Stăpânii lumii… de azi
Acad. Dinu C. Giurescu
17 Octombrie 2021
Republicăm
astăzi un text „cu vechime”, publicat în urmă cu nouă ani sub semnătura acad,
Dinu C. Giurescu în ART-EMIS[1], care încă mai circulă pe internet. Textul
readuce în actualitate afirmaţiile unui mare economist român - personalitate
care, după cel de-Al Doilea Război Mondial a salvat prin experienţa sa economia
Franţei - şi ale cărui propuneri înaintate Guvernului postdecembrist al
României şi-au dovedit temeinicia. Puternicii ţării de atunci l-au sfidat, i-au
respins programul economic pentru salvarea României şi l-au alungat ca pe un
câine vagabond. Pentru îndrăzneala sa, pentru patriotismul şi demnitatea în
faţa putenicilor lumii - „Grupul” - şi ale cărui socoteli erau în conflict cu
măsurile economice propuse, savantul Anghel Rugină a „plătit”. Victimă a unui „întâmplător”
„accident” rutier la o vârstă venerabilă, alterarea stării de sănătate s-a
accelerat, grăbindu-i plecarea spre o lume mai bună (n. 24 mai 1913 la
Vizurești, jud. Galați - d. 15 decembrie 2008, Boston, S.U.A.). Atunci, românii
au pierdut încă o „comoară” ignorată în mod criminal de compatrioții săi.
Nefastele
consecinţe ale distrugerii economiei Ţării prin impactul celor două sisteme
economice, prin subminarea deliberată a economiei naţionale, prin incompetenţă
şi jaf comis cu buna ştiinţă a celor ce au condus şi conduc destinele României
le suportăm acum, le vor suporta copiii şi nepoţii noştri. Conştienţi că mulţi
dintre domniile voastre au citit acest text-interviu, vă propunem să-l
recitiţi, să-l aduceți în prim-planul actual şi să trageţi concluziile „Sine
ira et studio”!
Am
avut marele privilegiu și onoarea ca prin intermediul unui al mare român -
Prof. dr. Șerban C. Andronescu („plecat” și el la cele veșnice discret, părăsit
de prieteni, în zilele Crăciunului din anul 2004, la New York), să-l fi
cunoscut și corespondat (până la acel „accident”) cu marele savant Anghel
Rugină. Din păcate, prea puțin timp.
Trăind
vremurile de astăzi, putem spune doar atât: „Unde eşti tu, Ţepeş, Doamne ?!”.
Românii ar îngenunchea în fața Ta și te-ar prețui dacă Cel de Sus ți-ar permite să revii -
măcar pentru scurtă vreme - pentru a-i
vaccina cu „seringile” tale pe netrebnicii conducători ai României
postdecembriste și, în mod special pe marii antiromâni - alogeni sau români
trădători - cățărați astăzi la tastaturile pupitrelor de la Cotroceni, Victoria
și Casa Poporului. (Ion Măldărescu,
ART-EMIS)
„Fie
ca vreţi, fie că nu, vom avea un guvern mondial. Singura chestiune este dacă va
fi acceptat sau impus”. (James P. Wartburg, bancher american şi consilier
financiar al Preşedintelui Franklin D. Roosevelt)
Ca
să ştim... Ca să înţelegem... [...] La câţiva ani de la evenimentele din
decembrie 1989, piaţa de carte din România era „dată peste cap”, de romanele
unui personaj controversat: Pavel Coruţ. Povestirile sale împletesc, după cum
el însuşi mărturiseşte, realitatea cu fantezia, autorul lăsând la latitudinea
cititorului să stabilească unde sfârşeşte una şi unde începe cealaltă. Pavel
Coruţ, fost şef adjunct al Serviciului de Contraspionaj Militar, (C.I.), de
dinainte de 1989, este o persoană care ştie multe. Spre deosebire de alţii,
domnia sa nu tace. Domnia sa scrie! Mai dă şi câte un interviu, dar nu este
prea apreciat că interlocutor de către moderatori, întrucât are un stil de
conversaţie foarte „milităros". În schimb aflat în faţa foii de hârtie
este capabil să dea din plin proba talentului său. În discuţiile despre el am
aflat că ar fi un nostalgic sau un beneficiar al vechiului regim, în timp ce
alte persoane sunt convinse că este un provocator, dar cei mai mulţi se văd
constrânşi de „faptele sale de arme” scriitoriceşti, să-i recunoască buna
credinţă şi patriotismul.
Eroii
romanelor sale sunt în principal agenţi ai serviciului de contraspionaj
românesc, aflaţi într-o luptă inegală, pe viaţă şi pe moarte, cu slujitorii
bine plătiţi ai „Bubulilor”, stăpânii din umbră ai lumii! Pe lângă lunga listă
de romane de spionaj (pro şi contra), cu acţiuni normale, anormale şi mai ales
paranormale, ale căror eroi sunt cât se poate de români şi de patrioţi, a scris
şi o foarte interesantă şi utilă serie de cărţi destinate succesului în viaţă,
în afaceri şi mai ales destinate tinerilor. Tematica abordată este foarte
complexă, plecând de la lupta împotriva drogurilor, alcoolului şi tutunului şi
până la formarea gândirii pozitive şi găsirea propriului drum în viaţă...
Pe
la începutul anilor 2000, exista un talk-show pe Tv „Antena 1”, care se numea:
„Marius Tucă Show”. Acest excelent ziarist invita în emisiunile sale, cele mai
reprezentative personalităţiale momentului, de la preşedintele statului, primul
ministru şi membri ai guvernului, până la sportivi, oameni de cultură sau de
ştiinţă... pe scurt, invita în fiecare seară, „Omul zilei”! Era unul dintre
programele cele mai aşteptate şi mai urmărite, întrucât realizatorul nu-şi
„ierta" pentru nimic în lume invitatul, supunându-l unui continuu tir de
întrebări, care de care mai provocatoare şi mai indiscrete referitoare la
activitatea profesională sau acţiunile publice ale acestuia. Totul cu bun simţ,
totul cu maxim profesionalism, beneficiind de o echipă redacţionala de elită!
Într-o seară de acum circa zece ani, l-a avut ca invitat pe marele nostru
economist şi academician Anghel Rugină, profesor universitar de anvergură
mondială, care din păcate s-a stins din viaţa... Emisiunea de pe „Antena 1” din
acea seară avea să devină, pentru toţi cei care am urmărit-o, absolut
memorabilă.
Sub
Ceauşescu, Anghel Rugină a fugit din ţară, trecând Dunărea înot la sârbi. A
fost rănit la picior de un grănicer român, dar a reuşit în cele din urmă să
ajungă în Statele Unite, unde a devenit membru corespondent al Academiei
Statelor Unite, şef de comisii economice şi consilier în diferite guverne
americane. Pentru cine vrea să se edifice mai pe larg despre personalitatea
acestui român de excepţie recomand lectura de pe Wikipedia şi din alte surse
on-line. La un moment dat, cu toată experienţa sa, Marius Tucă a scăpat
invitatul de sub control. Personajul „de mare calibru” din acea seară, a pus
treptat stăpânire pe emisiune, toată pregătirea acesteia ducându-se pe apa
Sâmbetei, deoarece răspunsurile sale la întrebările moderatorului depăşeau cu
mult tiparul emisiunii, prin amplitudine, prin modul în care erau documentate
şi mai ales prin consecinţele lor!... Erau răspunsuri care impuneau de la sine
alte întrebări şi tot aşa... Ca un bulgăre de zăpadă lăsat să se rostogolească
pe o pantă proaspăt ninsă!... Dar să vedem ce s-a întâmplat, concret!
Domnul
Rugină a afirmat la un moment dat, că a fost invitat acasă la George Bush! La
„Casa Albă”, bineînţeles. Fiica domniei sale era prietenă şi colegă de
facultate cu gemenele preşedintelui american, iar acesta a vrut să îl cunoască
personal, aşa că l-a invitat la o cină în cel mai bine păzit obiectiv al
planetei. Şi când Marius Tucă l-a întrebat cum e de fapt preşedintele american
„în privat”, au început dezvăluirile:
Anghel
Rugină (A.R.): George Bush este un texan simpatic, cinstit şi foarte de treabă,
dar nu face ce vrea el!...”.
Marius
Tucă (M.T.): Cum, adică, nu face ce vrea el? Păi nu este el cel mai puternic om
de pe planetă? Nu conduce el guvernul celui mai puternic stat din lume?" A
întrebat, Tucă.
A.R.:
Păi, nu prea... Se vede treaba că trebuie să fac unele precizări, a mai „ca să
se ştie şi ca să puteţi înţelege mai bine! Dragii mei, lumea asta este condusă
de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane,
super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc „ca în
sânul lui Avram”! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe planetă. În afară de
accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente descoperiri
tehnico-ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în toate ţările
lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţin sub
control toate popoarele planetei. Acestea le indică personajele politice cele
mai „potrivite" pentru a „câştiga alegerile”, în mod „democratic” în cele
mai importante state ale lumii; importante nu numai ca număr de locuitori, dar
mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin
poziţia lor strategică.
Practic
toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt „aleşi” cu
„binecuvântarea” acestui „Grup”, şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună
în practică „directivele” trasate de acesta.
Telespectator
(T.S.): Domnule Anghel Rugină, face şi România parte dintre ţările vizate de
„Grup”?
A.R.
: Da. Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din
2000, persoana care a câştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită
„privată” în Statele Unite, iar la două săptămâni de la câştigarea alegerilor,
primul ministru proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să-şi ia
„foaia de drum”.
T.S.:
Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pe preşedintele nostru ni l-au ales
americanii?
A.R.
: Nu o spun eu. Aşa este. Numai că nu americanii, ci „Grupul” care conduce. În
America a avut loc doar acceptarea şi instruirea personajelor.
T.S.
: Să vă fie ruşine domnule, Rugină... Să vă fie ruşine că aţi ajuns la vârsta
pe care o aveţi, cu capul plin de păr alb, ca şi mine şi că ne minţiţi în halul
ăsta... Nu ştiu ce interes aveţi să o faceţi, dar vreau să vă spun că pe
preşedintele nostru l-am ales noi, cu toţii, prin votul nostru, că aşa am vrut
noi! Să vă fie clar: aşa am vrut noi! Şi apoi cum să ni-l aleagă alţii când
este o comisie de votare care verifică vot cu vot, de la toate partidele...
Sunteţi un mincinos! Domnule Marius Tucă, nu mai chemaţi, domnule, din ăştia...
Bună seara!...
A.R.
: Dragă domnule, te felicit!... Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai
capul plin de păr alb şi că ai trăit până acum cu impresia că ai putere! Că
votul tău contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru
cei care au vârsta şi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are
urechi să audă şi minte să înţeleagă!... În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi
vorbele lui Stalin, care zicea: „Nu contează cine şi ce votează, contează doar
cine numără voturile!”. Astăzi cu voturile centralizate electronic treaba asta
a devenit un simplu joc pentru un informatician: cu un program deştept,
printr-o simplă atingere a unei anumite taste, voturile plus ale unui candidat
se adună discret la cel care trebuie să iasă...
Îmi
spui că nu ştii ce interes am... Am interesul ca Poporul meu să afle! Să afle
şi să înţeleagă! Să înţeleagă că la nivel global „cărţile sunt făcute”! Oamenii
ăştia sunt prea deştepţi şi prea puternici!
T.S.
: (chiar dacă se tratează de către un alt telespectator lăsăm iniţialele cu
titlu generic, pentru cursivitatea mesajului): Dar cine sunt oamenii ăştia?
Este vorba de Francmasonerie?
A.R.
: Sunt şi masoni în „grup", dar nu sunt majoritari!
T.S.
: Atunci, despre cine este vorba? E sultanul Bruneiului? Bill Gates? Sau cine
altcineva?
A.R.
: Mai, băieţi... Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni... Adică nimeni dintre
„muritorii de rând”! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ăştia sunt mici copii, pe
lângă cei din „Grup”! Trebuie să înţelegeţi că adevăraţii bogaţi ai lumii nu
apar în nici un top, al niciunei reviste... Se bucură de anonimat pentru ca
astfel să aibă libertate deplină de mişcare. Doar un număr limitat de persoane,
alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane
„alese”, cunosc pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu poate pune toate piesele
acestui puzzle împreună... Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii.
Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni
deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!...
T.S.
: Atunci sunt evreii?
A.R.
: Sunt şi evrei dar nu sunt majoritari!
T.S.
: Arabii? Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol...
A.R.
: Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În
asta şi constă succesul „Grupului", deciziile în interiorul lui se iau
într-un mod absolut democratic, iar locul în acest „Grup" se moşteneşte,
pe principii monarhice, cei ce urmează să intre fiind foarte bine testaţi şi
pregătiţi în acest sens...
T.S.
: Bun, şi cam de când se întâmplă chestiile astea?"
A.R.
: Se zice că acest „Grup” a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu
scopul declarat de a prelua conducerea lumii. Prima mişcare cu relevanţă la
nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor
1848. Apoi „Grupul” a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul
ideologiei comuniste.
T.S.
: Cum adică, să preia puterea în lume cu ajutorul comunismului? Păi comunismul
nu zice că totul este al tuturor? Nu înţeleg. Puteţi să ne explicaţi?"
A.R.
: O.K. Să raţionăm un pic: deci ideologia comunistă spune că totul este al
tuturor, este adevărat, dar şi că nimeni nu poate dezlipi nici un strop din
bunurile în comun pentru folosul său personal. Deci totul este al tuturor şi în
particular al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria
planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi „administrate” de
cineva. Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un „Grup” de administratori la nivel
mondial de, să zicem... 250-300 ( )de persoane!...Toată lumea... mută. Inclusiv
Marius Tucă...
Şi
domnul profesor a continuat: „Toate mişcările de rezonanţă mondială de după
1848, s-ar fi produs cu acceptul acestui „Grup". Totul bine studiat. Totul
cu un scop precis.Bineînţeles că au apărut şi evenimente neprevăzute. Las un
moment dat, liderii comunişti, supuşi unei propagande deşănţate cu scopul
creării cultului personalităţii, pe criterii de marketing politic, au început
ei înşişi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă nişte ZEI în viaţă,
aşa că au scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei
ideologii care să contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aşa a
pornit cel de-„al doilea război mondial... Şi când şi fascismul a început să
aibă derapaje i s-a opus o coaliţie mondială, şi pentru că nu fusese înfrânt
comunismul„independent”, a fost nevoie de un "război rece", care s-a
încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria „Grupului”, asupra copilului rebel
- comunismul! Acum suntem în faza în care „Grupul” se concentrează asupra unei
noi strategii de putere şi anume „Globalizarea”. Au fost create organisme la
nivel global în sprijinul acestui concept: N.A.T.O., G8, G20, F.M.I., Banca
Mondială, BERD, Comunitatea Europeană, etc.
Trebuie
să recunoaştem că acest „Grup” a avut un rol foarte important în menţinerea
unui echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia,
nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot e drept
dar încă se mai lucrează la acest lucru prin intermediul organismelor mondiale
controlate de „Grup". De asemenea nivelul tehnologic a cunoscut un progres
uriaş care nu ar fi fost posibil fără direcţionarea resurselor necesare în
acest sens. „Drepturile omului" sunt impuse permanent pe ordinea de zi a
tuturor reuniunilor la nivel mondial, sau regional, acolo unde acestea nu sunt
la înălţimea momentului. În general se impune o nouă ordine mondială, care încearcă
să înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar. V-am
spus că este vorba despre persoane deosebit de inteligente. E drept, uneori
sunt mai răi câinii, că stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun,
stăpânii îşi vor pune câinii cu botul pe labe!
Marius
Tucă (M.T.): Domnule Anghel Rugină, m-aţi uimit! De unde ştiţi toate astea?
A.R.
: În cercurile academice americane se dezbat destul de des subiecte de genul
ăsta!
M.T.
: Şi nu vă este frică să dezvăluiţi aceste lucruri?
A.R.
: În primul rând, am o vârstă: „mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul",
şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o
este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din
România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!...
T.S.
: Şi noi ce trebuie să facem?
A.R.
: Aici am vrut să ajungem cu discuţia noastră!... Pentru noi, important este să
ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru. Să lăsăm gândurile mari, la scara
internaţională, că acolo jocurile sunt făcute şi echilibrele nu trebuiesc
rupte! Nu avem nici informaţiile, nici competenţa, nici resursele şi nici
mijloacele necesare să acţionăm la un nivel atât de înalt. Putem în schimb să
ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii, să ne conservăm şi să ne
protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne
trăim viaţa liniştiţi.
Au
trecut zece ani de la această emisiune. E greu să uiţi aşa ceva. În acest
răstimp am încercat să deschid ochii şi să înţeleg ce se întâmplă în jurul meu.
Bineînţeles că dialogurile de mai sus sunt reproduse din memorie, întrucât nu
am găsit arhivată emisiunea, pe internet, şi trebuiesc tratate cu rezerva
necesară în acest caz. Memoria poate juca feste oricui. La un moment dat mă
întrebam dacă această emisiune chiar a avut loc în realitate sau doar în
imaginaţia mea. Subiectul este bineînţeles foarte incitant, şi existenţa unui
„Grup” de persoane iniţiate care „stăpânesc” lumea,a fost unul dintre primele
lucruri care m-au frapat în romanele lui Pavel Coruţ. El i-a numit în aceste
romane „Bubuli” Anghel Rugină l-a numit „Grup”. Pavel Coruţ i-a menţionat pe
„Bubuli” sub rezerva împletirii fanteziei cu realitatea. Anghel Rugină a părut
ceva mai concret. Ambii însă ne recomandă să ne trăim viaţa liniştiţi. Sunt
două personaje importante ale României şi ne putem mândri că suntem
contemporani cu ei, chiar dacă domnul Anghel Rugină între timp a trecut în
nefiinţă. Şi dacă ne mândrim cu ei, să încercăm să le şi dăm ascultare!
Concluzia
finală: Să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru, şi să o trăim în armonie.
P.S.1:
Zilele trecute am vizionat pe video seria de filme „Prison Brake”, care mi-a
amintit brusc de interviul lui Anghel Rugină.
P.S.2:
Si tot zilele trecute, intrând într-o librarie, privirile mi-au fost atrase
magnetic de o carte cu acelaşi nume: „Stăpânii lumii”, cu subtitlul - „O
istorie a conspiratiilor”, autor Juan Carlos Castillòn, Editura Nemira,
Colectia „Porta Magica”. Romanul confirmă şi dezvoltă teoria unei conspiraţii
mondiale.
------------------------------
[1]
https://www.art-emis.ro/analize/stapanii-lumii - 16 iunie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu