În esența lor
~*~
Clipe, irepetabile clipe își scutură
fructele coapte.
Sunete surprinzătoare, senzuale și
ritmice,
te captivează miraculos
prin simplitatea lor.
Labirinturi șoptite coboară,
coboară din soare
cu hașurări tremurate
- bucurie pură, necorporală,
trăită intens,
respirată prin toți porii,
prin toate celulele albe și roșii.
Între calm și dezlănțuiri
tumultuoase,
încă nu surprinzi forța invizibilă a
muzicii
peste care e trasă o cortină.
Într-o noapte de primăvară, din
ierburi,
din inima florilor de april se ridică
miresme suave,
ca o speranță de o culoare incertă,
hrănindu-se unele pe altele,
împletite din dorul
ce ne unește depărtările.
Așteptându-ne, unul pe celălalt,
suntem în urma unui curcubeu,
mâinile mele îți spuneau ceva.
Într-o lumină caldă, cu o metaforă te
scalzi
în conturul pietrelor tăcute,
netede și ovale,
ca umărul unei femei goale,
în esența lor.
~*~
11 aprilie 2018
IRINA LUCIA MIHALCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu