Oare cine sunt?
~*~
M-am tot întrebat ani și ani cine
sunt,
Și într- un final de drum am găsit
răspunsul:
Am fost și sunt o rădăcină, căutând
mereu cerul,
Spre a mă oglindi în marea vâltoare a vieții.
Sunt doar un firicel în aceasta
imensă rădăcină,
Mereu bine înfiptă într-un pâmânt mănos,
Firavul fir având rolul de a hrăni
copacul vieții,
Spre a nu fi doborât de multele- i
vâltori.
În acest pământ, care m-a hrănit
mereu abundent,
Am reușit să mă-mpletesc cu multe
alte rădăcini,
Prin atingerea acestora, noi
dimensiuni cunoscând,
Și, în același timp, hrană vie și
necesară devenindu-mi.
Din această rădăcină, am lăsat un nou
vlăstar s-apară,
În timp, acesta căutându-și propriul
drum și a sa putere,
Printr- o curgere lină sau agitată a
vieții,
Devenind astfel un strat care mi-a
învelit esența.
~*~
Popa Genoveva
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu