IOAN GIONEA - AMINTIRI DIN ALEEA PALATULUI

 

AMINTIRI DIN ALEEA PALATULUI

IOAN GIONEA

 

 

AM copilărit într-un loc minunat, care nu mai există astăzi.

 

Se afla în spatele palatului regal și avea adresa Aleea Palatului nr.1. În 1958, locul a fost curățat spre a face loc Sălii Congreselor, astăzi Sala Palatului

 

ISTORIA LOCUINȚELOR DIN ALEEA PALATULUI

 

În 1938, Palatul Regal a decis transformarea unor vechi grajduri regale , în locuințe pentru slujbașii Palatului: șofer, mecanic, electrician, cameristă etc.Cele cca 12 familii locuiau în câteva clădiri cu un etaj

 

Cu grijă pentru slujbașii săi, Palatul a înzestrat locuințele cu cotețe de porci și loturi de grădină de legume de 25-30 m.p.

 

Familia mea a primit repartiție în una din locuințele din Aleea Palatului în 1949, unde am locuit de la vârsta de 5  la 14 ani.Locuința nu era nicidecum luxoasă, de exemplu avea w.c-eu, dar nu avea baie. La cca 10 m. de ușa casei, exista o baie comunală folosită de 4-5 familii, în care, alături de cada de baie existau 2 bazine adânci de ciment, folosite ca spălătorie.

 

La această adresă, familia mea a crescut în fiecare an, un porc, de obicei din rasa York pentru carne, iar pe locul de grădină alocat, am cultivat diverse legume ca roșii, ardei, fasole, castraveți etc. O adevărată binefacere, în acele timpuri grele, de penurie alimentară.

 

Nu aveam pomi fructiferi, dar noi, copiii golănași, ne înfruptam din cireșii și caișii din curtea bisericii după escaladarea unui gard de lemn.

 

De asemenea, în grădina palatului, se găseau corcoduși și meri pădureți.

 

Aleea Palatului începea de la linia tramvaiului 6, trecea în partea stânga pe lângă curtea de locuințe, iar pe partea dreaptă, deci vis-a vis de curtea de locuințe, se afla Biserica Mina, păstorită de preotul Alexandru Ionescu, Deputat în Marea Adunare Națională.

 

Aleea de cca 80 de metri, pătrundea adânc în Grădina Palatului, transformată de comuniști în parc public. Pe stânga aleii, se afla un loc viran, pe care comuniștii au construit un teren de volei pentru delegații la Festivalul Mondial al Tineretului din 1953, găzduiți într-o clădire anexată a Institutului de Cultură Fizică și Sport.

 

 

 

CUM NE DISTRAM ÎN ALEEA PALATULUI

 

Peocuparea principală în anii 50 era, desigur ,fotbalul, pe care-l jucam , zi-lumină, în principal, pe terenul de volei și spațiul viran adiacent.

 

Aveam o mare rivalitate cu echipa din jurul străzii Brezoianu, cu care jucam pe diverse terenuri virane din jurul Cișmigiului.  În 1957, am fost provocați la un meci de copiii ofițerilor armatei sovietice de ocupație ,care erau cazați în apartamente din jurul Cișmigiului. Echipele din Palatului și din Brezoianu au format împreună o echipă a ...României, care a jucat cu echipa... URSS. După un meci “cu scântei “, am câștigat meciul cu 6-3 !!!.Revanșa , care trebuia să aibă loc în anul următor, nu a mai avut loc, pentru că în 1957, la o vizită a Premierului sovietic Nichita Hrușciov, Emil Bodnăraș și Gheorghiu Dej,l-au convins , după un tratament intensiv cu băutură și femei, să promită retragerea armatei sovietice de ocupație din țară, fapt care a avut loc în 1958.

 

Organizam ,mai rar, și întreceri atletice: alergări, sărituri, o cursă de “ maraton “ etc. Maratonul nostru pornea de la aleea Palatului, la dreapta pe linia tramvaiului 6, din nou la dreapta la intersecția cu Știrbei Vodă până la intersecția cu Calea Victoriei, unde o luam la stânga, drept, până la Piața Victoriei, unde trebuia să atingem borcanul milițianului cu mâna și făceam traseul înapoi pe același drum.

 

În anii 50, aripa Palatului dinspre Hotelul Athenee Palace, bombardată de nemți în August 1944, a stat mulți ani sub ruine.Pentru noi, puștii din Palatului era o adevărată aventură să colindăm printre ruinele aripii Palatului, unde găseam tot felul de obiecte interesante. Într-un loc anumit, între ziduri se formase o groapă de talaș, alimentată periodic de un fabricant care lucra cu scânduri de lemn.Ne aruncam de la vreo 2-3 metri înălțime în groapa de talaș, după care alergam numai în chiloți în parc, unde plonjam în bazinele străjuite de broaște de bronz pe gurile cărora țâșneau jeturi de apă.

 

Verile, organizam bătălii cu roșii (din grădinile...vecinilor), iar toamna ne băteam cu castane din copacii care străjuiau Aleea Palatului.

 

 

 

FOLCLOR CITADIN ÎN ALEEA PALATULUI.

 

În zilele lungi de vară, la sfârșit de săptămână, ne reuneam cu copii din străzi învecinate și aveam adevărate șezători de folclor citadin unde spuneam bancuri vesele, recitam și învățam poezii și epigrame deocheate, cântam cântece golănești, etc.

 

Am învățat după ureche o parodie numită numită “La Pașa vine un Oltean“

 

Abia mai târziu, după apariția Internetului, am aflat că parodia aparținea lui Florin Iordăchescu, un inginer silvicultor, cu talent pentru parodii și epigrame.

 

 (https://www.scribd.com/doc/313286094/Florin-Iordachescu-La-Pasa-Vine)

 

Exista și o parodie deocheată după poezia El Zorab, ”La Țața vine un școlar”(Vezi în anexă).

 

 

 

O altă poezie, învățată după ureche a fost ...La Sarmisegetuza stă mândrul Decebal ...

 

Am aflat, mai târziu că poezia aparținea lui Ioan S. Nenițescu sub titlul Moartea lui Decebal(https://poetii-nostri.ro/ioan-s-nenitescu-moartea-lui-decebal-poezie-id-14422/#google_vignette).

 

Această poezie am scenarizat-o într-o scurtă scenetă intitulată Traian și Decebal. Eu jucam pe Decebal și stam pe un scaun de lemn. Spre mine venea un alt băiat care îl juca pe Traian, și care-mi spunea

 

 

 

„Supune-te! — Tu, Rege — viaţa-ţi dăruiesc”

Mă sculam și spuneam

„Nu primesc

ca dar sclăvia joasă,.. Regi mulţi supus-ai tu...

Ia leşul meu la caru-ţi, dar sufletul meu nu!”

Și simulam că îmi împlânt un pumnal de lemn , după care cădeam pe pământ.

Traian se întorcea la ai săi și le spunea aprins

„Noi ce-am învins, ca pildă s’avem pe acest învins!”

 

Vă prezint mai jos, mai multe cântece golănești din anii 50, cu texte și melodie. Aș fi vrut să le predau spre prelucrare,la un muzician profesionist, dar n-am reușit.

  

John Gionea