Dan Mihăescu către
Caragiale
Redactia ART-EMIS
03 Noiembrie 2019
Din ciclul „Vechi, dar bune”
Stimate nene
Iancule,
Ambetat de
tristețe şi turmentat de scumpiri bezmetice, îți compun această misivă tristă
şi de adio, că ce mă enervează când vine vorba despre opera matale, este
gogorița că satira își păstrează actualitatea, că personajele seamănă leit cu
cele din zilele noastre, poltroni, tembeli, pungași, mahalagii, hahalere, baga
Să avem rezon, coane Iancule, tălică ai scris pentru copii, scenarii de desene
animate. Ești mărunt, neicuşorule! Ia hai, să te cocoșez cu niscaiva exemple.
Matale știi
cât ar costa acum o masă la „Iunion”? Şi câtă verzitură îi lipești pe frunte
manelistului minune, care tine acuma locul lui I.D. Ionesco? Şi să te văd eu
dacă ai corajul să vii pe jos de la „Iunion” acasă, noaptea. Că te dezbracă
lotrii cu ranga. Heavy metal!
Dacă ai
vedea cine-i acușica în fruntea bucatelor, te-ai închide la „Gambrinus” şi nu
te-ai trezi din beție decât să te închini.
Suntem o
țară penală, meștere! De la parlament la guvern, toate mangafalele cu funcții
sunt în libertate condiționată. Nu ştii cum şi cât se fură. Răcnesc gazetele de
vuiesc Carpații! Şi toate oalele sparte le plăteşte poporul acesta de
coate-goale, care nu mai visează castele în Spania. Visează căpșuni. S-au
înmulțit nesimțiții şi proștii şi vorba matale: „Cu prostia te poți lupta, dar
ea întotdeauna învinge!”.
Zicea Nae
Ipingescu: „Să nu mai mănânce nimeni din sudoarea, bunăoară, a unuia ca mine
sau ca dumneata şi să şază numai poporul la masă, că el e stăpân”. Mai mult de
jumătate din popor e în mare mizerie şi tot atâta ar vrea să-şi lase țara. O să
zici că le crapă obrazul aleșilor? Ei, aş!
Unde este
Rica Venturiano cu al lui „Angel radios”? E timpul cocotelor. Zița, Veta,
Joițica, Didina sau Mița Baston au fost sfintele-sfintelor. Parașutele au
acușica golaveraj la televizor. Să vezi chestii deochiate, nene Iancule! S-a
uitat şi Bubico al meu la o emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiță!
Domnul Goe e
ticsit de droguri şi mamița vorbește la telefon, la linia fierbinte. Conul
Leonida şi soața şi-au depus pensia la pubelă, de unde şi mănâncă, Tipătescu
este Nașul mafiei județene, Dandanache face tocşouri de seară, jupân Dumitrache
zis „Titircă Inimă-rea” e primar şi milostivește cu parcuri moca toate
rubedeniile.
Se face
Capitală până la matale la Ploiești, numa’ borduri şi mijlocul rămâne așa cu
gropi, cu mahalale fără apă şi canal, fără buleftrică.
Cațavencu
combate la gazetă contra marilor corupți, el fiind curat, deoarece până şi
banii lui au fost spălați. Ghiță Pristanda e finanțist acu’, din negoțul cu
mașini furate, alte fapte necurate ca şi șpăgi nenumărate. Până şi frizerul Nae
Girimea se minunează câtă prostime s-a umplut de mătreață şi câți politicieni
de valută. O soţietate fără prinţipuri morale şi cinste, care va să zică.
Mădălin
Voicu vorbește romanes, la televizor, cu frații şi surorile lui, la care s-a
dat dezlegare să belească Europa. Fericiți că au un de-al lor care îi înțelege,
fiind apropiat de ei ca nărav şi poftă de viață. În țară, băieții deștepți la
matrapazlâcuri au strâns averi din care să se îndestuleze toate loazele lor,
până la două mii paş’opt. Se fac mafioți unii pe ăialalți şi mă jur pe cursul
valutar că au dreptate toți. Dacă nici ei nu s-or ști între ei?...
Altminteri e
„criză teribilă, monșer”. Dacă ai cunoaște Parlamentul de acum i-ai dedica
„Năpasta”, promisiunilor guvernului schița „1 aprilie”, Justiției „Lanțul
slăbiciunilor”, vieții noastre politice - „D-ale carnavalului”, scrisoarea
către FMI şi Consiliul Europei este „Scrisoarea pierdută”, iar viitorul nostru
poate fi asemuit cu „O noapte furtunoasă”. Bravos națiune! Egzistă niște unii
care zice că suntem „Tara lui Caragiale”. Ei, aș! Moravurile de pe vremea
matale erau parfum.
Şi atunci,
eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea! Cică dă-i, Doamne, românului mintea de
pe urmă şi pe urmă el votează la fel. Într-un singur loc ai avut dreptate, nene
Iancule. Atunci când ai zis că românul s-a învățat să aibă din toate câte
nimic.
În fruntea
soţietăţii s-au aburcat mitocanii şi nu le poți bate obrazul, întrucât (tot
matale ne-ai învățat) mitocanul se naște jignit. Încolo, frică ne e că ne-am
născut în România şi o să murim în Becalia! Dar să fim optimişti, că dacă nu
murim o să fie şi mai rău!
Un
matze-fripte, coate-goale,
Ce-i este
dor de matale!...
Dan Mihăescu - umorist, scenarist și regizor
român (n. 5 iunie 1933 - d. 24 ianuarie 2013, Bucureşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu