Români,
nu vă lăsați aburiți!
Jurnalistică
Col. (r) Marin Neacsu
Art-emis
22
Decembrie 2025
După două amânări, așa cum stă bine unor judecători
dotați, responsabili și curați, CCR a dat verdictul în dosarul 4008A/2025,
privind pensiile magistraților, dosar care se părea că a rupt legătura
indestructibilă dintre independența justiției și indiferența Guvernului.
Decizia, care aparent dă dreptate magistraților și îi
lasă cu ochii în soare pe „refo(r)miștii” din guvern, aruncând în aer PNRR-ul,
care în ultimii ani a devenit adevărata Constituție a României peste care nu se
poate trece mai ceva ca la Oituz, este o nouă farsă și o un nou șantaj al
penalilor din justiție la adresa penalilor din politică.
De ce? De ce ce? De ce șantaj ? Pentru că din nou
decizia este în coadă de furculiță, nu dă dreptate nici magistraților, nici
guvernanților care nu că ar vrea ei să facă curățenie în justiție sau dreptate
în sistemul pensiilor, dar s-au angajat ca proștii în PNRR și dacă vor bani de
la UE, trebuie să pună cu adevărat în practică, nu ce au au făcut ei când au
lovit în toate pensiile mai puțin în ale magistraților.
De ce e în coadă de furculiță? Pentru că practic
decizia nu declară legea în fondul ei neconstituțională, ci forma ei, modul în
care a fost adoptată, sau mai bine spus lipsa unui aviz, deci e
neconstituțională ca formă nu ca fond, conținut, sau, în termeni
juridici, pe extrinsec, nu intrinsec. Da, a fost declarată neconstituțională în
întregime, pentru că se bazează pe o trecere fără un aviz obligatoriu, dar
conținutul ei a trecut clasa.
Ce ar trebui să facă guvernul acuma? Mai trebuie
așteptată motivarea, care poate aduce lămuriri și chiar ”direcții de acțiune”
cum obișnuiesc domnii din CCR deși legea nu le dă voie. În mod logic, pentru că
asumarea răspunderii fără avizul CCR a fost declarată neconstituțională, ar
trebui elaborat un alt proiect de lege care poate cuprinde exact aceleași
articole, aceleași prevederi și ar putea trece.
Dar, dacă totuși vor bate palma, prin abuz, nu ar fi
exclus să se admită că problema ar fi rezolvată dacă s-ar obține avizul
CSM. Nimic nu este „imposibil” dacă ei se pun de acord, căci nimeni altcineva
nu poate interveni iar CCR a făcut boacăne și mai mari fără să cadă
cerul.
Interesant este că pe un alt caz, similar,
sezizat ca neconstituțional, respectiv în decizia 938/19.03.2024, unde OUG
59/2017 fusese pusă în aplicare fără avizul Consiliului Legislativ,
aceeași CCR a dat aviz nefavorabil excepției de neconstituționalitate.
La punctul 83 al deciziei, reclamanții „susțin
că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 a fost adoptată fără avizul
Consiliului Legislativ, care a fost solicitat doar ulterior de către Guvern.
Din acest motiv, apreciază autorii excepției, s-au încălcat prevederile art. 79
alin. (1) din Constituție, ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 73/1993 pentru
înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ și ale art. 9
alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru
elaborarea actelor normative. În susținerea acestei argumentări se invocă
deciziile Curții Constituționale nr. 140 din 13 martie 2019, paragraful 80, nr.
221 din 2 iunie 2020, paragrafele 64-67, și nr. 229 din 2 iunie 2020,
paragrafele 52 și 53, prin care s-a statuat că, pentru a nu se compromite rolul
Consiliului Legislativ, avizul acestuia trebuie solicitat anterior emiterii
ordonanței de urgență”.
Ce răspuns a dat CCR atunci ? Citiți și vă cruciți:
„105. Cu referire la critica de
neconstituționalitate extrinsecă raportată la art. 79 alin. (1) din
Constituție, prin Decizia nr. 723 din 12 decembrie 2023*), nepublicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei
decizii, Curtea a reținut că invocarea art. 79 alin. (1) din Constituție ca
normă de referință în cadrul controlului concret de constituționalitate este
admisibilă numai dacă se demonstrează existența unei relații directe între
afectarea drepturilor și a libertăților fundamentale și nesolicitarea avizului
consultativ al Consiliului Legislativ; numai în corelare cu dreptul sau
libertatea fundamentală afectată, Curtea poate analiza constituționalitatea
actului normativ în raport cu art. 79 alin. (1) din Constituție.
Astfel, în evaluarea constituționalității
actului, mai întâi trebuie analizate criticile raportate la încălcarea
drepturilor și a libertăților fundamentale invocate și, ulterior, concluzia
astfel desprinsă să fie corelată cu exigențele art. 79 alin. (1) din
Constituție. Așadar, dacă nu există o încălcare a unui drept sau a
unei libertăți fundamentale, atunci art. 79 alin. (1) din Constituție nu poate
fi invocat și analizat pentru că ar deveni standard de referință de sine
stătător. În schimb, dacă ar exista o încălcare a unui drept sau a unei
libertăți fundamentale, atunci Curtea ar trebui să evalueze dacă afectarea s-a
produs ca urmare a nesocotirii art. 79 alin. (1) și numai în situația unui
răspuns afirmativ se vor constata incidența acestui din urmă text și, evident,
încălcarea sa. Așadar, în cadrul controlului concret de
constituționalitate, respectarea art. 79 alin. (1) din Constituție reprezintă
un standard de constituționalitate care nu poate fi invocat de sine stătător,
ci corelat cu o altă reglementare constituțională. Așa fiind, întrucât în cauză
nu s-a constatat încălcarea vreunui drept sau vreunei libertăți fundamentale,
Curtea a reținut că art. 79 alin. (1) din Constituție nu este incident în
cauză. De asemenea, întrucât în urma analizei criticilor de
neconstituționalitate intrinsecă rezultă că nu au fost afectate niciun drept și
nicio libertate fundamentală, Curtea a constatat că excepția de
neconstituționalitate raportată la art. 115 alin. (6) in Constituție este
neîntemeiată”.
Așadar în cazul
pensiilor militare, adoptarea OUG 59 fără avizul Consiliului Legislativ a fost
constituțională pentru că, în viziunea CCR, deși și-a făcut efect
imediat, „Nu a afectat drepturile fundamentale ale pensionarilor militari, dar
în cazul pensiilor magistraților, adoptarea legii pensiilor magistraților
fără a fi promulgată, fără avizul CSM este neconstituțională. Ce drept a
afectat o lege nepromulgată? Ce legătură este între avizul CSM și drepturile
magistraților? Dreptul de a-și face singuri dreptate? Asta numai CCR știe. Așa
funcționează CCR, așa judecă CCR, așa decide CCR.
Revin asupra deciziei de ieri, care este dată la
mișto, pentru că așa cum am spus, deocamdată a dat câștig de cauză doar parțial
magistraților, așa cum spune și decizia, doar pe extrinsec, ceea ce înseamnă că
după probabil inițierea altui proiect cu același conținut și obținerea avizului
(care poate fi pozitiv sau negativ, nefiind obligatoriu să fie pozitiv),
acesta poate fi trimis la promulgare căci pe fond, actuala
variantă a fost declarată constituțională pe punctele criticate de ICCJ. Dar,
dacă nu s-a dat la pace sau nu se va cădea în perioada următoare, CSM va avea
”dreptul” să conteste legea pe alte puncte nejudecate și să pună bețe în roate
politicienilor. Oricum se va lungi boala. Șantajul continuă.
Guvernul mai are timp să negocieze cu
magistrații și să mai aducă oarece modificări proiectului, în așa fel
încât magistrații să fie multumiți, să cedeze pe ici pe colo câte ceva dar să
rămână cu pensiile neatinse. Probabil vor ceda pe la vârsta de pensionare, sau
la alte aspecte, dar să nu se aplice celor deja aflați la pensie și celor care
vor ieși în următorii 10 ani. Părerea mea este că se va produce o spărtură și
la magistrați între cei care vor ieși la pensie peste 10 ani și cei de acuma.
Nu știu ce ”sacrificii” vor accepta cei aflați acuma la butoane în
magistratură, dar ei personal nu vor pierde.
Cu alte cuvinte, cei care acuma titrează că Bolojan a
fost înfrânt, că trebuie să plece, că gata, „s-a făcut dreptate”, că „bravo lor
magistraților”, să se liniștească. Asistăm la un nou șantaj și la o nouă bătaie
de joc la adresa populației, a amărâților care au ajuns să se bucure ca
proștii pentru că magistrații rămân cu drepturile neatinse, de parcă de acuma,
gata, vor avea și ei pensiile magistraților. Doamne, proști mai suntem. Cum
spunea cineva, trăim în țara în care s-a distrus sistemul de irigații și se
fac slujbe și procesiuni să plouă.
Deci, în concluzie, vor urma discuții cu ușile închise
între magistrați și guvern iar forma finală se va lungi, probabil undeva după
termenul acordat de Bruxelles. Unii vor spune că nu se poate. Eu zic că se
poate. Bruxelles-ul nu va risca să răstoarne actualul guvern de care are nevoie
ca de aer pentru continuarea și chiar amplificarea conflictului din Ucraina,
deci într-un fel sau altul fie se va amâna termenul reformei pensiilor
magistraților, fie se va accepta o formă care să nu îi nemulțumească pe magistrați,
fie se vor da bani guvernului pentru alte „obiective” și se va închide ochii la
deturnarea lor, războiul va cere și va înghiți o grămadă de bani iar Europa are
nevoie de el ca să poată stoarce națiunile.
Și în
final, o întrebare de baraj: dacă legea a fost găsită neconstituțională pe o
lipsă de procedură, deci un lucru banal, care nici măcar nu ar necesita o
motivare decât formal, ca să se respecte procedura, de ce a fost nevoie de două
amânări? Ca să se constate că lipsește un aviz? Dar nici măcar nu au constatat
ei, a constatat ICCJ, ei trebuiau doar să citească și să confirme. Și atunci?
De ce au amânat de două ori decizia? Simplu, ca să treacă timpul și să pună
presiune pe guvern, căci pe 15 noiembrie trebuie să raporteze la Bruxelles că
au rezolvat problema. Dar acuma lanțul se strânge iar guvernul trebuie să bată
palma cu magistrații ca să poată obține avizul CSM.
Bibliografie web:
- https://www.ccr.ro/comunicat-de-presa-20-octombrie-2025-2/
- https://www.rauflorin.ro/legislatie/new/2024/D_CCR_138.2024.pdf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu