IRINA LUCIA MIHALCA - Aripa cântecului, un dar al iubirii

 

Aripa cântecului, un dar al iubirii

 

 

 

~*~

 

Cu fiecare respiraţie

ne continuăm călătoria spre esenţă.

În taină, lumini, umbre filtrate.

Cu litere bolduite ţi-e scrisă dorinţa,

pulbere solară, un paradis de-o clipă!

 

Destrămat de uitare, prin spaţii goale,

cântecul i-l pierzi,

în aşteptarea primăverii ţi-e speranţa,

ţi-e dor de tumultul primei bătăi a inimii

şi-atingerea fiecărui sărut.

În durerea ei, zâmbetul şi-l poartă,

suspine adânci îţi trezesc amintiri.

Inima zdrobită îţi plânge,

e imposibil a fi refăcută

până când auzi un cântec suav.

Angelică melodie, fiorii visului lăuntric!

 

Cu fiecare sunet reverberat,

vocea ei ţi-e acoperişul cerului tău,

încă mai ai zâmbetul ei minunat şi cântecul.

Un dar al iubirii, un dar al vieţii!

 

În drumul tău lung vei întâmpina

noi şi noi obstacole.

Acum ştii că vei păstra nestinsă

flacăra care te-a însoţit un timp.

 

O torţă care-a ars să-ţi continui călătoria,

spre a pătrunde în adâncimile

labirintului peşterii tale.

Ai avut nevoie de torţa asta!

Poate că alta s-ar fi aprins,

mai rapid sau mai intens,

lăsându-te-n beznă, la câţiva paşi,

copleşit de sunete

şi de gânduri ţesute de minte.

Poate că era nevoie de flacăra ei

să te-nsoţească

o bună bucată de drum,

spre a-nţelege

că poţi să-ţi continui călătoria

cu imaginile comorilor văzute în lumina ei.

 

Să mergi până la capăt fără luminile stinse,

e-adevărata provocare, îi spuneai cândva!

Unde e graniţa ei?

 

 

~*~

29 august 2013

IRINA LUCIA MIHALCA