Din picături sunt toate
~*~
Din
mişcarea gândurilor apar emoţiile,
plonjezi
în adâncuri, visul iese din matcă,
răspunsurile
te-aşteaptă,
iluzii
sunt,
în
urmă foşnesc gânduri, emoţii,
stări,
ataşamente,
în
vârtejul lor nu eşti tu,
în
prezenţă, în simţiri, atunci eşti tu.
Dacă
a vedea înseamnă a crede,
oare,
este şi adevărat?
În
tăcerea inimii asculţi vocea lăuntrică,
intri
înăuntru, în mister,
trezeşti
focul
şi
tot ce descoperi e golul.
Acel
gol este El, Dumnezeu.
Acolo
nu există timp, nu există formă,
la
periferie se rotesc formele,
nu
în centrul tău,
în
cercul acela se-adună trecutul
cu
fericiri, drame, idei, nume, trăiri,
în
acel gol, doar nimicul.
De
stai cu spatele la viitor,
privind
în urmă, vezi
cum
se risipesc toate astea.
Tot
ce există în exterior
sunt
produse de minte,
chiar
şi “iubirea” oamenilor.
Totul.
Se întinde în trecut (memorie)
sau
în viitor (fantezie),
niciodată
în prezent.
Natura
minţii
nu
poate sta în acest timp.
Viaţa
este doar prezent. O infinitate
de
momente prezente
ce-n
realitate sunt doar Unul,
Totul-în-acelaşi-timp.
Un
singur, identic, moment.
Simţind,
nu gândind,
nu
încetinind mintea,
simţind
sau
a fi prezenţă în Acum.
Doar
atunci eşti tu, o fiinţă liberă,
doar
acea fiinţă există, nu formele din jur,
iluziile
apar, dispar, mor, renasc,
o
scară ce duce la infinit.
Universul
este în noi.
Acel
acum este mereu neschimbat,
identic
nimic, de necuprins.
Doar
aceea este iubirea.
Compasiunea
şi
bucuria ei curgătoare
va
lumina întreg templul tău.
Las-o
să strălucească
în
centrul fiinţei tale!
Dumnezeu
se ascunde în tot
şi
lasă iluzia formelor că ar exista.
Când
înţelegi asta nu poţi
să
nu râzi. Pare absurd.
A-L
cunoaşte nu este să ajungi
la
un drum, un vârf, un ţel,
ci
o renunţare
la
a te identifica cu forma.
Un
văl se ridică, trepte spre lumină,
văl
după văl se ridică,
acel
nimic este identic
în
tot ce există,
în
vis şi-n viziuni îţi vorbeşte,
intrând
în El se intră în Tot.
Atâta
pace, atâta iubire
şi-atâta
bucurie la un loc!
Cine
e celălalt? De eu intru acum
şi
o faci şi tu, cine suntem?
Nu
suntem noi, ci El,
suntem
Unul, uniţi cu El,
suntem
aceiaşi, parte din întreg,
eu,
tu, co-creatorul
propriei
vieţi,
o
singură fiinţă măreaţă, eternă,
în
mişcare şi-n înţelegere.
Din
picături sunt toate...
~*~
IRINA LUCIA MIHALCA
24
august 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu