Pavel Ferghete - DIN CAUZĂ CĂ VINOVAȚII NI-S LAŞI, STAU ÎN SPATE

CĂ TRĂIM

~*~

Faptul că trăim ne bucură,

că nu stăm degeaba într-a României bătătură,

că ne sfințim: nobil şi sublim, după cum: ce şi cum muncim,

că eu scriu parcă aş zbura

pe Arcă cu miresme parfumate şi-n culori de nelinişte,

de pasiune, cu înțelepciune-rugăciune

şi dragoste de poveste,

că scriu cum ştiu pe cont propriu,

în frenezia şi-n nebunia mea să scriu

poezia dreptului de a fi dodoloță cu România, mare conştiință,

în lumina reflectoarelor,

în rostul lor a românilor de popor,

prin ce şi cum muncim bine cum ştim,

cu pragmatism maxim, cu altruism de basm:

durabil şi util,

după cum pilduitor cristic, cristofor,

pragmatic rezonabil,

ne ştim şic

prestăm, că existăm,

stându-ne bine pe drum, în marea trecere,

în postura de călători

rebilitați, cu responsabilități anume pentru oameni

ca noi de soi,

cum de fapt suntem

aşa cum suntem dragoste şi dor,

în drum lung şi lat peziş şi-n curmeziş,

că trăim cu drumul de dor, călător,

de şi către, viitor.

 ~*~

Pavel Ferghete

***

DIN CAUZĂ CĂ VINOVAȚII NI-S LAŞI, STAU ÎN SPATE

~*~

Din cauza luminiței non-stop hip-top,

tot la capătul tunelului,

deşi nu strigăm: "hop !"

până nu sărim părăul,

cu răul neputând trece nici părăul

şi bivilița lovind cu piciorul şuştarul plin cu lapte

fără a ne trage nouă una zdravănă cu piciorul,

nouă ca vinovați în postura de votanți,

stându-i în spate crudă realitate

lipsiți ca electorat de voință şi responsabilitate ?!

~*~

Pavel Ferghete

Nimeni nu stă degeaba în bătătură de Românie Marie-ciocârlie,

că dă dovadă de cântec a devenirii nostre,

în laudă de zestre, sac cu petec,

iubire la prima vedere întru răsărit de soare, lumină scăpată de întuneric,

dar cu fluturi în stomac,

cui să mai fac pe plac: fascinat, inteligent, fantastic, firesc, pragmatic, românesc-pitoresc,

în viața pe cât de frumoasă pe atât de riguroasă ?!

~*~

Pavel Ferghete

***

PENTRU CAUAZALITATEA LUCRURILOR

~*~

Nu cumva între işpăşitorii țapi împungi

şi între lupi urlii ca lupii,

ca ei doi pe alei cu tei perverşi înfloriți pentru rod de porumbei,

cu responsabilități acute, fierbinți, de crudă realitate,

dar acuma că nu-i nimic geometrie şi simetrie:

nu-i nimic perfect,

cum mai apropiem infinitul de obiect,

cu predicat şi subiect,

din respect pentru cunoaşterea de sine,

pentru cauzalitatea lucrurilor, cu rost artist şi măsură a lor,

în etica şi dontologia românilor,

cu:stil, util impecabil, credibil durabil,

deşi pe drumul, care n-apucă nimeni, nu-i conştiința

social-umană,

ci viața vană, inexistența ?

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE

DACĂ

Motto: "Nu-i suficient să ai minte bună, scopul principal e să o foloseşti bine" (Rene Descartes).

~*~

De ce nu mai trebuieşte

cel care-şi face treaba omeneşte şi face lui Dumnezeu pe plac, chiar şi inima de ticăleşte,

cu tact, normal, apropiind infinitul, în național, cu respect,

apropiind-o de obiect ?

De ce din România

lui Bacovia,

nu piere invidia ? De ce poetul e atât de amărât nemai făcându-i nimeni pe plac ?

De ce se amărăşte cel care osteneşte,

cel care munceşte ?

De ce-i musai să domine scandalul şi nu tradiționalul, deşi lucru rău, ruşinea, e minunea,

când domină şi dezbină

şi duhneşte a prostie şi parlamentară domnie ?!

Noi ştim inteligent să ai minte bună nu-i suficient:

dacă nu ştii şi s-o folseşti

ca să nu te faci de baftă, de poveşti.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE