Unde încă se mai pastrează
obiceiurile din generație în generație.
"Și a
fost nuntă mare și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți" Așa se
termină orice poveste.
Cea la care am
asistat astăzi, a început cam așa:
În curtea
miresei, la ivirea zorilor, a fost mare forfotă. Se puneau la punct ultimele
detalii pentru ca primirea mirelui și a nuntașilor, să fie fără cusur. S-a împodobit
curtea cu multe flori, s-au pus pe mese multe gustări, prăjituri (făcute în
cuptoare tradiționale), țuică veche și vin din pivniță. În curând, curtea s-a
umplut de nuntașii veniți din sat.
La ora
stabilită, a sosit alaiul mirelui, însoțit de nași. Mirele, un prinț înalt,
frumos, într-un costum negru, ca de rândunel, a coborât din mașină, la o distanță
mai mare de casa miresei. În fața alaiului, o echipă de dansatori în costume
populare, au venit cântând și dansând pe ritmurile unei viori cu goarnă
(specifică zonei Bihorului) și a unei dube (tobe), impodobită cu un ștergar popular.
Când au ajuns
in fata porții, cei prezenți din ambele tabere, au purtat negocieri, pentru a
putea fi lasați să intre in curte, unde negocierile au continuat.
Când mirele a
declarat că scopul venirii lor a fost de a-și duce mireasa, grăitorul (sau negociatorul)
din partea miresei, a adus în fața o mireasă falsă (o femeie bătrână și urâtă, îmbrăcată
în perdele ) care a fost respinsă de mire și de alaiul său.
După acest
episod, a fost adusă o mică mireasă (una din domnișoarele de onoare, de aproape
6 ani), fata de care nu s-au spus prea multe, deoarece era gata sa plângă.
În sfârșit,
după multe așteptări, a venit mireasa, la brațul fratelui său.
Se spune că
orice mireasă este frumoasă, dar a noastră, subțirică ca o trestie, blondă cu
ochi mari ca de caprioară, cu rochia de prințesă, ni s-a părut că nu are asemănare.
Mirele, sorbind-o din priviri, i-a înmânat buchetul de flori (format din bujori
și trandafiri alb-roz).
După acest
moment, au urmat cuvintele de despărțire a miresei de casa părintească, de părinți,
rostite de grăitor.
În acordurile
tarafului, s-a pornit un ultim joc cu strigături, dupa care nuntașii au pornit
la drum spre Oradea, unde a continuat nunta.
Poate că ea
continuă și acum, dacă nu au obosit "ceterașii" (muzicanții cum se
spune pe la noi).
Ș-am încălecat
pe o șea.........
Am vrut să spun că basmele
frumoase se scriu la sat.
Cu drag,
Doina Marta
Nuntile de la noi la ROMANI sant minunate , cu obiceiurii care mai de care mai frumoase.In unele locurii din Banat nunta se tine trei zile , mancare e pragatita de barbatii ,tot ei servesc la masa ,femeiile se ocupa doar de prajiruri, daca nu ai rachie buna e o problema .Dar tota gazda se pragatesti din timp cu de toate si ce e mai de pret BANII se striga la nunta .A treia zi se plimba prin sat zestrea fetei .Mai nou la oras nunta se tine la restaurat e mai practic , banii se dau in plic, dar se uita obiceurile cele vechii.28.05. 2014 Ion P.
RăspundețiȘtergereFoarte frumos comentariul cu informatii de pret. Multumesc domnule Ioan Petru!
RăspundețiȘtergere