Victoria
Milescu: PRIMĂVARA TOAMNEI
–
THE SPRING OF AUTUMN
Vasilica Grigoraș: Octombrie se dovedește
încă o dată a fi cu roade bogate și plăcute. Cu bucurie am „cules” un nou volum
de poeme. De data aceasta în ediție bilingvă (română-engleză), intitulat
„Porumbeii mirării – The doves of wonder” a văzut lumina tiparului la Editura
ieșeană PIM.
Sincere mulțumiri doamnei Victoria
Milescu, poet, critic literar și traducător de mare ținută intelectuală,
personalitate marcantă a literaturii române de astăzi pentru materialul
introductiv al cărții intitulat „Primăvara toamnei – The spring of autumn”.
Calde mulțumiri dnei dr. Valentina Teclici
(poet, prozator, editor, traducător), consilierul editorial al cărții.
Dragi mulțumirii fiicei mele, Alina
Lavinia Grigoraș pentru traducerea literară profesională a poemelor și fiului
meu Radu Ticu Grigoraș pentru realizarea copertei.
PRIMĂVARA TOAMNEI
Întotdeauna m-au fascinat întâmplările
care îi aduc pe oameni împreună, îi fac să se cunoască, să se recunoască de
multe ori în preocupările comune, împărtăşind aceleaşi idealuri, concepţii de
viaţă etc. Unele persoane se întâlnesc şi se împrietenesc pe viaţă, alţii se
întâlnesc, stau un timp împreună, apoi se despart din proprie voinţă ori din
voinţă divină. Lanţul prietenilor se măreşte ori se restrânge pe parcursul
vieţii, oferindu-ne ocazia să reflectăm asupra noastră, asupra capacităţilor
noastre de relaţionare. M-am gândit unde şi când am întâlnit-o prima oară pe
Vasilica Grigoraş. Era în 2018, la Galaţi, unde o prietenă a ei din tinereţe,
Valentina Teclici, venită din Noua Zeelandă, a lansat la Centrul Cultural
„Dunărea de Jos” antologia de poezie bilingvă Poetical Bridges – Poduri lirice,
tradusă în engleză şi editată de Valentina, unde erau incluşi poeţi din România
şi din Noua Zeelandă, unii dintre români fiind prezenţi chiar în acea sală. Se
crease un lanţ al prieteniei, nu al slăbiciunilor, sau poate al slăbiciunii
pentru poezie. Pe Valentina Teclici mi-a prezentat-o o prietenă din Bucureşti,
iar când Valentina a venit în Capitală, bucurându-ne cu realizarea ei literară
de aproape 300 de pagini, am simţit că ne cunoaştem de când lumea. Deşi
părăsise ţara natală din 2002, Valentina şi-a păstrat vechii prieteni, ba şi-a
mai adăugat alţii noi, nu numai din zona literaturii, care îi este familiară,
acum lucrând în Napier, ca poetă, traducătoare şi editoare. Datorită ei, am
avut ocazia să-l reîntâlnesc pe Constantin Frosin, cunoscut traducător de limba
franceză, neştiind că atunci era pentru ultima oară printre noi. Am mai
întâlnit poeţi, critici literari, actori, între care: Cezarina Adamescu, Dan
Plăeșu, Luminiţa Potîrniche, Vlad Vasiliu, Violeta Ionescu, Maria Sarău, Dorina
Stoica, Doina Radu etc. Acolo era şi Vasilica Grigoraş, discretă, pe care
Valentina mi-a „dăruit-o”, şi cu care aveam să continui o frumoasă legătură
prin telefon, în pofida distanţei dintre Vaslui, unde locuieşte Vasilica, şi
Bucureşti, unde locuiesc eu. Prin schimbul de mesaje, am descoperit că avem
aceleaşi gusturi, idei, preferinţe, aparţinând aceleiaşi generaţii. Între alte
mesaje, am primit via on line un text al viitoarei sale cărţi de poezie,
solicitându-mi câteva impresii. Mă socotesc privilegiată atunci când am avut
ocazia să cunosc autorul în carne şi oase al unei cărţi, a cărei lectură îmi
apare într-o altă lumină, poate completă.
Vasilica Grigoraş (n. 30.05.1951, com.
Robeasca, jud. Buzău) a debutat în 2001, un debut târziu, după unele cutume,
dar fiecare poet are timpul său, cum fiecare carte are ceasul ei de graţie.
Deşi a venit mai târziu în literatură, s-a afirmat cu talent şi energie,
într-un mod recuperator parcă, pe mai multe planuri: poezie, eseu, critică
literară, literatură pentru copii, interviuri. Astfel de scriitori, care nu se
grăbesc să publice imediat absolut tot ce scriu, dovedesc o autoevaluare
exigentă şi mulţi dintre ei se înscriu în categoria scriitorilor de cursă
lungă. Nu de puţine ori, am întâlnit-o pe Vasilica în diverse reviste ori
site-uri şi în postura de haijin, participând şi câştigând premii pentru
performanţe în realizarea acestui tip de poezie niponă. Din manuscrisul pe care
l-am citit se decupează profilul unei autoare sensibile şi receptive vizavi de
realitatea înconjurătoare, descoperind în lucrurile aparent neînsemnate
semnificaţii tulburătoare. Micile sau marile evenimente sunt captate şi
consemnate cu febrilitate, dar şi cu responsabilitate faţă de adevăr, faţă de
volutele scriiturii. Capacitatea de a selecta ceea ce este reprezentativ din
oferta contemporană, am remarcat-o şi în jurnalul de călătorie, Odă prieteniei,
rezultat al vizitei în Noua Zeelandă la invitaţia prietenei Valentina Teclici.
Şi în această nouă carte, în ediţie română-engleză, se remarcă fineţea unor
observaţii privind stări, situaţii, dozând subtil mixajul poetic,
interferenţele dintre realitate şi irealitate, dintre semnificat şi
semnificant. Avem aici un impresionant aflux de sentimente, delicateţe, chiar
diafanitatea unor imagini venind poate şi din predispoziţia autoarei pentru
puritatea lumii copiilor, fiindcă cel ce s-a născut poet păstrează încă un
suflet de copil. Poeziile, în majoritate, se definesc printr-o candoare
aperceptivă, reflex al unei structuri interioare înclinate spre partea stenică,
luminoasă a vieţii, plină de flori, păsări, iubire. Când ridică acel capac de
la „lada de zestre a întregii fiinţe”, năvălesc spre cer, în plină zi „vrăbii
guralive”, porumbei – păsări ale păcii şi ale speranţei etc. Deşi, după numărul
anilor, poeta se consideră în toamna vieţii, descoperă, paradoxal, că
experimentează o „toamnă primăvăratică”, unde vibrează „cuvintele roditoare”.
Versurile confesive prind elanuri tinereşti glisând spre oniric: „m-am visat
lebădă/ cu braţele aripi de cuvinte; sau, „dansez pe cioburi de lună/…/ mă
plimb în Carul Mare”. Asistăm la o uimitoare dezlănţuire de forţă vitală, de
frenetică dorinţă de a trăi la maximă intensitate. Spune poeta: „Iubesc adânc
şi alintos”, sau „Îndorurată de inocenţă”, creând astfel cuvinte noi, dar şi
recuperând altele cu mireasmă de scoarţă de carte veche, ca în „Vremea
trezviei”. O poezie cu titlul „Verde crud” ne reaminteşte de Bacovia, dar nu pe
coordonatele deprimismului, ci pe cele ale resurecţiei, ale regenerării,
fiecare treaptă a durerii transformării tinzând spre iluminare. Tot din lumea
vegetală se întrupează şi portretul autoarei: „Sunt un copac/ pe care destinul
l-a binecuvântat/ cu multe inele/ şi l-a răsfăţat sculptându-i/ trunchiul
subţire/ dar viguros şi armonic/ încât m-am strecurat/ în sunetul muzicii
anotimpurilor/ cu tainică simţire/ printre bucurii şi intemperii.// Nodurile
adunate în firul vieţii/ nu ştiu când şi cum/ scăldate în ploi fine ori nebune/
mă-nfioară uneori/ dar ştiu că şi poama stafidită/ are aromă şi dulceaţă/ iar
savoarea-i împărtășită.// Deşi mi-a fost loial/ licărul din priviri se clatină/
şi va veni o vreme/ când paznicii cetăţii mele vor aţipi/ iar eu mă voi îndrepta/
spre câmpul cu stele” (Un copac cu multe inele)”.
Elanurile iubirii conduc spre raţiunea de
a fi a poeziei, poate pentru că acolo unde este iubire, este şi poezie. Dar
dincolo de iubire există şi „circul lumii”, faţă de care poetul nu rămâne indiferent,
glosând asupra caracterelor, asupra fragilităţii morale şi fizice specifice
fiinţei umane: „Între cerul de plumb/ şi pământul încremenit/ suntem noi,
oamenii împotmoliţi.” Câtă luciditate, atâta adevăr dureros. Dar noi toţi
purtăm „Amprenta lui Dumnezeu/ în inimile noastre”, cel care îndumnezeieşte
literele poemelor şi ale zilelor noastre. În „camera de curat a imaginaţiei”,
poeta pune în ordine „zbenguiala literelor”, în timp ce, după cum spune: „în
palmă/ îmi creşte un poem de dragoste/ hrană pentru porumbeii mirării”. În
poezia Vasilicăi Grigoraş, efluviile sentimental-duioase, enunţurile
meditativ-reflexive, imaginarul vibratil se aşază în operă în mod ingenios, cu
un efect etic şi estetic reverberând dincolo de paginile cărţii. Ca specialistă
a poeziei japoneze, nu ne putea lipsi de prezenţa unui haiku unde contrariile
se complinesc într-un fascinant joc al sensurilor din cuvintele alese să
construiască invizibilul. El este camuflat în poezii secvenţiale, ca inovaţie
de temă şi stil. Vasilica Grigoraş poate să spună lucruri esenţiale despre
natura umană atât în metafore bogate, cât şi în cuvinte simple şi puţine a
căror lege a inefabilului o cunosc doar unii poeţi. Porumbeii mirării se
hrănesc şi cu mirările noastre în faţa miracolelor acestei lumi, iar unul
dintre aceste miracole este poezia.
Victoria Milescu
Bucureşti, 6 aprilie 2021
THE SPRING OF AUTUMN
I have always been fascinated by the
developments that bring people together, make them know each other, see each
other in their common pursuits many time, sharing the same ideals, mentalities,
etc. Some people meet and befriend one another for life, others meet, spend
time together, then get separated of their own free will or by divine will. The
chain of friends is increasing or decreasing during our lifetime, providing us
with the opportunity to reflect on ourselves, on our relationship abilites. I
thought where and when I met Vasilica Grigoraş for the first time. It was in
2018, in Galati, where a friend from her youth, Valentina Teclici, who came
from New Zealand, was launching at „Dunarea de Jos” Cultural Centre a bilingual
poetry anthology Poetical Bridges, translated in English and edited by
Valentina, a book where poets from Romania and New Zealand were included, some
of the Romanians attedningt the event in that very room. A friendship chain had
been created, not a weaknesses one, or maybe a chain of weakness for poetry. A
friend from Bucharest introduced Valentine Teclici to me, and when Valentine
came in the Capital city, pleasing us with her almost 300-page literary work, I
felt we had known each other for ages. Although she had left the homeland in
2002, Valentina kept her old friends, even added some new ones, not only from
the literary area, which is so familiar to her, as she works now in Napier, as
poet, translator and editor. Due to her I had the opportunity to meet again
Constantin Frosin, renowned translator from French, not knowing that they were
the last moments for him among us. I also met poets, literary critics, included
Cezarina Adamescu, Dan Plăeșu, Luminiţa Potîrniche, Vlad Vasiliu, Violeta
Ionescu, Maria Sarău, Dorina Stoica, Doina Radu etc. Vasilica Grigoraş,
discrete, was also among them, „offered” to me by Valentina, and I was to
continue a nice friendship by phone with her, despite the distance from Vaslui,
where Vasilica lives and Bucharest, where I live. Through the messages we
exchanged, I discovered we have the same tastes, ideas, preferences, as we were
part of the same generation. Among other messages, I received by e-mail an
excerpt of her future poetry book, as she asked me to voice several
impressions. I consider myself priviliged when I met the author of a book in
flesh and blood, for I perceive the content in a different, maybe complete
light.
Vasilica Grigoraş (born on may 30, 1951,
in the commune of Robeasca, Buzău county) had her literary debut in 2001, a
late debut following some patterns, but each poet has his/her time, as evey
book has its own moment of grace. Although she joine literature a little bit late,
she proved herself with talent and energy, as if in a recovering way, on so
many levels: poetry, essay, literary critics, literature for children,
interviews. Such writers, who are in no hurry to publish immediately everything
they write, prove an exigent self-evaluation and many of them are part of the
category of long-haul writers. Not infrequently, I met Vasilica in various
magazines or websites as haijin, competing and winning prizes for performances
in creating this type of Japanese poetry. The manuscript I have read features
the profile a sensitive and receptive author regarding the surrounding reality,
who discovers thrilling meanings in apparently minor things. The small or big
events are captured and feverishly noted, but also with responsibility for the
truth, for the volutes of writing. I noticed the capacity to select what’s
representative from the contemporary offer also in the travel journal „Odă
prieteniei/Ode to friendship”, resulted from the visit she paid in New Zealand,
upon her friend Valentina Teclici’s initiative. In this new book as well, in
Romanian-English edition, one can notice the finesse of some observations on
feelings, situations, by subtely dosing the poetry mix, the interferences
between reality and unreality, between significant and insignificant. We find
here an inflow of feelings, delicacy, even the ethereal of some images that
probably come from the author’s tendency for the purity of children’s world,
for the one who was born a poet still preserves his/her inner child.
Most of the poems are defined through a
barely perceptive candor, a reflex of an inner structure prone to the
fortifying, shininh part of the life, full of flowers, birds, love. When that
cap of „the hope chest of the whole being” is removed, „chatty sparrows”,
pigeons, the birds of peace and hope are pouncing to the sky. Although,
counting by te years, the poet considers herselef to be in the autumn of life,
she paradoxically finds out that she is experiencing „a springtime autumn”,
where „fruitful words” are vibrating. The confessing lines gain youthful
momentums by gliding to dreams: „I dreamt myself as a swan/with arms like wings
of words” or „I’m dancing on moon shards/ I am walking in the Ursa Major”. We
witness an amazing unleash of vital force, of frantic desire of living live at
the fullest. The poets says: „I love deeply and cuddly” or „Longing for
Innocence”, thus creating new words, but also recovering others with a scent of
an old book cover, like in the „Moment of Catharsis”. A poem entitled „Raw
Green” reminds us of Bacovia, but on the coordinates of deprimism, but on the
ones of resurrection, of revival, with each step of the transformation’s pain
tending to enlightenment. Also from the world of plants comes the portrait of
the author: „I am a tree/ that the destiny blessed/ with many rings/ and
spoiled by carving/ its thin,/ but vigorous trunk/ so that I sneaked/ in the
sound of the seasons’ music/ with mysterious feeling/ amongst joys and
storms.// The knots gathered in the thread of life/ I don’t know when and how/
bathed in delicate or mad rains/ sometimes thrill me/ but I know that even the
shriveled fruit/ has flavour and sweetness/ and its savour is shared.// Althogh
it was loyal to me/ the spark in my eyes is staggering/ and a time will come/
when the guardians of my fortress will fall asleep/ and I will head/ to the
meadow of stars.” (A tree with many rings)
The impetus of love is leading to the
reason of being of the poetry, maybe because where is love it is also poetry.
But beyond love there is also „the circus of world”, to which the poet cannot
stay indifferent, dragging to characters, to the moral and physical fragility
of the human nature: „Between the plumb sky/ And the standstill earth/ Here we
are, people, stuck/ In a minefield”. How much lucidity, how much painful truth.
But we all bear the „God’s print/ in our hearts”, the one who deificates the
letters of the poem and the letters of our days. In the „pristine room of
imagination”, the poet tidies up „the frolicking of letters”, while, as she
says: „in my hand/ a love poem is growing/ food for the doves of wonder”.
In Vasilica Grigoraş’ poetry, the
sentimentally tender emanations, the contemplative reflexive utterances, the
vibrating imaginary is cleverly put in place, with an ethic and estethic
effect, reverberating beyond the pages of the book. As an expert in the
Japanese poetry, she could not forget about a haiku where the contraries are
attracting each other in a fascinating game of meanings from fancy words in
order to build the invisible. It is hidden in sequential poems, as topic and
style inovations. Vasilica Grigoraş can say essential things about human nature
both in rich metaphors and also in simple, few words whose law of ineffable
only poets know. The doves of wonder are feeding also with our surprises
against the miracles of this world, and one of these miracles is poetry itself.
Victoria Milescu
Bucharest, April 6, 2021
https://gradinaculecturi.wordpress.com/2021/10/09/victoria-milescu-primavara-toamnei-the-spring-of-autumn/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu