMESC PAVELE, EȘTI OMUL LUI DUMNEZEU ȘI VEI FI ÎNTOTDEAUNA. CU DRAG - Ioan

- Vezi, că iară mă grăbesc ca fata la măritat? Am și spirit, că-s loial și divers, că mai trag și mâța de coadă. Am configurația României, în Cântarea România, din Dacia-Felix, Zamolxis, fapt care pitorească, fapt care mă face fericit ca călător pe Drumul lui drept Dumnezeu, complementar, cu eu, cel iubit mereu, în legănul meu ca Sugustin Doinaș și Mistrețul cu colți de argint, în viața, o veșnicie, în drept de a fi eu însuși, în cunoaștere a sinelui, la nesfâșit, cum mi-o cere Mihai Eminescu plecat la popas lângă izvor, băiet fiind profund și ca păstorul pilduitor și, blând, un mare om mare, Hristos, frumos și sănătos Demiurg pe rugul aprins, cu sens și, intrat inspirat, cu sens de imens, genial, fară egal, în universal-monumental ca un El, Fain-Făinel, fără egal, o rarietate, o mare rebelă sănătate și cuminte ca sarea-n bucate. Ești un scriitor brav, un om de omenie, în socio-ecuația si omenie de Românie preaplin de zi/soare și, de binecuvântare, taică, Sal'tare taică și noroc (-salutul ortacilor mineri pioneri, în epoca de vârf al mineriadelor, cu mineriada ca zăbăucii/zăpăciții, zăpăciți și turbați tovarăși, prin Bucureștiul lui tovarășul, Ioan Iliescu căltor călare pe propriul zâmbet dălăbăzat și dezinteresat, prin Bucureștiul neo comunist, sălbatic și nenorocit cosmopolit și sălbătăcit-capitalist, pavat mai uman, cu pavaj de aur  pe vremea pușcatului, un veritabil patriot, patriotul și nădejdea Phonexului, a lui Zamolxis, un Desculț post-revoluționar al Micului/marelui paris carpatic și mioritic rug aprins a ororilor cretine, un dezastru făcut de pădiuchioși care au înțeleg greșit democrația și libertatea, în templu Descătusării, chiar acuma putând să greșim, în epoca post revoluția din Decembrie, 1089

Apropo acum trăind mai precar și, mai amar ca pànă-n revoluție, penalii fiind, încă, în librtate, cu pedepsele suspendate, că cei cu legea, sunt făra creier/fără materie cenușie, sunt niște trăsniți și niște dezmățați-denți, politicicieni, cu stigmatul necinstei, niște nedemni și necinstiți niște hoți trăsniți lăsați, în libertate, nepedepsiți ca demenți și, mișei! Nu mai departe eu am publicat multe cărți, 16 și, nu-s pușcăriaș ca să fi fost răsplătit, cu eliberarea mea, dar, culmea, nu vă mirați, nu mi s'a dat nici dreptul de autor și de ce? pentru că am fos român cinstit și, pentru că mi-am cinstit țara scriind despre adevărul ei, dar nimenea, în drum și cei pe nicăieri pentru lucru bun făcut, deși munca cinstită trebuiește cu demnite plătită, nu credeți, dragilor?

- Distinse Prieten Pavel Rătundeanu Ferghete, ești bine recunoscut de  creatorii de arte literare române, inclusiv recunoștința mea personală. Cu drag și ales respect, Ioan Miclău Gepianu

- Tu, mă lași mască.

- Dragă Pavel, zic de tine numai bine,  ți-am dedicat și versuri. Sunt un suflet al Cărții, precum ești și tu. Fiecare suntem ”aproapele”. Cu drag și prețuire, Ioan

- Tu, Miclău zici de mine, dar care cuvinte sunt mai frumoase ca acestea spuse acuma de tine, Șoim al Patriei Române, cu grai în care și, eu grăiesc, omenesc și, pitoresc (oameni plecați, în exil, eu unul vă iubesc, știați?

- Apoi știm bine, cum se găsesc la oameni fapte bune și fapte mai puțin bune, la fel și cărțile pot fi bune sau mai puțin bune!

- Adevărat ce zici, cu atâta sinceritate.

- Nu există pedeapsă mai grea ca obligația de a citi cărți moarte.

- Frumoase vorbe de excilență ca un cântec de leagăn, laudă de zestre în sinfonia muzicii, din armonia vieții, din și de România. România, colonă fără sfârșit al celui mai iubit, om potrivit la locul lui potrivit sfințit, în profericire, povita ca hai să nu ne mințim, că nu-i sublim, că nu ne prefacem, că dacă știm apoi știm. Între creer și stomac e o comunicație și, dă senzația de sațietate la dulce și, știi starea de bine, de nevoaie de dulce.

- Vom vedea că așa cum fiecare Neam creat de Dumnezeu își are o identitate a sa, la fel și Cartea își are o identitate a ei, cu care se înregistrează, un certificat de naștere cu locul și data, pentru a avea si ea o recunoaștere!

- Anume adevăr numit și, de Iosif Vulcan ne îmbrățisează sorelic și, dialectic, ne îmbrățișează pe toți ca Domn Savaot, în tot și toate, cu iubire, cu sănătate, Domn Savaot că-i înaite și, e mai bună ca toate!

- Dragii noștrii, dragă Pavel, cu deosebită stimă, pentru calea bună ce ne-o luminează Dumnezeu. Cu mult drag și ales respect. Ionica din Gepiu

Frate Ben, mulțumesc foarte mult pentru publicarea versurilor poeziei ”Povestea mâinilor”, fiindcă întotdeauna această temă este folositoare educației. MULTĂ SĂNĂTATE TUTUROR! Cu multă prețuire, Ioan Miclău-Gepianu

- Cum stai Tom Degețel cum stai, cu elefantul roz opulent popolist și lejer sub cerul australian pe poalel lui Ming, eu, ce să-ți zic, că mi dor de doruleț, de Vica-Ludovica (tu ce faci cu multă grijă? Cum mai coplici lucrurilor bueno și, natural, neforțând nota, având totul magic la dispziția ta, Ben-Benuleț, elefănțelule?

- Pe unde mai suntem duși la teatru ?

- Care ți mai: succesul tău/a lui Ming, în sistemul cu un plin și divin ca la carte lumesc, în esența ta existențială?

- Happy 71 Ben La multi ani !, versuri PAULA ROMANESCU. Un clip audiovideofotorecitare la versurile poetului cu ocazia zile onomastice a realizatorului intitulat: Nu vreau - (dar nici nu ştiu) - să zbor. / Nu mă mai îmbiaţi / c-un colţ de cer / şi doi stânjeni de rai…

- Simion Bogdan lăutar cu doctorat n-are nici o rținere privind muzica populară, lăutărească. Am nvestit mult, în Vica.

- Anume adevăr ( despre educația copiilor) numit și de Iosif Vulcan, semnat de.... Redirecționez acest aviz, Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Dragii noștrii, dragă Pavel, cu deosebită stimă, pentru calea bună ce ne-o luminează Dumnezeu. Cu mult drag și ales respect. Ionica din Gepiu

- Grozave emoții inspirat, în explosive rozive, cu emoții, cu gust exploziv, cu gust lnspira, cui spuicine ori inspirate spun, cui spui foarte tare, cu adevăr, adevărul. Tu vi cu lecții de viață pecial vii national învățând special eccelent, în inteligență. Un câmin și, o familie iubitoare. Doresc să știu mai mult despre Ming. Cu bine!

- NU INTELEG DESPRE CE VORBESTI.

- De ce pui paie pe foc deși e doar un joc, apropo, ce nu mi-ai sus pus despre Ming? Președintele Românie de ziua națională va merge, în Dubai, că nu-l înteresează, că sunt sau nu bani pentru pensii, el cu tupeu cheltuiind înarmat, din rezerva statului și, CEAUȘESCU, a fost pușcat pentru că a salvat România de datorii. Proastă situație, din România precară a păcii, cu păduri tăiate și decimate, dându-se lemnele, din tezaurul verde, chiar celor care ne refuză, să intrăm, (hai să privim realist, cu adevăr pro viață că am fost refuzați ca să excaladăm, în Shenghen. Amară chestiune mare prostie care ne coastă ca orice prostie; excursie ca turist, o prostia fala de a fi furați ilicit, că e un fudul, dar nu un deștept destul, că prostia de a face excursii, prin Africa, e de fapt orgoliu, o cheltuială, în plus și fără rost, că și, așa cine ce să ne facă, își ziceau cei doi, chiar dacă suntem penali? unora le dai îmbucătura din gură și, ei ne râd, în nas, pas cu pas (și, atunci care e pas cu pas lucru bun unde ne prostesc și ne este lucru bun, domn președinte, drept Dumnezeu/ Domn Savaot ca să nu ne mai râdă, în nas cei buieci? (Dar apropo, cum le plătim acestor penali care, în algoritmul politic, se dau mari șmecheri... șmecheresc, cu 7 case furate, tot, îl alegem/ îi votăm din nou, ca președinte, mai alegându-l și, în altă legislatură: ca președinte, s-alegem pe lebăda asta mută, cu muțenia lebededei geniului lui Lucian Blaga (poet filozof și, scriitor, cu renume, Lucian Blaga.  

- Presedintii sunt alesi ca sa poata fi intimidati cu antisemitism si alte motive desucheate. Daca el s-ar opune ar fi numit nazist sau cum am mai auzit recent prin tube ca ar fi abuzat fete prin liceu. Dracu-i mai stie ca al vostru nu a facut nimic pentru voi decat ca a usurat trecerea in NEANT A CE A FOST ODATA ROMANIA.

- Draga Rona Hartner a murit. Of, of, of ! A murit la 50 această stea-star, o femeie, româncă, cu har și, cu talanții, îmulțiți!

- N-am auzit de ea pana acum. Ce canta? sau ce facea?

- Sa vaccinat si sa dus.

- Pai nu deasta am fost vaccinati? Ca sa fim exterminati ca suntem prea multi. Ca asta propovaduiau specialistii americani, Bili Gaitz si alti mari profesori.

- Chiar așa de unde oare o venit, în Australis, cum îmi explici ce minine al limbii române și a ierbii graiului ești, bre, maistre, a ce flori albastre, mușcată de pe pervaz de fereastă ce strălucește în soare, ești, Ben men?

- Constanța – Doina Spilca – dorință

- Ce? Filmul are și poante, dar cum mă/cum te exlplici și justifici?

- Dragi Prieteni, Veste bună la: http: //armoniiculturale. ro/ ioan-miclau-gepianu-credinta-de-poet

- Ma bucur extraordinar ca domini revistele de poezie de pe pamant frate Ionica, ca esti comfirmat si recunoscut autentic. Cu iubire, Ben Todica

- Dragă BEN, frăția ta ești întotdeauna omul ce ai darul a da celor din jur din bunătatea ce ai primit-o de la părinții tăi, care bine te-au crescut. Te îmbrățișez cu mult respect și prețuire. Ioan

- Asta-i după shohoul după ce înconjoară globul, cu bagheteli, cu urcușuri și, cu coborâșuri.

- Vă dorim lectură plăcută. Așteptăm materiale de la colaboratori până la 20.12.2023. Rog ca pentru trimitere să inițiați mail nou, dacă este răspuns la acesta, e posibil să nu îl observ. Ioan Mugurel Sasu

- „Sfârșitul e un progres”, se tot aude. Antipaticul politolog Francis Fukuyama prognoza încă din 1992 sfârșitul istoriei, că nu va rămâne urmă din state unitare și suverane, că va domni democrația liberală, uniformizatoare a tot și tot: Est-Vest, conservatorismprogresism și așa mai departe. Ba progresismul nu se vrea dispărut, dimpotrivă. Sfârșitul culturii, sfîrșitul artei, sfârșitul literaturii or fi fiind progrese? Ce să mai spun, decât să repet replica lui nenea Iancu Caragiale: „Progres, progres mare, n-avem ce zice! Dar și lichele multe...”. Magda Ursache

- A aparut: Surâsul Bucovinei Nr.3(34) Noiembrie 202... Multumesc distinse domn Mugurel Sasu! O revista bine echilibrata si bogata in simtiri si talent literar, Tinem aproape, Ben Todica

- Alex Szllo te-am văzut la TVR3 și ești grozav ca scriitor cu hadicapat în rest cu talent îmulțit și gândire, și,cu Tupeu, Cu excelență, dept Dumnezeu, distinct în dept de a fi distinct-drosebit și cu iubire provita, profericire și, cu nemurire, prin ce ai scris, cu dar din dar, cu grai, în limba română, îmbrăcàndu-te, în lumină lină, cum ar zice proverbial imnic, cu doină de pomină doinită și horită, Ioan Alexandru frumos, armonios ca bombonă pe colivă fiind și, cireasă pe tort, cu luminos și frumosul uneltei lovită de os, unitar și cum mai rar ca fagure de miere, cu bâzăit muncitoresc, omenesc și, firesc, și românesc, din gringolada sărbătorească, fără avea sula pusă, în voastă, că tu ești cu vocație, în arta succesului, tu prin scris fiind, un monumental-național, un magistral, prin cuvântu scris, deși handicapat, tu nu ești un proscris Duliș/Haiducul cu tupeu Robin Hood, că tu ești fără egal, un scriitor spiritual, câ nu vindeți castraveți la grădinar, că ai talant îmulțit prin sfințenia harului, din România, de pe Altarul soarelui-o imensă tablă de șah al pământului, în ciuda hazarsului care ne dă șah-mat, în dialectica vieții cu pace, cu liturghia din spice, cu pâinea, din mâine și,î n har harnic, cu muncă, bun prasnic, prin laborios destonic, în negația negației, în algoritul miezului de pâine, din mâine, cu nota bene, în ce ni se cuvine, cu bine-n bine homo-sapiens.

- Implozia URSS a pus din nou istoria în mișcare. A aruncat Rusia într-o criză violentă. Mai presus de toate, a creat un vid global care a atras America, ea însăși deja în criză încă din 1980. O mișcare paradoxală s-a declanșat atunci: expansiunea cuceritoare a unui Occident care se ofilea în miezul său. Declinul protestantismului a condus America, pas cu pas, de la neoliberalism la nihilism; și Marea Britanie, de la financiarizare la pierderea simțului umorului. Dispariția religiei a condus Uniunea Europeană la autodistrugere, dar Germania este pregătită pentru o renaștere. Între 2016 și 2022, nihilismul occidental s-a contopit cu cel al Ucrainei, născut din dezintegrarea sferei de influență sovietice. Împreună, NATO și Ucraina s-au ciocnit cu o Rusie stabilizată, din nou o putere majoră, acum conservatoare și liniștitoare pentru restul lumii, care nu a vrut să urmeze calea Occidentului. Liderii ruși au decis o bătălie decisivă: au sfidat NATO și au invadat Ucraina. Bazându-se pe economia critică, sociologia religiei și antropologia aprofundată, Emmanuel Todd ne oferă un tur al lumii reale, de la Rusia la Ucraina, de la fostele democrații populare la Germania, de la Marea Britanie la Scandinavia și Statele Unite, fără a uita de restul lumii ale cărei alegeri au determinat rezultatul războiului.

- Prin zelul muncii, a proro păcii. Înțelept ca o șopârlă Marian Ilie.

- În lumea asta complicată e șic, că eu eu sunt mic... Alături de fantasticii romàni, mă simt,un mare și, unic fericit magnific spiritual și, un fără egal ca Eninescu genial național, in mare real. Tu ai virtutuți tehnice și, de strategie, de măiestrie și, de mare omenie unică si, specifică, în adevăr viață, chiar și pe astru   demiurg, hiperion-și Luceafăr-Eminescu fără egal, genial și național-drept Dumnezeu, universal, Domnișorul din Ipotești: ca lovitură de teatru Mihai Eminescu Eminovici, din Ipotești.

- Materiale aparute in luna Mai 2023

- Emmanuel Todd (n. 1951) este un istoric, antropolog și demograf francez, faimos pentru capacitatea sa de a anticipa marile schimbări geopolitice pe baza datelor demografice și sociale. 1. Predicția care l-a făcut celebru În 1976, Todd a prezis prăbușirea URSS, analizând: mortalitatea infantilă, rata sinuciderilor, încetinirea producției, degradarea coeziunii sociale. Toată lumea a râs de el. 

- Esti grozav Mariane! Dar cine scrie?

- Anatol Basarab (Am citat prezentarea facuta de marele ditribuitor de carte pe plan mondial AMAZON volumului "Infrangerea Occidentului" de Emmanuel Todd), care continua: În 1991, URSS s-a prăbușit exact cum a spus. 2. Metoda lui Todd analizează viitorul unei țări pe baza: demografiei, educației, structurii familiei, industriei reale, indicatorilor sociali „invizibili”. Nu ideologia, ci datele îi dictează concluziile. 3. Ce spune despre lumea de azi Occidentul este în declin profund, lipsit de moralitate, identitate și industrie. Statele Unite sunt în regres, dependente de dolar, nu de producție. Europa fără energie rusească = dezindustrializare. Rusia a renăscut și devine un nou pol civilizațional. Conflictul din Ucraina marchează începutul erei post-occidentale. 4. Cartea recentă „Înfrângerea Occidentului” (2023) — bestseller care argumentează că: Occidentul a pierdut deja competiția cu Rusia, lumea intră într-o epocă multipolară dominată de Eurasia. 5. De ce este ascultat? Pentru că nu greșește des. Și pentru că folosește statistici în loc de propagandă. 

- Ești un inegalabil și un unic impecabil, cu specific firesc românesc și pitoresc, fir-ar mama ei de viață magnifică, energică și fantastică, frumoasă-luminoasă ca de acasă, aborigen-exotică!

- Dumneavoastră de Românie, de Floare albastră, ce mai faceți Dumneavoastră ?

- Nu, încurcați borcanele, tovarași! Ești implicat, în destinul nostru, marcant, că tu ești, tu, cu atu și cu tabu (noi suntem săraci, dar curați-luminați, tu ca băiat de oraș, băiatul, cu fiatul!

- E o  chichiță, dar tu ești un maistru, Ben. Eu a trebuit să încerc, chiar dacă n-am de unde sa stiu că am să reușesc, dar tu mă tot încurajai, mă îndemnai să scru, să scriu și, iară să scriu, că îti place cum mă exprim mai aparte ca la carte și, fără moarte, că limba ni așa de frumoasă, bravă, în bucovă și, în slavă, cu Amin creeativ și, duh sfânt, ce-i al meu, drept Dumnezeu, pe acest pământ de Abecedar al limbii române, materne!

- Veste bună! A apărut Revista ”SURÂSUL BUCOVINEI” Nr.3(34) Noiembrie 2023 Lectură plăcută, i.m.gepianu

- La cutremur replici cu altfel de școală, cu lecții de viață!

- Ben, în noi e soarele și dragostea și curprinși de emoții strălucim sublim, că Dan Spătaru era grozav, dar pe Vica n-o scoți din decor, fin cadru din viața mea, a naibii de subtilă, că pe ea nu la marea negră, nu mi-am găsito ci într-un singur dor, că nu aici am întânit în poezia ei pe Vica, ea fiind localnică din Ciubancuța-Clujului, vorba scriitorului, Radu Cosașu care lucra în redacția revistei Cinema (timpul nu era pierdut, de pomană, maistre, Ben). De veghe, în lanul de secară, un best seller, cu unele scăpări, în ciudă că-i lăudată narațiunea. si asta chiar, care nu mi-o intrat în suflet/în cugetul de român. Am eu viziunea mea în ce privește culorile de neliniște, cu emoții și paradoxuri în esența vieții.

- DE VEGHE, ÎN LANUL DE SECARĂ, NU M-A CUCERIT, DAR NICI NU-I O SOCOTESC GENIALĂ, și mai aparte preferată.

- Eu am avur noroc, cu tine Ben Todică, cu Ioan Miclău-Gepianu tine, cu draga de Melania Caragioiu o scumpă a poeziei de copiii, urmașii-urmașilor! Drum bun, în viață! Câte nopți au trecut, Vica fără de tine? Vica, tu, cât mai așteptat, sperând totuși, c-am să vin și, speranța, nădejdea Phonex?

- Filmul: -Robin Hood, prințul hotilor, nu însă prințul corupților!

- Președinte iohannis i-un cicloflender, că cu nesăbuitele lui chetuieli nesăbuite, își distruge poporul, băgându-l, în belele distracții, nesăbuite, prin cheltuieli, prin Africa, își bagă poporul și țara la enorme sacrificii, că îl bagă în mare bai de iad.

- Cântecele mării, cu scenariu de Francisc Munteanu. PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - DE VEGHE, ÎN LANUL D...

- Ia-l Vica, divină, de sinină preaplină de bine și de sine! Cătălin Cherecheș primar pedepsit, cu închosoare, din Baia Mare (unde se ascunde, că la Tabita nu-i?) Tânărul rănit, prin accident, a fost dus la spital (a pirdut controlul mașinii). Preț pro, Mesie a iubirii și, a evadării, în fericirii! (Prețul durerii și, a fericirii, a evaddării, a nemuririi).

- Dai de un plus de atenții, de bune intenții!

- Miha: -"Te doare-n patină". S-a aflat cel mai MARE SECRET pe care România l-a ascuns. ISTORIA țării noastre se SCHIMBĂ: Uite despre ce este vorba! Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desăvârşită, toate convenţiile fiind încheiate verbal şi apoi păstrate cu sfinţenie.

- Ceausescu era dac! Lipsa de acasă era semnalată printr-un bat lăsat la poartă, fiind mai mult decât suficient. Înțelept ca o șoprlă/ sperlă.

- Cu arcușul, în urcușuri și, cu coborâșuri pe coardele viorii, coardele sensibile a durerii, în/cu Mesia iubirii, în armonia, sinfonia de odă de România/baladă de România.

- Bchus, scenariu de Titus Popovici:-"fără poezie, viața e pustie."

- În calitate, totul mere ca pe roate, plin de divin și de senin, vicevers, în haos-abis că noi suntem sustenbili vicevers, cu brânză de iepure și mere pădurețe.

- Ai nevoie de artificii?

- Da, nu e usor sa taci, sa aduni in sufletul tau efectele tuturor nedreptatilor ce ti se fac tie si celorlalti. Ridici glasul asumandu-ti riscul de a fi strivit de Sistem, dar macar te usurezi. Altfel iti colinzi zilele, odata usurat, Ca sa nu mai vorbesc de nopti. Efectul de usurare se rasfrange sii asupra semenilor ce te aud sau te citesc. Si lor le e greu sa taca, dar nu striga, de vreme ce ai strigat tu ca si cand ar striga  ei. Solo voce - solo instrument. Am uitat de la o vreme sa ne desfatam cu armonii corale sau orchestrale. Pupitrele acelea dirijorale, bata-le vina, ne tot joaca feste...Iau asupra lor toate imperfectiunile noastre, scurtcircuitand sistemul de autocontrol al dirijorilor...

- Magda Ursache, Nu-i ușor să taci... el: Țară suverană/Pâine/Cultură. E mult? Mai ales că „avem defecte utile Europii”.

- Ce fac e lucru bun și, înteresant, ne vine ca o mănușă. Cum scăpăm de gândurile negative?

- Renunta la PALINCA

- Cum de ți-ai luat viața, în mâini?

- Traieste-ti viata cu respect pentru cei din jur. Deconecteaza-te si ignora tacneala celor care conduc lumea inspre destrabalare si infern. Ai muncit destul. Dragoste cu forta nu se face. Mangaie pisica Pavele! Sforaie cu ea.

- De ce ai profitat spontan ca în Divanul adhoc, scris de acadimicianul creșterii imperiului automan?

- Ingrasa pamantul si planifica ce vei planta pentru la anul. UITA IMPERIALISTII

- Eu sunt, în catuselul-carambol a iubirii.

- Un om poate iubi doar o singura femeie inrest e infratire.

- Dă de pământ cu globizatorii colonialiști și, cu corupții, tagma jefuitorilor, bandiți contra umanitații, cum zice și colegul meu, din Cășei, Doda Gheorghe. Ești receptiv la nevoile partenerului, Ming? Tu, cum, îți urmezi gustul, cursul vieții? Cum, îți explici eficiența noastră? Dezăpezirea căii ferate? Care-i performanța ta negativă? Care-i ipostaza ta, comentează, Ben?

- Bunatatea si iertarea pana la prostie.

- Totuși flacăra iubirii, ce ne ferește de mizeria mizerabilă a războiului, Ben? Războiul  e un mizilic a mizerabilor, lui Victor Hugheo.

- Iubirea e personala, e unica. Nu o sa gasesti niciodata pe cineva care sa iubeasca ca tine. Doi care iubesc la fel se canceleaza. Asta e motivul pentru care Dumnezeu A CREAT OMENIREA SI UNIVERSUL. Pentru a se OGLINDI. Existenta e IUBIRE! Sentimentul si starea momentului e cadoul si meritul, rasplata.

- Mai există magia sosirii Crăciunului. În sânul satului era amigo destoinicie, ceva specific muzeial, un ideal al înțelepciunii primitive arhaice valorice, străvechi, că era tradiție, că câte bordeie atâtea obiceie. Ești și, tu va cel mai bun om pe terenul de fotbal ca în echipa lui Contra, fără a se încurca, cu meciul între colegi. Cu avantaj, în avantaj și, cu curaj, temerar și, cutezător. Vă iubesc români cu sufet, în cuget omenesc și, de neam românesc, în firesc, cu pitores și cu frescă, în grai bisericesc latin și, senin, în destin.

DISTINCT COLONĂ FĂRĂ SFRȘIT APROPIATĂ CU ATTĂ DE OBIEC, CU SUBIECT ȘI PREDICAT

Colorat arhaic și dialectii și, dialectic

și, valoric, cu prețul evadării, în nemurir cu pofericire-provita

pe crucea de pe Golgota răstignit ca cel mai iubit,

amărât și, urât, hâd ca infinitul apropiat

colonă fără sfârșit,

distinct apropiat de obiect; Servus, Severus,

mai pres de moarte prin cuvânt,

pe acest pământ sfânt,

cu duh sfânt, de Iisus, in drept Eminescu la înviere

și, în drept,

cu bucurie, la veșnicie!

*

Trecem precari, trcem prin vremuri, cu reutăți/răutăți, nejustificați ca botezați și, cu/în responsabilități flatați și, frustați veșnicia renăscâdu-ne la cele bune, nota bene să se adune, cu binele să ne cunune și, să se adune, îmulțindu-ni-se talanții, că cele rele, în iad le-om pune ca să se spele iar cele bune să se îmulțească, în talanți-elefanți, de cuminți-sfinți, cu efect antiseptic, cu imunitate pro-sănătate, în pace, liturghie, în lanul cu spice!

CULME-LUME, SORO- LUME!

Trecem precari, prin ierburile gliei-al României, profunde,

dar încă nu al ROMÂNIEI PROFUNDE și, dar, nu încă al Romàniei mari trăind, cu România în detalii eticeși,

cu principii de Biblii la unul Decembrie,

în socio-cosmico-ecuații,

cu bucurie, cu esențe de omenie esențe tari,

în șipuri mici, șipuri, de pitici

(ce fel, cum, îți explici, după cutremur, vin alte replici? în altfel de școală,

pe a soarelui școală, paralelă, cu alte și, alte lecții de viață, pe verticală cu caracter ďi, cu petic senin de cer, cu teme comune și, cu istorii care binele să adune binele,

că, în rai s-a pune de anume Eminescu: înșiră-te, mărgăritar,

ca har pe a soarelui altar,

cu talanții îmulțiți cum rar dar, din dar iar

și, iar:

culme-lume,

soro lume-culme !

*

Nu-i ușor să fugi de fericire, scriitor român. E joi totoloi și, în toii. vă doresc să aveți, pe Dumnezeu, în suflet! Ba iubești, ba nu iubești, până mă înebunești, că, Vica, mă zăpăcești!? Că mă doare, când, mă doare, la soare! Cu arcușul, în urcușuri și, cu coborâșuri pe coardele viorii, coardele sensibile a durerii, în/cu Mrsia iubirii, în armonia, sinfonia de odă de România/baladă de România. În calitate, totul mere ca pe roate, plin de divin și de senin, vicebers, în haos-abis că noi suntem sustenbili vicevers, cu brânză de iepure și mere pădurețe. Pe la noi se fac mișmașuri. La voi, cum se simte spiritul Crăciunului, izul de Crăciun?

- Nu-l simtim. Nu are loc din cauza GUZGANILOR LUMII. FRICA cu PALNIA.

- Care-i atmosfera de Crăciun?

- Aglumeratie, marfuri, cozi, cumparaturi, preturi. Reclame, ieftiniri, cadouri, osteneala, materialism stiintific. Dar nu Ieslea cu noul pruncut. Ca-i motiv de scandal in lumea multiculturala. Mai rau ca in comunism credinta.

- La noi e cod roșu de ninsori, de vreme rea (ce o fi făcând, Vica mea?) Tu, ești mare consumator de artă!

- Creatia te apropie de Facator.

- Tuse, seduse și, se duse. Vântul și, oamenii politici, din algoritmul politicii, ne biciuies și, cutremură nefast viața, făcàndu-ne nefericiți.

- Au reusit sa dezbine.

-  Cu notații mai discrescrete și, mai secrete; ce se comentează? Apropo! Nu e vreme de murit panaramă și, pom pe înflorit om, om pe rod hrănind întreg norod? Ești un om de seamă om, în pom.

- Tu esti un ghidus special in scris!

- Cum mai descrie în calitatea de om, chiar, dacă am lipsuri pànă peste cap, nu-i așa, că și, caii, se pușcă, sub soare în/prin splendoarea și, candoarea ierbii?

- Am intrebat profesoara mea cand se foloseste virgula si mi-a raspuns: decate ori vrei sa respiri. Tu cu virgulele dese denoti ca ai trecut de varsta tineretii, Respiri mai des.

- Cum adică?

- Est un bunic intelept!

”Acum ți se-nvârte cerul, Vasile

Chiar dacă nu mai ai nopți și nu mai ai zile

Sărută dar cerul cum sărutai aici ceasul

Icoana care-ți veghea pretutindeni pasul

Pân-ai trecul peste ceasul cel rău

Și te-ai aciuat în pridvorul lui Dumnezeu

Sorbi din pocale vocale din Cuvântul Lui

Sorbi și rostești către bolțile cerului

Poeme colinde după datina moroșenească

Fie ca Dumnezeu sufletul să-ți ocrotească!”

~*~

Marian Ilie

Ca să ne mai alinăm dorul de Vasile Morar...

**

- Frumoase lucruri, imi spui ca românaș, Dumnezeu să te alduiască și-rai să te primească! Dumnezeu te ierte, fie-ți țărâna ușoară și, memoria binecuvântă și, lumina lină, să te lumine, în cântarea Română te încânte veșnica binecuvântare pitorească, în drumul către drept Dumnezeu, în drept la veșnicie și, cu drept la înviereînviere! Ca un răsărit de soare ai răsărit ca să acoperi durerile facerii, dar iată, c-ai și, apus tihnit ca un om iubit, sfințit om împotrivit la locul potrivit ca om care niciodată, nu apune ca rug aprins s-a aprins, în necuprins, în/în fi cu drept, drept a fi! Fiecare poveste aparte are un început început. Fiecare aparte suntem, în viață avem fel de fel traume, de gâlme, urâțenii și, suferințe. Dar ce? Nu ești gruiuț, echilibrat? Cum o mai duci? Ce mai faci, amice, Lucian Gruia? Dumnezeu să-ți dea bine! Sănătate și, bucurii fericire! Fă alegeri speciale, excelență! Ești fericit, că eu nu pricep acest parfum de Gambia ca să fiu adevărat, drept Dumnezeu, în a fi, eu cu adevărat eu, cu eu, în eu.

- Sunt vagabondul vieți vieții mele,

- Cu prea multa căldură, din suflet ca om potivit la locul potrivit m-am sfințit om potrivit, poet, cel mai iubit, un mare fericit, însingurat-aur cenușiu, strecurat, curat și, luminat strălucitor, cu viitor ca scriitor, talant păstrăv, puiind, în izvor, din munte, în aval mai, la deal, cu dealul mai, la deal, în Ardeal, după cum zice, Mircea Vaida-Voevod poet și, copilul, lui prim-ministru Alexandru Vaida-voevod, cu avere, în Ciubăncuța și pe la Orpret/ la Bobâlna, Sărut-mâna! Un bun și, fericit român, cuget și suflet, din sufletul neamului: poet, drept Dumnezeu nelepădat de ego-ul meu, adică nelepădat de eu. Multe lucruri se pot amâna dar nu și, dragosteaea ținându-ne, în mișcare, aspru, cu energie și, cu omenie, animați și, nu-i atât de simplu, pur și simplu, cu Vica ca exemplu, pur sânge și, lege în iubire, cu fericire. Să iubim nobil, impecabil și sublim, că doar făcând bine și iom face fericiți pe ceilați, vom fi și noi cinstiți în, cu dreptul de a fi, deci: să citim! În fața marilor decizii, suntem singurii invidiați, că suntem niște ciudați suntem invidiați, far nu vom fi uitați, cum uitați sunt cei botezați! Domnul-Dumnezeu e iubire, lumina și mântuirea mea, cu simțirea și învierea, în drag de România, asta-i credința, și, înțelegerea mea aiureala, fericirea și, iubirea mea adică, ce mie mi mai drag, în țara, România mea drept la înviere! PROFESIUNE DE CREDINȚA. Fiecare cu crucea lui, că a mea e dreptatea și-i sfântă crucea mea, așa să-mi ajute, Dumnezeu, drăguțul!

- Tu esti poet in toate si in tot Pavele! ŞASE români premiați de Casa de Cultură Getafe din Spania. Decernarea Premiilor Revistei SPANIA LITERARĂ și lansarea numărului omagial la Ambasada Regatului Spaniei.

- Eu, cu cărțile mele, în Spania, că ale mele asteapta la premiu, deși aș fi mândru dacă m-ar premia românii mei dragi?) Corupții sunt niște pezvenghii, gunoi-ul României, în viața ca o pradă (Marin Preda, betsseller, declinarea verbelor bine ticluită ca-n cuvinte potrivite de Tudor Arghezi un mare poet și, veritabil). Eu n-am ajuns pentru un premiu, în Spania.

- E cutremurător pe drumurile țării.

- Tu scrii, dar nu jupoi omul de viu, că cititul e argint viu! Iar Burta romànului când ghiorăiește la màncare gândește!

- Suflete zbuciumate. Un titlu nefericit ales. Istoria nu se schimba, se poate schimba doar atitudinea noastra fata de ea. Toate detaliile de mai jos ne sunt cunoscute, sunt pentru noi un titlu de mandrie, dar la ce bun, daca specialistii nostri tac chitic. Si asta pentru ca sunt prea marunti la cuget si fapte,  ca sa inteleaga ce inseamna un popor "ales". Di cand spun asta nu neg calitatea de "alesi" a evreilor, pentru ca si ei se disting in raport cu celelalte semintii - ei sa garniseasca edificiul Lumii, in continua ei migrare, noi sa ramanem sa pazim "gradina", gura de rai... Din pacate, "corectitudinea desavarsita" ce-i caracteriza pe stramosii nostri, la noi a devenit in mod prea vizibil una politica!

- Tu ești ca un personaj esențial, fără egal, cu suport, că la noi orice e bine redponsabil, esențal important, încântant.

- S-a aflat cel mai MARE SECRET pe care România l-a ascuns. ISTORIA țării noastre se SCHIMBĂ: Uite despre ce este vorba!

- În București e vreme mohorâtă, înorată, că soarele se vede printre nori-albatroși-cocori cocostârci, berze... Pe unele mai bine le-aș lăsauitate, chiar dacă, îi floare unică, rară comoara ca floarea de colț, floarea de cactus (am văzut un film, cu titlu aiesta). Mircea Dinescu poetul se laudă, cu șoprlițele lui, o altfel de laudă de zestre lacustră Bacovia, din epoca de aur-Ceaușescu, România cu arcușul, pe coarde, în urcușuri și coborâșuri ca plugul pe arături sau la pian pe claviaturi, în tevaturi.

- MONSTRUL de Ben Todica, versuri ADRIAN BOTEZ. Un fotoclip audio recitare la versurile poetului dupa cartea: ARMONII ALEATORII (...tocmai cât să plângă ZORII !) PARTEA I = PROLOG - VOI SPUNE CE N-AM SPUS = Voi spune ce n-am spus... – ...nu-mpac o Lume : / TRUVERULUI deschid Puzderii... - ...și-o MINUNE !

- Mulțumesc frumos! Gânduri bune din Timișoara, Dorina

- Că unic și specific am ieșit din tipar și din har. Când bei pălinca, de Mere Pădurețe n-o cu bere o bei fără măsură, atza o bei cu măsură.

- DIALOG ARAMAIC de Ben Todică, versuri cătălin afrăsinei. Un clip recitare la versurile poetului intitulate: dialog aramaic în retragere continuă de acum 2900-2800 de ani ~*~ de lucrucrurile complicate - / mă apropiasem prea mult / a vorbi despre complexificare / filosofie a celor care își poartă -n vis ideile / o toamnă răsare / nu ne mai este frică / plecăm / & am stabilit culoarea văzduhului / pentru când ne vom întoarce.

- Vica e femia magică, energică și harnică-bună prasnică și harnică. Sfanciu e căpitanul echipei naționale de fotbal a reușit în Europa, e o reușită pe verticală.

- În retragere continuă e totul.

- Ce reușim și noi e important. Și pentru președinte e o onoare să fie, să corupă ca penal,în Sibiu hoț de case,dar tot el e cel mincinos, penalul care-îînvinuiește și face penali, pe alții, pe ceilalți (cum de rabă pâmântul și, Dumnezeu?)

- Sau pus rau pe noi. Nu mai poti spune adevarul nici macar in arta ca esti automat blocat. Mai rau decat comunistii.

- Mie mi dragă lumea si tot ce-i în lumea mea cu tot ce-i în ea. De unde ai apărut pe contul tău că oficial Tudor Călărașu, că oficial pe ilie moromete îl chema asa -  tu, nu știai (dar de ce te mai iscodesc, Pârliitule, Pàrlea, că pe una ca, cu Busu e una la Meto Pârlitu Iuliana, o tipă frumoasă ca Vica, dar ce mai mogorojesc și eu scumpule, ce le mai îmbârlig, că-i Pârlea parcă, Sucă-om-Sucit? Vica era mândra mea mândrie, plină de energie și e plină de destoinicie și hărnicie, era vie în bucătărie și în, pe afară în gospodărie, e fără să se prefacă, plină de măiestrie, îndulșită de energie și hărnicie și plină de destoinicie.

- Viața pune granița între noi.

- Oare voi dragilor ce mai faceți, fraților, fraților dragi?

- Bun găsit! Vă trimit, deocamdată în pdf, revista, cu urări de mult bine și sănătate. Pt nr 1/2024, asteptăm materiale până la 20 decembrie 2023. Mulțumiri și Sărbători Fericite! Z. Cârlugea

- Portal-MĂIASTRA, nr 4. 2023 Mulțumiri, felicitări, Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu.

- Iar facem publicitate?

- E doar un joc Ben, apropo, ce nu mi-ai suspus despre Ming?

- Ming e o persoana careia nu-i place expunerea publica. La noi in casa e interzisa POLITICA si POLITICENII,

- Să meri către succes nu-i drumul..., nu e ușor.

- De ce vrei capitolul 56?

- N-am inventat eu roata/apa caldă sa orice altceva. Nu vresu să mă laud, că la pomul lăudat nu mergi cu sacul. Aș merge cu umbra sacului, că nici peste umbra mea nu pot sări, dragule! Să-mi desfăt ochii citindu-l/ori tu vrei să fac dulceața de mere/oțet?

- Ma intreb de ce nu le-ai pastrat pe toate intr-o Fila (arhiva). Il ai atasat cap. 56.

- Sărăcia omoară educația.

- Ai vrut sa zici democratia?

- Tuse, tuse, fuse și, se duse! Președintele ne aruncă în delizoriu, ne fautează și frustează, încurcă ițele dumnealui. De ce pui paie pe foc deși e doar un joc, apropo, ce nu mi-ai suspus despre Ming?

- NU INTELEG DESPRE CE VORBESTI.

- A ieșit ca prin brânză. De-alungul istoriei mare minciună a mai fos vorbele-"capul aplecat, sabia, nu-l taie." Am venit și eu ca prunc de țară făcànd școală și am devenit un copil de fală, cu fruntea pe vericală și caracter, sub petecul de cer avându-l ca reper, călăuză a pașilor, având pe drept Dumnezeu, că eram, prin Ciubăncuța țangu și învârteam lumea, în mână, cu mâna, câ eu m-am bizuit mereu pe sufletul meu, dar așa Dmnezeu a rânduit ca unui om potrivit, la locul potrivit mi s-a sfințit, în lucru bun, de moș Crăciun. Se nedumirea, dar, își descurca familia și chiar și credința lui, mai, mă să nu te deochi, cu cărbuni potoliți și, cu apă neîncepută, își cota, stingea cărbuni!

- Am nevoie CRANCENA de o DESCANTARE.

- E o refulare a răului din rău, un război barbar, sălbatic, sadic, pentru care nu simt nici o mândrie, că-i o barbarie, eu dezaprob catastrofa, catapestasma care, în chivot se rupe în bucăți rupte, explodând explodate în Chivot, să vă fie clar că-i gestul meu, drept Dumnezeu ca din partea și din partea României ca dezaprobare față de tot ce face moarte, o țiganiadă plină cu moarte trăsnită. Îmi spui, c-aș fi norocos, dar nu specifici:

- "Ce fel ? Nu-mi specifici ca Fain-Făinel: adevărul." Am născut din propriile-mi tipare, care-s ca o îmbrățișare/ca o sărutare, a lui Vica. Tu, ai schimat nota, nota zero la purtare, de fapt, ai, pentru ce trăi frumos ca acel pilduitor Hristos, tuturor de folos, doar poporului Israel:

- "Ponos/pe din dos că-i cu miros hidos/puturos și câcăcios. Ce-i act de curaj, în cazul meu, Ben men? (adică: ce-i infinitul apropiat de obiect?)

- Nu e vina ta ci a invatatorilor tai - EROII BIBLICI.

- Niște sfinți fără sfințire?! Ce mă pune la încercare? cum ies din colimatorul vicios? Ce mai sunt pentru mine?

- Cand vei visa moartea ca-ti propune casatorie fa-ti imediat valiza, in rest bucura-te impreuna cu Grivei la inaltimea firului de iarba.

- Tu, știai că Mircea Eliade, nu la recomandat pe Ceaușescu la Premiul Nobel? Această dragoste pentru literatură ne-a apropiat, chiar dacă eu nu-s un geniu. Accepți/nu ne acceptăm, în tot Domn Savaot, că, în toate e sănătate, e iubire, deci e Dumnezeu și în Dumnezeu, sunt  un adevărat, chiar: eu, cu egoul meu. Ce mai pot să mai spun, că nimeni nu e profet-poet, poet-profet, nu e în țara lui.Ce mai poți, Ben, ce poți să mai zici? Hai, lule-lume, în drăgoste, lulea! E un privilegiu! rezilența e o lume, un prestigiu, pe cont personal, propriu! Cum ne șade bine, magna cum laude, Românie îți multumesc și te iubesc, dăruind României, Românie te iubesc, Românie și Românie te dăruiesc! Ceaușescu era un vrednic, doar dorind pentru România marele premiu, premiul Nobel și era un mare El, e un mare Fain-Făinel, de România Eminescu un geniu al Carpaților în rostul și hazna acestui popor cioplit cu rânduială și pe verticală, țărănesc, pitoresc și cioplit: artistic firesc, din topor, cu senzația de divin, în grijă maximă din inimă, provita om de aur, cu caracter și de inimă, reper având acest sfânt cer. Tiparul lui Ceaușescu, e o rațiune și o înțelepciune cu pasiune, cu dreaptă atitudine în ordinea mondilă a muncii și, păcii. Eu, voi face asta cu orice preț, voi cotinua să scriu Mere pădurețe; dă-ți accesul/excesul/reversul, imensul? Când cu scriitorii, care unde erau, când Ceaușescu trebuia să fie recomandat din partea marilor scriitori ca să-l recomande brav pe Ceaușescu la marele premiu, ca bun om omul păcii, să-l recomande, pentru pace, la nobel Nobel, cum o merita acest om ca să-l recomande ai noștri, să-l recomende, ca mari, ca patrioți și devotați ai neamului și, ca tovariși deștepți cum se țineu ei de ei, c-ar fi acești înțelepți, că niște mari absenți și ignorau marele bine care-făcea, acest om mare, Ceaușescu românilor, dar voi erați niște mari absenți și niște ignoranți erați niște mari absenți și nepăsători, că nu știați să vă apărați valorile cum se motivează, cinstit și cu demnitate, ca să apărăm pe al nostru conducător ca să fie premiat, dar și ai noștri, îl luau în de râs; Dumnezeu să nu le dea odihnă/țărână ușoară! Mă creștine aruncă-ți sufletul înainte, sufletul îl va urma pe trup! Vica era și e: 

- "dragoste floare de rai". Umple-ne Doamne sufletul de iubire!

- Mulțumiri, felicitări, Cu stimă. Melania Rusu Caragioiu

- Tu ești ogrozavă! Dacă ține ține, dacă nu-i șagă zice ardeleeanul. Noi suntem fanii binelui, fără a se ne impună cineva n-ar fi impusă de cineva vreodată, deși-s mai altfel, dar nu mă las învins, că am sens, în unvers versus.

- De secole, noi, romanii am tot trudit campul tarii, dar altii au fost aceia care ne-au vandut produsele pe pietele lumii, hranind cu ele imperii. Cu literatura am stat si stam la fel, poate chiar chiar mai deplorabil. Adrian Munteanu (La multi ani, de Sfantul Andrei!) este o exceptie, el fiind, din cate stiu, singurul care isi audiovizualilzeaza excelentele sonete si le "vinde" pe "piata" interna si externa, in cadrul unor spectacole inedite de muzica si poezie organizate pe speze proprii, eventual si cu concursul romanilor din comunitatile de aici (asta insemnand , de exemplu, inclusiv Italia) sau de peste Ocean (SUA si Canada). Cred ca asta e finalitatea harazita de Dumnezeu actului creatiei - ca ea sa ajunga la destinatie. Mai ales astazi, in cazul nostru, al slujitorilor romani ai cuvantului,  care ne plangem ca nu suntem cititi...

- Mariane, România e pe măsura locuitorilor ei. Înfruntăm moartea și ne apărăm țara. Îmi tremură mâna, îmi tremură gândul, că doar om sunt cu providența aiasta  de drept Dumnezeu. Cine și de ce zice:

- " Omul aista numai moare odată."

- Am urmarit defilarea de 1 Dec. Parca a-ti fi la furat, undeva pe o strada din dos. Nici un pic de demnitate la Johanis. A venit in fuga de parca se grabea ca are o treaba mai importanta in alta parte. Am ramas socat de tupeul acestui om. E ca un motan de ala care se da cu capul de usa in graba, se intoarce si te priveste mirat. Toti din jurul sau trebuie sa fie mai scunzi si mai urati. Ma opresc aici ca sa nu...,

- Munca înobileazâ pe om. Din drag pentru ce am scris vă rog scrieți o cronică/referat. Mulțumesc. MERE PĂDUREȚE Volumul III

- SUPERB A IESIT FELICITARI !!! Ben si JOSEF despre MINA din Ciudanovita – Ep. 1 Un dialog intre doi prieteni despre copilaria anilor '60 - '80. Intalnire prin skype dupa 50 de ani de tacere.

- A fi român e a te desăvârși astral național universal, că suntem activi creativ- perspectiv-astral-Eminescu Nichita verde-albastru posibil, impecabil, cu adevărat, aur cenușiu, strecurat, pe cont propriu, firicel, chemat la colostru, din patrimoniul nostru verde de secară, în neam de țara (ducel-ai la târg ca să capeții pe sleau un jeb de cuie ruginite, zice Marius lui Victorița, c-ai văzut pocăit harnic și poopă farnic? că si popa ar muri, dar nu se indură, c-ar mai roade la prescură... Doar o idee, a fost o scânteie, s-arate lumii, că românulul Aurel Vlaicu e un geniu! Dar ce zic, ce mogorojesc, omenesc, punându-mi Bețe-n roate, că la noi sunt de toate, dar în afară de sănătate, dar înafară de, sa ne pese pentru toate și sănatate ce ne lipsește, din toate dar nu și dragoste. Cum a devenit Panait Istrati celebru la Paris? Prin istorie se va ajunge trebuie înțelegându-ne viu istoria, că ne merităm istoria și desăvârșirea noastră prin istoria pur și simplu ca să ne fie, în iubire, cu fericire, provita, înțelegându-ne desăvârșirea ca Mafalda care ne scoate, în calea lupilor! Chiar Vica trăia atistic, în dialectic ștințific, c-avea și, el filozofia, era fără nici un viitor era la urma-urmelor legionarii, că trebuia să piară ca pasărea pe limba ei, că n-aveau buna simțire, că nemții aveau nețimțire.

- FELICITARI DISTINSE DOMNULE PROFESOR! Si doar pentru PREFATA MERELOR si sa merita CUMPARATA! E o carte OBLIGATORIE de citit pentru cine doreste sa simta dogoarea pamantului LIMBII din FASA, a ADEVARATULUI SUFLET ROMANESC. Limba lui PAVEL vine din ADANCURI si din SUSPIN STRAMOSESC. MOCNESTE PRECUM TACIUNELE APRINS. Ati facut o lucrare deosebita domnule profesor sculptand cu sinceritate inima vocii CIUBANCUNTENE. SUNTETI UN ADEVARAT "ARHEOLOG" ! Am publicat aici prefata ca o VESTIRE la ce va urma sa VIE: Dan Șalapa - Dialogul ca o oglindă a lumii și a ...

- TOTUL NE IA CEVA TIMP CA ORICE MUNCĂ, CĂ MUNCA, NU, NI DE ȘAGĂ, DRAGĂ, CĂ NOI NU NE PREFACEM, CĂ NOI, DE ANUME MUNCIM CA DOINA DRĂGUŘ NOI MUNCIM SI SIMTIM, MUNCIM, DOINA DRAGUȚ, CĂ PUNEM CU TOȚI, LUCRĂM SERIOS SI LUCRĂM, CĂ NU NE SCREMEM, CĂ ßINEÀNȚELES MUNCIM DIN  RÂSPUTERI, DOAR LUCRU BUN FIIND DE LUAT ÎN SEAMĂ, CĂ-DE LUAT ÎN SEAMĂ E FACUT!

- Mulțumesc, dle Ben! Vă rog, totodată, repostați această variantă a prefeței, din atach, are unele corecții și adăugiri mici. Ea așa ca aici, apare și în volum. De fapt, eu am să mă mai uit, cum spuneam, pe text, să îl... ”perii” mereu! Mulțumesc! D.S.

- Să fim vrednici de nemul nostru, de simțămintele lui ca un vrednic să fim de Dumnezeul cel viu vrednici, să fim spre binele neamului nostru, că vă mulțumesc, pentru vorbele frumoase și de bine, că voi sunteți harnicii poporului meu, cuminții poporului, vrednicii și sfinții neamului meu, drept Dumnezeu, în veșnicia lui Iisus Hristos, Amini și în veci pomenirea noastră! În noi e o rugăciune stăruitoare, cu mult sens pentru a ne face vas ales, deosebit și, distinct ca acel orb vindecat ca acel sutaș, că Duhul ne vindecă, de slăbiciunile noastre, cum mare e credința mare a lui Ilie Moromete, că,în lume dă mântuire, vindecare, dă, Iisus Hristos!

DE OMENIE

Lucri și sporești, în lucrarea ta, harnicule!

Important imboldul care dar din dR tu neprețuit, tu mă îndemni să scriu, în văzul tuturor, că magii vin, cum și cuvâtul lui Iisus vine ca lumină a lumii-culme a culmii,

lumină lină ca doină, lumină de pomină,

vine și popa cu crucea, cu botezul de bobotează, când și valea îngheață ca să treacă vulpea peste gheță și popa Chiralesa no măi no,

grâu! Până-n brâu,

săcară până subsuară ca să iasă și, diecii, cu fătu și popa afară!

Unde scrie, să nu ai de toate și, suflet de toate,

calitate, de om bum de sărbători și de Crăciun, om bun,

că se așteaptă bună înțelegere, lucru bun,

cu pace, liturghie și vecernie de omenie,

în spice!

*

Cu propia desâvârșire, cu fericire, omule-om, o înflorire de doom, în cu respect, în Dom. de floarea-albastră a noastră.

- Satul nostru minunat, dichisit cu trudă, despre care scrieți frumos, nu mai există, Exemplul rău implementat de comuniști ne-a derutat. Ca să înveți pe un om să fie demn și cinstit trebuie să începi din frageda lui copilărie. Ca să îi strici învățul este suficient ore sau zile. Iar dacă durează ani învățătura nefastă, atunci nu o poți scoate decât în decurs de generații. Sunt semnalări, de speriat, la tv. Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu.

- Sărbători fericite și sănătate!

- Eu, cu Vica, nu nejigneam, iubițelule! Bine, multe tonuri detalii care n-au nuanțâ, câ au, o tocmai îngroșate, în culori de neliniște. Cui i-aș spus ce mă doare, dacă nu mi-ai fi ieșit, în cale ca să-ț fi spus ce mâ dosre? Învingă nevasta asta a Tutului! Calul alb a trecut pe langâ tine, dar culmea, tu le-ai încălecat, naivule!

- Da ce voiai sa-i fac? Sa-l tzesal.

- Era o risipă de frumusețe, în Mere pădurețe. Cu ocazia Zilei Naţionale a României, vă dedicăm cel mai recent număr al revistei care promovează numai autori români.

- Poeziile de colecţie ale lunii noiembrie, dintre cele pe care le-am monitorizat noi, sunt publicate acum în numărul 61 al revistei „Monitorul de Poezie", aflate la al cincilea an de apariţie lunară! De asemenea, găsiţi şi rubricile In memoriam, Catrene cu vârf şi îndesat, Semnal de carte, Start Art, Poşta redacţiei. Sunt sigur că v-am făcut curioşi.

- În noi e marea, cu eminesesc, viața de student, de întelept, trasă în piept ca om înțelept!

- Despre Panait Istrati, cel mai tradus scriitor roman.

– Și, iartă-mă, Ion Creangă, da, Smărăndița e ieșită o țâră și nu-i cine să pună pe foc, să bage paie, să ațâțe focul; și, fără o țâră de osteneală, e rece în cameră și nici piroștele puse la fiert nu fierb, iar mâțele miorlăie, dragă bădie. Și ce ne facem și cu Eminescu? Și cu mâțele care flămânzesc? Ai bune reguli de bună creștere, cu principii morale de bună-cuviință. Cine nu stă deoparte va sta deoparte, că doar legionarii nu-s de noi, frate, cum nu-s nici globalizatorii de capul nostru, de N. Iorga, că nu-l înghit și e omorât de răzbunători. Îl omoară potrivnic pe acest Iorga, că avea largă audiență și, pentru acești legionari, îl stârpeau: omor mișelesc. Fac crimă, îl omoară cu pistolul, pe muchie de cuțit, și nimeni nu-l salvează pe marele geniu istoric Nicolae Iorga, un om, profesor cum mai rar, isteț, inteligent, geniu, oameni dragi!

- E în calea lupilor, dar tot nu se astâmpără acest luptător fantastic: e energetic, el respiră dumnezeiesc, spiritual, lucru bun, și chiar pentru asta, ca adversar, atacă legionarii. Dar și acești lupi, în piei de oaie, haini, îl atacă fără milă și mi-l omoară, pe istoric. Fără noimă.

- Se împlinește ceea ce vor imperiul legionar. Maniacii crimei sunt moartea în vacanță. Omoră legionarii, că-s fiare sălbatice, legionarii îndobitociți, dromaderi cu nota zero la purtare. Noi suntem șiragul de perle, noi strălucim. Și imaginar.

– Ai dreptate, frate Pavele! Strălucirea o primim de la ei, din lumina trupului și a îngerilor care îi spoiesc pe-ai noștri și ne amorsează conștiința și sufletul. Este Duhul!

Am să-ți spun o întâmplare din călătoria mea în Lumea Nouă, când am fugit din țară. Eram cinci când am trecut fâșia în Iugoslavia. Toți tineri, doar trecuți de 20 de ani, fără prea multă experiență de viață și mai ales politică. Tineri curioși și dornici de aventură.

Primul care s-a rupt de grup a fost Olteanul, ce lucra ca vagonetar în minele de uraniu ale EMB-ului, Oravița. S-a predat la sârbi ca să emigreze în Australia. Patru am continuat călătoria în lagărul din Trieste și, de aici, fiecare urma să-și aleagă una din cele trei țări oferite: America, Canada și Australia. Urma să dăm interviuri ambasadelor respective, când, deodată, Stănescu, bucureșteanul, și campionul de box din Brașov, care și ei veniseră la minele de uraniu cu gând să treacă granița, s-au văzut dintr-odată liberi și au intrat în dormitorul unor refugiați bulgari, făcându-i sânge din bătăi.

Nu știu adevăratul motiv, însă cei doi s-au întors în cameră țipând că bulgarii au pistoale și vin să ne omoare. Și iată-ne în trenul de Franța. Fără bani, fără pașapoarte. Ce-i de făcut? O să ne dăm jos când ne apropiem de graniță și o să continuăm pe jos.

Și tot plănuind noi în românește, ne aude un om în vârstă, într-un pardesiu verzui și cu părul ciufulit, care ne întreabă: „De unde sunteți, fraților?” O românească curată. Ne ascultase de-a lungul călătoriei și s-a oferit să ne ajute să trecem granița, precum că nici el nu are bilet și că face blatul pe ruta asta de mulți ani și îi cunoaște pe conductorii de tren. I-am spus că nu avem bani. „Nu-i nevoie, că și eu am fost ca voi.”

Și ne trezim dintr-odată toți patru în podul vagonului, lângă cazanul de apă, deasupra veceurilor. Unul dintre noi, cei patru ajunși din Iugoslavia, cel mai tânăr și mai rumen la față, a rămas în Trieste și a emigrat în Canada. Deci noi trei și moșul ajungem în Franța.

Eu mă duc la WC-ul gării și, când ies afară, îl găsesc doar pe moșulică, care, agitat, îmi spune că patrula gării i-a luat în dubă pe colegii mei, ca să aflu un an mai târziu că au ajuns amândoi în Legiunea Franceză din Marsilia. L-am rugat pe nea Emil să-mi aranjeze cu conductorul să mă întorc înapoi în Trieste, unde eram înregistrat pentru interviu cu Ambasada Canadiană.

După trei luni de Trieste am fost mutat în lagărul de la Latina, lângă Roma, unde, ce crezi că se întâmplă: după șase luni mă trezesc la ușă cu bucureșteanul, îmbrăcat în uniformă de legionar și cu pistol. Evadase din spitalul din Marsilia, unde ajunsese din Djibouti, unde, de groaza junglei, se împușcase singur în picior ca să scape.

După un an de așteptare și plictisit de lagăr, am schimbat dosarul pentru Australia, unde am ajuns. Stănescu, electronistul, a rămas în Italia, dispărând în neant.

După cinci ani, intru într-o librărie din Melbourne, unde, fiind la cinema Nova, unde rulau filme subtitrate din alte țări decât anglo-saxone, și având timp înainte de program, poate mai întâlnesc vreun cunoscut sau vreo gagică, că universitatea era la doi pași. Și, uitându-mă printre rafturi și cărți, mă lovește în față chipul lui nea Emil din tren. Era pe coperta unei cărți cu titlul Utopia. Am rămas ca trăsnit. Lângă cine mi-am frecat soarta o zi și-o noapte. Ce om extraordinar am întâlnit!

După Revoluție am cumpărat și cartea Lacrimi și sfinți de la o tarabă din fața Operei de Stat din Timișoara. Căutându-l pe Cioran, l-am găsit și pe Țuțea, și așa m-am mânjit și eu cu această dragoste de Lumină. Doamne, ce giganți am suspinat în lacrimi! Fără să-i fi cunoscut în educația din România, Dumnezeu m-a trecut pe lângă ei.

Și atunci cum să nu te minunezi, Pavele, că Dumnezeu lucrează în modul Său divin și misterios? Din acel moment am realizat că viața mea în Vest am suit-o doar pe umeri de sfinți. Așa și tu, cu Vica. Iubire din Lumină.

– Dacă vrei să fii respectat, respectă-i și tu pe ceilalți. Tu ce crezi? Cât e ziua de lucru, că i-ar fi destul pentru o viață munca ei hăznuită, că ea nu-și cruță forța. Munca ei e una fără sfârșit, că ea muncește, muncește, cu o bucurie, cu o nebunie și o sfințenie. Și știi că veterinarul, pentru hamal, are nevoie și de dreapta, și de stânga.

- Melania Rusu Caragioiu – A D E V Ă R

- Revolta ne cântă penitența.

- Eu nu pot să-i sufăr nici pe legionari, nici pe mafioți, că nu-s cu acești coioți și că nu-i sufăr pe acești sinucigași.

- Tu știi, în culori, să te joci cu focul.

- Mă obișnuiesc din timp cu IADUL.

- Lișița ce mănâncă?

- Ce înseamnă „Lișița CIA boy”?

- În ce sens bolund ți-e regimul?

- O pasăre de baltă?

- Suntem toți în plasa internetului, pești și păsări de baltă.

- Ceva mai deocheat aș fi compus și eu, că mie mi se pare nici pe departe „De veghe în lanul de secară”; acei doi bătrânei mi se par simpatici. (Despre altceva ar fi putut scrie Salinger? Ce scrie nu-i ceva neobișnuit.)

- Asta da POEZIE!

- Nu-s fericitul poet care să fi compus acest poem reușit de succes! De oarecâtva timp nu-mi găsesc ideea, scânteia, omenia de România, un liant, un fleac, dar să fie lui Dumnezeu pe plac, măi măcău drept Dumnezeu/Prometeu al meu.

- Trebuie să ieși în crâng și să strigi la cer, la stele, și vei primi răspuns.

- Poem de succes! Magic, energic! – un poem boem, festiv! Răspunsul e ecoul?

- Vei intra în contact cu muza conștiinței universale. Dă-te cu capul de prun în livadă după miezul nopții, vino acasă și Vica te va trezi în POEZIE.

- Pot și striga și, nebun, nimeni nu mă socotește/judecă, Mitică/Păvlică.

- DU-TE ȘI SÂCÂIE-ȚI MAMA ȘI LAS-O SĂ TE ZGÂRÂIE ȘI VEI VEDEA.

- Viața-i plină de paradoxuri, cu ortodoxuri. Tu, femeie frumoasă, dar totuși îți… lipsește vinul. (Faci, faci mofturi?) Nici cu străinul nu te porți urât (așa știu, așa fac), cu respect, că așa se comportă omul cu omul, cu celălalt. Mai! Binele e dușmanul binelui.

- Dragi prieteni,

- Cu ocazia Zilei Culturii Naționale și a aniversării nașterii lui Eminescu, reluăm inițiativa de acum doi ani, prin organizarea la Potlogi a unui concurs-fulger de poezie patriotică. Aștept, așadar, de la cei ce doresc să participe două poezii – una publicată deja (cu indicarea publicației/volumului) și una inedită (cu mențiunea „Inedit”) – circumscrise temei Eminescu și Patria. Vă dorim clipe de inspirație și sărbători fericite. Tuturor, cu prețuire, Marian Ilie

- Nu știu pe ce sate ale comunei era plecat ca director tovarășul Pop Sever. Lui nu i-a plăcut numele de Teodor și lui Flaviu lângă cel de familie Celemen (Teodor-Flaviu m-a chiar întrebat: mie nu-mi pui numele de Ferghete?).

- Au mai rămas două săptămâni până la data-limită pentru trimiterea poeziilor pentru concursul-fulger organizat la Potlogi, cu prilejul Zilei Naționale și al aniversării zilei de naștere a Eminului nostru drag.

- Strănut, dar important și interesant e să trăiesc bine și cum se poate mai bine, ca o vaterincă-limcă!

- Pavel Rătundeanu-Ferghete & Ben Todică – MERE PĂDUREȚE, Volumul III. Îți place cum sună?

- Tu parcă ai cânta, nu doar ai recita; ești cineva, Benule! Tu, la port voce, ești puternic, dinamic și harnic.

- Dar, ca să fie luminoase aceste scrieri ale frăției voastre, frate Pavele, vor trebui să treacă prin mâinile unui academic înțelept și iubitor de neam, ca să le purifice, să dea strălucire acestor suspine și lacrimi strămoșești.

- Tu ce mai faci? Încotro, om bun, înflorind ca o floare? Cine îmi e lângă mine când îmi lipsește?

- FELICITĂRI PENTRU CARTE, FRATE ROMÂN PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE! SĂ FIE ÎNTR-UN CEAS BUN! CRĂCIUN FERICIT!

- Ah, minunata noastră limbă, haina de gală a încercatei istorii a Neamului – cum își mai bat unii joc de asemenea nestemate! Fără îndoială, prof. Vinereanu are dreptate; argumentele domniei sale sunt imbatabile la o analiză lucidă. Am mai întâlnit și argumente pur și simplu rizibile la alții – în genul celui potrivit căruia limba română ar avea cel mai lung cuvânt, citat fiind unul apropiat ca structură de denumirea unui acid: paraparaprimdimetilazobenzensulfonic. Ei, nici chiar așa!

- De ce ești atât de bun, omule?!

- M-am crucit să văd în vechiul DEX cuvinte neaos românești considerate ca provenind din „graiul rutenilor”. Oameni buni, este vorba de DEX, Constituția Limbii Române din acele vremuri! Cum să accepți cu supușenie asemenea netrebnicii?

- Nu mai pune la suflet toate bazaconiile lor.

- Personal, salut ideea unei campanii pe frontul limbii noastre mamă, îmi ocup locul în formația combatantă și vă invit să vă alăturați. Fără limbă nu am mai exista, nici ca popor și nici ca slujitori ai Cuvântului. Se apropie Ziua Eminului nostru drag, un adevărat Mesia al neamului românesc, pe care fariseii se străduiesc să-l crucifice a doua oară. Nu-s mari meșterii care-i pregătesc crucea, dar sunt mulți și bine stipendiați, iar noi ne spălăm pe mâini precum Pilat – noi, cei din Pontul Euxin…

- Tu te spetești, Ben!

- Nu sunt eu, e Marian. Cartea ta e o carte superbă, însă tu ești periculos pentru doamna Ursula, Pavele! Ea preferă bruneții și merele altoite.

- Voinicește, barculian, îmbrățișez!!!

 

PR-F&BT.