George Anca
 |
Jean Racine
(1639-1699)
|
o poală de flamingo pe gust de nuc micesc
la tragerea pe gard cajunii
murind în a cui plasă
din peşte neam te lasă
oui puisque je retrouve un ami si fidele
oui je viens dans son temple adorer l’Eternel
quoi tandis que Neron s’abandone
în soare racinian pe necitite
Sibiu cu paznic Tolstoi copilul întrebând
dar Jean Racine la rege de Alexandru când
albul zarzărilor
galbenul cornilor
pantomima avatarului
să vând rachiu unui paznic
semănând cu Nicu Steinhard
el nu părea a-l fi băut
poate familia poate Sibiul
n-am să cer alte daune
decât tot pe mama şi paznicul
să refacem târgul
să ne întrebăm şi altceva
mama era Elisabeta
surori de ocazie ieşire din singurătate
Tavi Ghibu îşi pierduse vocea m-a luat
să-l vorbesc de nu kairos ne-am dus
şi la Plămădeală paznicul maicilor
i-am dat imperiul lui Horia Stamatu
mai doriţi ziarul Tolstoi gratuit
ce de ruşi în Sinaia Benedetto
Societatea Tolstoi nu s-a mai prezentat
nici în casa Micescu nici la subsol
dând spre Podul Mincinoşilor
a vedea oraşul ca pe război
voiaţi aici dar vă coceaţi
paznicul scormoneşte cu ochii
un kairos de când nu voi mai fi
ori încă nu-mi permiteam să fiu
toţi ne ocupăm cu acelaşi lucru
fetele n-or fi de la patrimoniu
românce în Japonia s-au certat
cu ruşii să nu prăpădim tot ce avem
în sus mai limpezi ape Gange
mama în ospiciu Tolstoi în Roma
paznicul cur în cur cu Tolstoi
care cu care Gheorghieni
un bună ziua de la paznicul controlor
un pic exhibiţionist de n-oi fi ratat-o
pe mama nevorbind cu ea pe-aşa tot
povestită o viaţă chiar fără China
minus 29 cald în hale pături de război
femeile mai sensibile dar aveau grijă
veneau cu marmide de ceai şi ele
puneau mîinile să se încălzească
al singurătăţii de voie în
nerecunoaşterea armonicei
de unde să te lămureşti lamură
pe neverde cine nu ne pierde
al treilea tunel şi-aş mai căuta
peniţele muririi dintr-un scris
urcasei o iei iar la vale
nu eşti drumul spre Bergen
lacuri nu sunt lacrimae rerum
de când nu mai invidiasem copacii
neconstruită coadă de Transilvanie
urâtul călător în persoana mea
voi scrie pe dosul patrimoniilor
departe fiindu-mi tu din partea cealaltă
de unde venisem amândoi acum singur
paznicul în centrul ţăranilor
cunoscându-i îi manipulează cu oraşul
Făgăraş pe Olt şi Radu Negru
în cinematograf cu Muntean
vară era ori aşteptătoarea
laudă vajnicei corporalităţi transilvane
download ronii coloratură du-te
până nu te-ai întors bidinea
Rică să te cânte descânte
somnul paznicului Tolstoi
în Sibiu o noapte de apoi
pe pojghiţa haitei de copoi
zgaibă de bust
pe protopop Cioran
sistem de alarmă
la casa Goga
s-o dus în sus
trebe să vină
ui măi călca-te-ai
una am prins
pe Valea Caselor Senelor
dumbrava mamei somnului
malaria din altă viaţă
nu mai tot face atâta praf
Măiastra lui Brâncuşi îl speriase
şi India mea de şapte ani
aş fi zis ce-aş fi zis
paznicului strategic
scrisul muzeu vizibilitate orbeniei
paznicul Niţelostoi muzeolog
un milion de oameni un milion de copaci
sunt mândru de paznicul personaj
asta ne-o fi soarta unora să ne
enervăm preopinentul când nici
nevoie unul de altul n-am avea
alta decât să ne coalizăm contra noastră
nici în dodii
nici în India
în Sibiu cu
pază călare
impulsul
morţilor
opozitivi
paznicul
plictisul
cetitorului
externist
culturist
textul
neamţului
fără
Cioran
frig luminos
numai pânze
bastioanele
de pe Cibin
povestea paznicului Tolstoi
mort şi înviat mama
iehovistă după asemănare
din tren în ambigen
Georges din Rennes rinichi
piteşteanca aer închis
trofee masca mea a înverzit sus
cu ea ceas albit în floare
pe câte ne-or nimeri şi cine
azi să scăpăm ghiorţ m-a
înghiţit m-a braconat din
spate suntem ubicue vrem
să murim vânate spre
lauda noastră a ochiului
şi penei amestec de crimă
şi eliberare la alegere
n-om fi vânat din naştere
ne-om vâna om uzurpa
fiarele căprioarele sub
mască poligon ne drămuim
sub Fuji prin Sibiu
după ce plecară vânătorii
am delegat şi dintre noi
să ne termine ne-am
mai decimat şi înşine că
nu zice naţii alea pe
căutate cu jurii gale
cum nu ne dorim decât să
fim vânaţi peste rând
să scăpăm de nedreptatea
singura e vânătoare
ne împuşcă trebuitorii
ne lasă şi în viaţă vai
cât să-i ronţăim
simplul instinct de a te lăsa fârşit
fârşind câte un pic dacă te şi
redistribui în alt animal avatar
îngurgitate clanţe ce-oţi zice
muzică ştiută plictisul îl văd
în dreapta mea mă duc la
catedrală înaintez spre sfinţi
voi şi intra catapeteasma
să mă împuşte în post pregătit
cu dulcele în măruntaie
cerul să ne vâneze în el
stingându-ne un balet
vânătoresc animale
vânând măşti pe oameni
nemascaţi îmblânzitori
voi ce suflet
crăuniţi
spre Tiresias
între coloane
paznicii
în linie
la temelia
vânătorii
mătură
cadavrele
măştilor
garoiule
când şi
ibsenienii
ni se mascară
să piară
doar paznicul
acum la Astra
c-a fost şi domnu’
preşedinte
în miezul
zilei
să rămânem
restaurare
dharma
lentoarea
contemplării
de paznic
recunoaştere
din tinereţe
din India
şi retro
cobori
avatar
munţii
mai repede
mama şi
paznicul
ne mai putem
pierde
omul
se ridică
pe vârfuri
degeaba
paznicul
i-a fost
client
la ţuică
musca
pe perete
băieţi
şi fete
duşi
întorşi
brâncuşieni
în Gorj
paznic
Tolstoi
rachiu
în buduroi
lemurian
alexandrin
Jean
Racine
pe tale pe hududoi
să vă faceţi trei din doi
meargă moara pe mălai
l’al botezului alai
din Pârcioagă doi şi gemeni
cu noi să ni te asemeni
uite soră mielele
în copaci nuielele
nu le mânce Paştele
ci le cânte broaştele
vom trage-n jos pe mal frumos
a te distra până la os
din moş străos a-ţi vorovi
de morţii ce au fost şi vii
nu te mănânc nu sorb adânc
mi-e mută şaua de oblânc
să nu întârzii pe Izlaz
când va seca spre tău şi iaz
ne vom încrucişa cuvinte
cum face-o naţie pe dinte
pendinte nu s-o mai uza
de Cuza nu te-oi meduza
n-am temă torpilată bine-ar poc
pe drumul lui Ulise-n iad pe foc
azi mă uitai nemuritoare
în porci nemaitransformatoare
cum aş traduce ca spălări
pe râu maşinile călări
am rânduit părinţoşie
în postul şi cu voioşie
ba tocmai trist a o lua
mai razna ca la mama mea
a renunţa a reveriei
două imaculări Mariei
harfa d’Orfeu
apăsată de smeu
cumsecade
ne dăm bade
pe voi înverziţi
printre veveriţi
păgâna cu ochi mari
măiastră indorari
am şi vorbit aseară
cum ajungeam în gară
pe senzaţionale
brăţări bumerangale
cum hoţul dintre gratii
arată spre Istrati
scris pe mormânt Brâncuşi
cosonii în arcuş
n-aş divulga în proză
războiul de o roză
quoi tandis que Neron s’abandonne au sommeil
faut-il que vous veniez attendre son reveil?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu