CA PÂINE DE O FIINȚĂ ŞI DE MARE CONŞTIIȚĂ

CA PÂINE DE O FIINȚĂ ŞI DE MARE CONŞTIIȚĂ

Lui Dan Şalapa

~*~

Ploi cu răbufniri, cu tunete, în România prăpăd, apocalipsă, crudă politică, biblică, realitate

şi cu fulgere pasagere, în mare trecere cu înfrângere,

deşi simt un un regret imenes pentru prăpăd,

că mă macină şi ruină fără vină, abaterea, baterea paşilor pe loc,

că de pe trambulină-s catapultat

pentru tot ce se întâmplă după noi potopul,

ca poet îndoit ca plopul,

îndoit sub vânt,

în drag şi vânt,

cu crengile aplecate sub furtună,

plopul cuvânt aplecat până-n pământ,

că nu-i în regulă pe pământ

şi inspectorul provita nu şti ce face,

în liturgia de veghe,

că nu ştii ce vei face

şi totuşi iubirea e logistică de pace

pe Arcă, în biserică

şi-n Drobeta Turnu-Severin cu senin divin, e O.K.destin,

în biserică: vecernie de pace în spice,

dar tu vrednic, perspicace,

eşti pace şi pâine,

utrenie şi liturghie de pace-n spice,

în contrdictoriu pe cont propriu

trasă-n mâine,

în România Eminescu, Stănescu

şi România

mea logostea sensibilă Bacovia,

ca om superior de viitor,

că, tu, nu te scanezi fără să te dezechilibrezi

în dreptul de a fi pâine zi de zi,

pază bună, care trece primejdia rea,

că-i o dragoste şi dragostea ta şi a mea

producând efecte de templu pur şi simplu pildă

şi exemplu cu vitralii de soare pictate, colorate,

imperativ să răzbim sublim

cu randament creativ perspectiv superlativ,

în oportunitate,

ca ciuful să nu te facă să suferi ca minunea, ca nimenea,

stârnindu-se ploaia, lecții de viață: catastrofe, ploaia,

care cade torențial,

consitent, cu găleata, cade de coamă,

că tu vezi cum planuri duim se năruie, să ne facă scrum

şi ții cont, consideri inteligent convins, punând totul în balanță, cumpănit în speranță,

de sens, în imens deschis, în univers cu un vers după vers boem cu bunăcuvință, civilizat şi cu perfecțiune şi înțelepciune

să se închege poem cu poem,

că n-are sens să suferi lovit de riscuri,

care lasă urme, şi te drămuieşte, în renume,

în meritocrație cu omenească şi reală reacție,

în ecuație, în alchimie cu adecvată soluție,

în forța de împrejurări a naturii

şi firii Mesie a ibirii,

care se opune nepăsării umane şi a naturii,

ca un Pompeu cutremurat şi ascuns sub vulcanică cenuşă plictisit de rutină şi fără şansă de a candida la fericire,

de Dumnezeu cu tupeu,

nu indifernt dragostei,

suferință-doină lipsit de a zilei lumină,

deşi nu era vorba de legendă,

cântec nemurit, în baladă,

că te nemureai tu însuți în  musai,

cu perseverentă voință de rai

şi cu mare artă-conştiință şi ştiință,

din rostul cu folos luminos, din drag şi sfânt

a românilor cipliți din bardă/topor

la curți de dragoste şi dor,

că sus sa-i intrând demn în joc de rai preceptibil ca o rază de soare,

ca măsură a lucrurilor,

rostul şi folosul românilor,

în lumină de grădină paradis cu pomi, holdă şi albină: suferință şi doină,

mare voință şi vrednică ştiință,

în cutezanță de şcoală superioară iubire pe verticală,

din rostul cu folos Eminescu-Hristos,

în plină reformă mai sus de moarte Iisus

întru binecuvântare,

în situații incredibile cu experențe unice de noblețe,

naturalețe, cu amintiri frumoase, făimiase, neprevăzute de cuvinte profitând de dragoste

şi dor

să depăşti neplăceri şi să nu suferi

ca un dromader de povară

de neam şi țară,

în marea trecere cu forță a dragostei pe sub cer,

cu barca pe lac printre nuferi,

tu, cu Elena Udrea, liber,

tu, să simți mioritic, că ai un carpatic,

o responsabilitate sub cer

cu promisiuni, că o să funcționezi,

în dreptul de a fi în rugăciuni cu acțiuni utilă genială, ager, zi de zi

cu acte în regulă liturghie de pace pur şi simplu,

ca un templu care se salvează şi aiasta contează

practic, nu teoretic, experimentați cu record la standard  de dragoste

şi dor profund, responsabilizați util, impecabil şi incredibil

om între oameni, pentru oameni senzațional național tradițional sub tricolor fără erore, în autentică valoare,

"pe cai, că se filmează" la curți de dragoste şi dor,

cu emoții şi detalii păstrându-te cu iscusință, în iscusință şi perseverență,

în viață, mare conştiință,

că-n a României patrii limba română efectiv cu îndemână,

cu-nfloriți tei pe alei, să răsar, deşi n-ai/n-am, apus vredată,

că nemurirea-i în Carpații cu inimă de piatră,

dar uniți cu frații, laolaltă şi nedespărțiți niciodată deolaltă

ca pâine de o ființă şi mare conştiință.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE