CEA MAI BUNA POVESTIRE A ANULUI - Cutremurător! Poți face liniște?

CEA MAI BUNA POVESTIRE A ANULUI

Un avocat din SUA a cumparat o cutie de tigari, foarte rare si deosebit de scumpe.

Pe urma le-a asigurat, printre altele si impotriva incendiului.

In decurs de o luna, fumand toate tigarile din cutie si fara sa fi facut nici macar prima plata pentru polita de asigurare, avocatul a solicitat companiei de asigurari sa fie despagubit, aratand ca tigarile au fost distruse intr-o serie de „mici focuri".

Compania de asigurari a refuzat plata, invocand motivul evident, si anume, ca avocatul a fumat tigarile.

Avocatul a chemat in judecata compania de asigurari si A CASTIGAT.

Administrand probatoriul, judecatorul a fost de acord cu societatea de asigurari si anume ca cererea de despagubire era cel putin „neserioasa”.

Totusi, judecatorul a retinut faptul ca avocatul detinea o polita de asigurare pentru tigari care garanta ca acestea erau asigurate inclusiv impotriva foculului, fara a defini ce este considerat a fi „foc acceptabil", iar societatea de asigurari a fost obligata sa-l despagubeasca pe asigurat.

Decat sa treaca printr-un proces lung si costisitor, societatea de asigurare a acceptat sentinta si i-a platit 15.000 $

avocatului pentru pierderea tigarilor in „incendiu”.

ACUM URMEAZA FAZA TARE

Dupa ce avocatul si-a incasat cecul, compania de asigurari a cerut ca acesta sa fie arestat pentru 24 de cazuri de

incendiere.

In urma propriei cereri de despagubire si a declaratiei de la procesul anterior (folosite acum impotriva lui), avocatul a fost condamnat pentru incendiere intentionata a bunurilor sale asigurate si a fost condamnat la 24 de luni de inchisoare si o amenda de 24.000$.

Aceasta poveste are la baza o intamplare adevarata si a castigat Locul I la concursul „Recent Criminal Lawyers Award Contest”.

Cutremurător! Poți face liniște?

Ascultă Declarația Unirii de acum  100 de ani pe bandă de magnetofon!

În toamna lui 1969, trei persoane se strecoară într-o chilie e Mănăstirii Căldărușani. Scot un magnetofon, un microfon și dau drumul la înregistrare, în șoaptă. În fața lor este Iuliu Hossu, fostul episcop, actualul cardinal, cel care a citit, la 1 Decembrie 1918, Proclamația de Unire de la Alba Iulia. La 85 de ani, recitește acele cuvinte memorabile, lăsându-ne o moștenire incredibilă.

De obicei, aici, la ctitoria lui Matei Basarab e linște, dar azi, de Ziua Crucii, e nițelușă zarvă la Mănăstirea Căldărușani. 14.09.1969. Soarele își duce pașii spre culcare când trei persoane - două doamne îmbrăcate în negru și un domn - se fac că ies pe poarta sfântului lăcaș, pentru a o coti spre chilii. Cară cu ei o geantă sport, în care au ascuns un magnetofon! Da, plus un microfon! Ignorând vremurile, vor să tragă pe bandă un moment istoric al neamului nostru. Ușa se încuie, sunt doar ei patru: surorile Silaghi, episcopul Emil Riti și cardinalul Iuliu Hossu. Ne aflăm, așa cum spunea Stefan Zweig, în fața uneia dintre orele astrale ale României: ajuns la 85 de ani, Iuliu Hossu vrea să lase posterității, în variantă audio, discursul rostit pe 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia.

Faimoasa poză realizată de Samoilă Mârza, la 1 Decembrie 1918. În dreapta, episcopul Iuliu Hossu citește Proclamația de Unire a Transilvaniei cu Regatul României. În fața sa, în centru, Miron Cristea.

Povestea-i cunoscută. Sau, poate, nu. La 33 de primăveri, în al doilea an de episcopat greco-catolic, Iuliu Hossu este desemnat de către Marele Sfat Național Român să citească proclamațiunea de Unirea a Transilvaniei cu Regatul României, la Alba Iulia, pe 1 Decembrie 1918, în fața zecilor de mii de oameni. O face, rostind un discurs istoric. Apoi el, dimpreună cu Miron Cristea, episcop ortodox, cu alte două minți luminate - Alexandru Vaida-Voievod și Vasile Goldiș, pleacă spre București, pentru a duce Declarația de Unire Regelui Ferdinand I al Românilor.

4 este numărul cardinalilor români onorați de Biserica Catolică: Nicolaus Olahus (1493-1568), Iuliu Hossu (1885-1970), Alexandru Todea (1912-2002), Lucian Mureșan (1931-?)

Anii trec. Vin comuniștii. Iuliu Hossu își începe surghiunul. Căldărușani, închisoarea Sighet, Curtea de Argeș, Ciorogârla. În 1956 i se stabilește domiciliul forțat la mănăstirea din apropierea Bucureștilor. Cei care l-au iubit, nu-l uită. Îl vizitează, așa cum pot, în chilia de la Mănăstirea Căldărușani. Surorile Silaghi. Episcopul Emil Riti. Preotul Mircea Todericiu. Acesta din urmă, venit din SUA, reușește să intre cu un magnetofon, pe la 1968, înlăuntru. Îl înregistrează pe Iuliu Hossu cu fragmente biografice, dar este nevoit să se întoarcă pe pământ american. Pe 28 aprilie 1969, Papa Paul al VI-lea în numește cardinal ”in pectore” pe Hossu. ”In pectore” (latinescul "în piept") este un termen folosit de Biserica Catolică pentru a defini posibilitatea ca Papa să aleagă cardinali secreți, al căror nume nu este dezvăluit și a căror identitate este cunoscută doar de acesta și de către Dumnezeu. Cardinalii numiți ”in pectore” nu trebuiau, obligatoriu, să cunoască acest lucru. Era clar. Orice ”legătură” a lui Iuliu Hossu cu lumea de dincolo, i-ar fi înrăutățit situația.

Iuliu Hossu, în ultimii ani de viață, cu domiciliul obligatoriu la Căldărușani

Cardinalul simte că se stinge. Are 84 spre 85 de ani, se mișcă cu greutate. Cere surorilor Silaghi să aducă, din afară, pe cineva cu ceva de înregistrat. Episcopul Riti, un apropiat, are mașină personală. O parchează departe de Sfânta Mănăstire, pentru a nu da de bănuit. Cară, în geanta sport, magnetofonul și microfonul. Iuliu Hossu își trage sufletul. Acolo, în chilie, în liniște, rememorează zarva de cu 51 de ani în urmă.Riti dă drumul la înregistrare: ”După aceea, am urmat eu ca să citesc Hotărârea Proclamației Unirii Transilvaniei pe veci cu Patria Mamă”, sunt primele cuvinte. Vorbire stinsă, dar clară. ”Înainte de a da citire acestei hotărâri, am rostit câteva cuvinte, aș spune o dexologie, sub inspirația momentului”. Iuliu Hossu e fericit pentru că știe că aceste cuvinte vor rămâne. ”Cu glasul scăzut, dar cu neîmbătrânită dragoste de atuncea” reia memorabila cuvântare: ”Fraților, ceasul împlinirii vremii este acesta. Astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuiește Marea Unire”...Sunt puțin peste 13 minute, mai mult ca sigur cele mai importante secunde trase pe bandă de magnetofon din istoria noastră și păstrate la o calitate de apreciat, dacă ne gândim la condițiile în care au fost înregistrate.

Din momentul respectiv, cardinalul ”in pectore” Iuliu Hossu mai trăiește opt luni. Se stinge, pe 28 mai 1970, la Spitalul ”Colentina” din București...

https://youtu.be/v-O4HDxFyOo

Un plan mai putin cunoscut,

o Uniune Europeana de dupa Primul Razboi Mondial

Un plan mai putin cunoscut, despre realizarea unui super stat european, a fost elaborat de catre germani, imediat dupa terminarea primului razboi mondial, la inceputul anilor 1920. Poate fi unita Europa intr-un suprastat? Bineinteles, s-a incercat de-a lungul istoriei acest lucru si nu doar o data prin folosirea fortei, insa fara prea multi sorti de izbanda. Actuala UE, care a crescut din Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, nu a fost prima astfel de propunere a vesticilor cu privire la viitorul batranului continent. Iata care era planul unor germani la inceputul secolului XX pentru a preveni conflictele viitoare din Europa, plan propus la scurt timp dupa sfarsitul primului razboi mondial. Continentul european ar fi urmat sa fie unit intr-un stat unitar, guvernat de la Viena, redenumit Unionshauptstadt Sankt Stephan (Union Capital St. Stephen). In aceasta Uniune nu ar fi existat loc pentru statele membre „traditionale”, afilieri lingvistice, etnice sau religioase.

Uniunea Europeană propusa in anii 20 ar fi exclus Scandinavia, Irlanda, Marea Britanie, Spania, Portugalia, majoritatea Italiei, care ar fi fost transformata intr-un stat papal si Imperiul Rus. De asemenea, ar fi ramas independente Bulgaria, Grecia, inclusiv Sicilia si varful sudic

 al Italiei si un stat sarbo-albanez. Cele trei puncte de intrare in Marea Mediterană urmau sa fie transformate in zone neutre: Suez, Gibraltar-Ceuta si Constantinopol, inclusiv Dardanele. Palestina ar fi devenit un stat Ebraic. Asociata planului, o hartă din 1920, in limba germana, ne prezinta o noua Europa in care se va trai in pace si armonie (Das neue Europa mit dem daurenden Frieden), prin intermediul unificarii politice a Europei (Die Unionisierung Mitteleuropas).

Aceasta harta a Europei a fost imprimanta la Viena. Ea avea atasata si o brosură de 24 de pagini in care erau explicate toate aceste transformari ale continentului european. Brosura era o critica a Tratatului de la Versailles, recent incheiat, pe care autorii hartii il considerau un obstacol in calea pacii durabile. In proiectul sau, autorul declara: „Statele nationale sunt cu totul rupte, dar daca s-ar uni sub un singur acoperis, in care ura rasiala sa nu mai predomine ca inainte, iar dragostea oamenilor sa castige, fiecare va trai in fericire”.

In ciuda divizarii deliberate in 24 de cantoane, Uniunea Europeană din 1920 ar fi recunoscut patru natiuni constituente: latinii, germanii, slavii si maghiarii. Primele trei dintre acestea urmau să fie subdivizate in mai multe popoare. Fiecare canton includea oameni din cel putin doua natiuni. Mai departe, in brosura, se propune ca, coloniile fostelor state care alcatuiesc acum Uniunea sa fie administrate in comun. Sa existe un presedintele al Uniunii ales odata la trei ani, iar presedintia sa se roteasca intre cele patru natiuni recunoscute de Uniune. Toate persoanele cu varsta de peste 20 de ani ar avea drept de vot, cu exceptia femeilor casatorite. Esperanto urma sa fie limba comuna a Uniunii si sa fie folosita in scolile din intreaga Uniune pentru jumatate din timpul de predare disponibil. Limba Esperanto a fost lansata in 1887 de catre Ludovic Lazar Zamenhof (1859 – 1917) după mai bine de 10 ani de munca, pentru a servi ca limba internationala auxiliara, o a doua limba pentru fiecare. Numarul vorbitorilor de esperanto este greu de stabilit. In functie de sursa, se mentioneaza intre o jumatate de milion si cateva milioane in prezent.

sursa: cunoastelumea.ro

- Unde se află și ce reprezintă această a doua „Românie”?

Știați că în lume mai există şi o altă Românie?

Deși poate nu ați auzit până acum, în lume, nu departe de România există o altă Românie, care nu este un stat, ci o regiune montană întinsă, populată cu români (sau vlahi).

După ce călătorul străbate spectaculoasele chei ale râului Mojalka, pe drumul ce leagă Sarajevo de Belgrad, privirea îi este cucerită de o zonă cu munţi de înălţime medie – Munţii Românija, care se scrie şi se pronunţă aproape ca în limba română.

Primul lucru care străpunge peisajul de un verde smarald nemaîntâlnit, este un han, Rumanski Bar, iar, imediat în apropiere, un panou pe care scrie în engleză: „Welcome to Romanija”.

Român fiind, nu ai cum să nu te întrebi mirat dacă nu cumva privirea îți joacă feste sau dacă chiar te afli în a doua Românie de pe glob.

Romanija din Bosnia este cea mai mare regiune din Republica Srpska, fiind locuită de vlahi, de rumâni sau morloci, ciobani care vorbesc o limbă română veche, similară potrivit studiilor, celei vorbite în România prin secolele X-XI, în care predomină „r”-ul.

Din punct de vedere administrativ regiunea Saraievo-Romanija, care este una dintre cele șapte regiuni ale Republicii Srpska, parte componentă a Bosniei de azi.

Orașul Vlasenica, unul dintre cele mai mari din regiune, a fost unul dintre principalele centre ale „Vlasilor”, numele dat de populaţiile slave românilor.

Nici portul tradiţional nu este departe de cel românesc autentic, fiind o combinaţie între cel al moţilor şi cel al macedonenilor.

Principalele oraşe cuprinse în regiunea Romanija sunt Pale (capital Republicii Srpska), Sokolac şi Han Pijesak.

În Pale există şi un club de fotbal cu numele de FK Romanija.

Veliko Lupoglav este cel mai înalt varf muntos al regiunii, situat la 1600 de metri. Zona este fascinantă, cu sate montane presărate ici-colo, din care răsar case mari cu până la 2 etaje, unele pierzându-se pe culmile muntoase ale Dinaricilor.

Potrivit lui Varlam, proprietarul hanului „Rumanski”, până în 1990, în perioada lui Tito, localnicii nu aveau voie să spună că sunt români. Li se repeta că Romanija şi România nu au nimic în comun. Cine spunea altceva era arestat şi putea primi chiar şi 10 ani închisoare.

Acum sunt mândri de faptul că „limba română” s-a născut mai întâi aici, şi mai târziu în spaţiul carpatic și iubesc România, pe care o vizitează destul de des.

<a href="https://www.tripadvisor.co.uk/LocationPhotoDirectLink-g295388-d4060011-i62622801-Hiking_in_Bosnia_and_Herzegovina-Mostar_Herzegovina_Neretva_Canton.html#62622801"><img alt="" src="https://media-cdn.tripadvisor.com/media/photo-s/03/bb/8c/51/hiking-in-bosnia-and.jpg"/></a><br/>This photo of Hiking in Bosnia and Herzegovina is courtesy of TripAdvisor

https://www.facebook.com/places/Things-to-do-in-Romanija-Republica-Srpska-Bosnia-And-Herzegovina/110575162302478/