Apa_vie- o minune ....100% românească

Apa_vie- o minune ....100% românească

Am  mai  auzit  de  aceasta  apa  vie ,  dar  ma  minunez peste  poate  ca  aceasta  apa nu  se  comercializeaza  si  romanilor  de  rand  prin  intermediul  unor  magazine  de  specialitate : farmacii , magazine  plafar  sau   magazine  de  cosmetica ...De  ce  se  vinde  aproape  toata  aceasta  minune  de  apa  strainilor ??????????

"Apa vie" - o minune 100% românească: salvează vieţi, întârzie îmbătrânirea

Apa săracă în deuteriu este creaţia "gulerelor albe" de la Institutul

Naţional de Cercetare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice, din

Râmnicu Vâlcea Gândul/Valeriu Tanasoff

Apa săracă în deuteriu a fost inventată de români şi premiată în

străinătate. Un doctor din Timişoara o foloseşte pe bolnavii de

cancer, pentru a le dubla durata de viaţă.

NASA a studiat-o ca să o ia pe Marte. O jumătate de litru costă 15 lei şi nu e medicament.

Se cumpără mai mult online

Gianina M. din Lugoj ar fi trebuit să fie demult pe lumea cealaltă.

La 17 ani are un cancer mai vechi. Au trecut deja trei ani, boala ei e

perfect stabilă şi fata trăieşte ca tot omul sănătos. S-a făcut bine

bând în fiecare zi "apa vie", produsă la Râmnicu - Vâlcea de gulerele

albe ale Institutului Naţional de Cercetare pentru Tehnologii

Criogenice şi Izotopice.

Apă sărăcită în deuteriu, au numit-o cercetătorii; lumea i-a zis

direct "apă miraculoasă".

"De trei ani, Gianina bea numai apă din aceasta, cam un litru jumătate

pe zi şi nu mai foloseşte deloc citostatice. Mama îi prepară şi supa

cu apa respectivă. Nu a făcut metastază, deci practic e ca şi

vindecată", ne-a spus doctorul Nicola Trăilă, şeful Clinicii de

chirurgie oncologică din Spitalul Municipal Timişoara. Numai cu apa a

prelungit vieţile a câteva zeci de canceroşi.

"La cazurile avansate nu a vindecat boala, ci a dublat durata de

viaţă. Cele mai bune rezultate au fost la cazurile incipiente, la

copii şi la tineri. Iar la chimioterapie taie greaţa, bolnavul nu mai

varsă şi e mai puternic. Atenţie, nu este un medicament, ci doar

completează medicamentaţia", ne-a mai explicat doctorul Trăilă.

Şi el bea zilnic apă, dimineaţa, în ceai. Ca să aibă efect, trebuie să

bei fără pauze. Japonez îndrăgostit de apa miraculoasă: a luat 20 de

tone Există, însă, un japonez care se şi îmbăiază în "apă vie"

cumpărată din România. Avea un cancer esofagian şi doctorii îi mai

dăduseră câteva luni. Profesor universitar fiind, ştia de apă.

A luat avionul din Tokyo, s-a dus la Râmnicu - Vâlcea, s-a întors

acasă cu promisiunea că i se pun rapid 20 de tone pe vapor. Au trecut

opt ani, omul se simte ca şi cum n-ar fi fost bolnav niciodată.

"A ajuns cel mai înfocat fan al apei. Zice că se îmbăiază în ea

fiindcă e bună pentru epidermă, ba chiar îşi face şi sake din ea",

râde profesorul Ioan Ştefănescu, directorul institutului. Şi el bea de

vreo 15 ani, la cafea.

"Aproape toată lumea din secţie consumă şi de aia sunt toţi foarte

zglobii şi cu poftă de viaţă", zice. S-au făcut cercetări pe şoareci

şi pe găini; rezultatul a fost că cei adăpaţi cu apă vie au trăit mai

mult şi au fost mai sănătoşi.

Deuteriul este un izotop al hidrogenului considerat responsabil pentru

îmbătrânire şi nu numai. Cu cât ai mai puţin deuteriu în sânge, cu

atât e mai bine, zic cercetătorii.

Doctorul dermatolog Ioan Nedelcu a folosit apa pe pacienţii săi.

A şi creat o gamă de creme pentru întreţinere pe bază de apă

echilibrată în deuteriu.

"Încetineşte îmbătrânirea cutanată, e spectaculoasă. Şi pentru acnee e

grozavă, şi pentru psoriazis. Mi-a luat patru ani să realizez această

gamă, iar acum conţine 19 produse diferite pe bază de apă. Produsele

sunt unice, dar nu foarte cunoscute. Pentru a populariza linia este

nevoie de multe sute de mii de euro, dar nu am aceşti bani", spune

doctorul Nedelcu.

Mai demult au ajuns la institut şi nişte cercetători de la NASA,

dornici să ia apa pe Marte, pentru "un transport de fiinţe vii".

Au studiat, s-au minunat, dar urmarea nimeni n-o ştie. Asta s-a

întâmplat după ce invenţia fusese copleşită de premii şi medalii, la

Saloanele de la Bruxelles, Geneva, Londra şi Budapesta.

Ungurii cumpără jumate din producţie, japonezii - 15%

Cum s-a "născut" apa? S-a întâmplat prin anii '80 şi a avut doi

"tătici"; unul este chiar directorul institutului de astăzi. Atunci ei

studiau apa grea.

La apa vie au ajuns fără să vrea, că intra în tehnologia de producere

a apei grele.

Abia după patru ani au obţinut... un litru de apă săracă în deuteriu.

"Primul nostru şoc: nu avea nici un element de toxicitate, nici o urmă

de nenatural.

Prin '86 am obţinut şi brevetul, iar bolnavii au început să curgă la

uşa institutului", zice profesorul Ştefănescu.

Afacerea a început odată cu un anunţ - un ungur cumpăra sute de tone

de apă. "Noi ne chinuiam cu un litru... ce să facă, ăla, domne, cu

sute de tone? Ne-a cumpărat o tonă, a doua şi am început să ne

dezvoltăm.

Noi, până la el, nu ştiam că e atât de bună pentru sănătate.

Prin 2000 exportam până la 150 de tone pe an (adică 150.000 de litri).

El o cumpăra de la noi ca apă distilată, îmbuteliată sub un nume ales

de el, şi o vindea bolnavilor ca apă potabilă, terapeutică".

Pe sticlă nu scria unde e făcută.

Când ungurul n-a mai putut plăti, directorul şi-a luat alt partener.

Inginerul Cristian Mladin s-a angajat să cumpere şi să plătească

regulat.

Directorul i-a făcut şi un transfer de brevet, legal, iar acum

partenerul său este cel care o produce în institut şi o vinde mai

departe sub numele de Qlarivia.

O jumate de litru costă 15 lei şi conţine de cinci ori mai puţin

deuteriu decât apa obişnuită.

Cel mai mult o cumpără tot ungurii (40%-50%) şi japonezii (10-15%).

Restul se duce la românii bolnavi şi la câţiva pacienţi din SUA,

Germania şi Turcia.

Însă un american a cumpărat 180 litri fără a fi bolnav, numai pentru

întreţinere.

"Ne aflăm exact unde trebuie. Procentul vânzărilor în ţară e în

creştere, mergem cu paşi mărunţi, pentru a testa piaţa.

Exportăm maximum 150 de tone pe an fiindcă e încă afacere la scală

mică", zice inginerul Mladin.

E scumpă fiindcă se face puţină apă, iar 60% din preţul de cost e energie pură.

"Una e să distribui cu furgoneta, alta cu camionul. E mai mult un

hobby, deocamdată trăiesc din alte afaceri", zice stăpânul afacerii.

Dacă respiri pe instalaţia de îmbuteliere, o speli opt ore

La institut, apa se produce continuu, zi şi noapte, într-un turn înalt

de 30 de metri care "munceşte" 8.000 de ore pe an, cu cinci angajaţi.

E ca un imens cazan: se pompează apă normală de Bistriţa, urcă pe

conducte până în vârf, este distilată, curăţată de deuteriu şi revine

jos, în jet anemic, pe un furtunaş.

Se pune în nişte containere din plastic alb, se ozonifică, se

decontaminează, apoi merge în altă parte, la instalaţia de

îmbuteliere.

Asta e ca-n filmele SF, a costat 70.000 de euro - e un soi de vitrină

perfect curată, cu comandă computerizată şi plină de tot soiul de

ţevi, furtune şi orificii.

Vreo patru oameni îmbrăcaţi în alb, cu măşti, mişună concentraţi pe

lângă ea. Dacă respiră vreunul pe instalaţie, dacă strănută sau dacă

lasă o amprentă pe anumite piese, trebuie spălată toată instalaţia!

Iar spălarea durează opt ore. În alt birou se face analiză izotopică a

apei, cu nişte aparate de o "tehnologie incredibilă"; nişte fire

ultrasubţiri, de abia le vezi cu ochiul liber.

Prin ele circulă tot felul de substanţe. Numai instalaţia asta a mai

costat un milion de euro.

Scump, dar merită. Căci "părinţii" apei vii sunt siguri că invenţia

lor va salva multe vieţi, de aici încolo.

Sursa : Prof. Valentina Lupu