Amărăciune
personală, veche și corectă pe bază de practică: fraților, de aveți dreptate
încercați să vă înțelegeți cu pârâtul, căci aveți toate sansele să pierdeți
procesul, iar dacă nu aveți dreptate dați în judecată, căci aveți șanse maxime
să câștigați. Tăiască, în pielea mea, justiția din România! Dacă asta e
democrație ducă-se dracului cu tot cu cei care cred în ea. Eu nu mai cred
demult în ea.
Mă distrează
păcălicii din mass-media, și nu numai care în colțul buzelor exprimă punctul
d.v. că nu toate instanțele sunt așa. Cică ar exista pe undeva, cândva și din
acelea corecte.....etc. Frecții, cu spirt, la un picior de lemn. Potrivit
punctului de vedere al unor oameni din interiorul sistemului, statul paralel
este asigurat și dirijat din exterior, de către marea finanță corporatistă, cu
ajutorul/prin intermediul serviciilor secrete și al justiției cu tot ce
presupune aceasta: procurori, judecători și nu rareori avocați care deși
plătiți de către inculpați pentru a fi reprezentați în instanță, încheie, ades
”contract” cu Diavolul, adică execută alte ordine decât cele ale propriei
conștiințe. Aceși indivizi sunt, demult fără conștiință. Etc, etc..........nu
mai continui, căci mi-e lehamite. OctUng. LB
PERIPEȚII AVOCĂȚEȘTI
~*~
Într-un tribunal de târg, într-o zi
mai dificilă,
Începe-un proces de fond pe o cauză
civilă.
Primul martor, o bătrână, o persoană
oarecare,
Ce-a ajuns în fața curții dintr-o
simplă întâmplare.
Avocatul acuzării, om de vârsă
mijlocie,
C-o statură impozantă și c-o față
stacojie,
Vrând să vadă dacă mintea dumneaei
mai e întreagă
Se apropie de bară și cu-n glas
mieros întreabă:
-Spuneți-mi, doamna Popescu, întâi ce
etate aveți,
Dacă știți cine sunt eu și apoi de
unde sunteți?
-Sigur, a răspuns femeia sigură și
detașată,
Cu o voce foarte clară, calmă și
pițigăiată,
Dacă îmi ajută Domnul, fac optzeci
chiar în april,
Sunteți avocatul Popa, vă știu încă
de copil,
Vă spun cu sinceritate, de pe-atunci
erați o loază,
V-ați dezamăgit părinții care vă
priveau cu groază,
Din păcate pentru ei temerea le-ați
confirmat,
Că încă de foarte tânăr erați veșnic
mort de beat,
Arogant și violent,ahtiat după femei,
Fără nici o îndoală, o persoană de
doi lei.
Știu că nici la anii ăștia nu sunteți
un om model
Se știu despre dumneavoastră lucruri
rele, fel de fel,
Înșelați fără rușine, vă-nvârtiți
printre golani,
Știu și că v-ați vinde mama pentru un
fâșic de bani,
Un corupt de prima clasă, sluga unor
mafioți,
Apărați dintotdeauna doar violatori
și hoți,
Mai știu că manipulați tot ce mișcă-n
urbea asta
Și că mai presus de toate vă-nșelați
frecvent nevasta.
Publicul a-ncremenit, uluit și mort
de frică,
Avocatul s-a albit, nu știa ce să mai
zică,
A-nghițit o dată-n sec astă câtamai
gălușcă
Și-o pasează celuilalt, zicând din
priviri:
-Hai, mușcă!
Avocatul apărării s-a apropiat
zâmbind,
Cu rotițele din creier un plan tehnic
ticluind
Și cu glasul numai miere zice pe un
ton voalat:
-Dar pe mine mă cunoașteți ?
-Sigur, domnu‘ avocat!
Vă cunosc chiar foarte bine, vă știu
chiar de mic copil,
V-ați născut pe-aceeași dată, ca și
mine,în april,
Știu c-ați fost și dv. tot la fel, doar
o lichea,
Un golan și-un pierde vară, cartea nu
prea vă plăcea,
Ați trecut prin școli înalte cum
trece gâsca prin apă,
Fiindcă tatăl dv avea pile și-a dat
șpagă.
Un corupt și un bețiv, mincinos fără
pereche,
Practicați avocatura, doar așa, după
ureche,
Frecventați femei ușoare, sunteți un
destrăbălat,
A fost o minune mare că totuși v-ați
însurat,
Dar cum lupu-și schimbă părul, dar
năravu-i tot al lui,
Vă-nșelați frecvent nevasta chiar cu
soața dumnealui.
Avocați-au amuțit, s-a stârnit
rumoare-n sală,
I-a luat femeia asta, cum s-ar zice,
ca din oală
Și atunci judecătorul a intervenit
discret,
I-a chemat pe amândoi, le-a spus
hotărât și-ncet:
-De vă-mpinge necuratul să o
întrebați din nou
De mă știe și pe mine, vă zbor dracu‘
din barou!"
~*~
Liliana Burac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu