Gheorghe Constantin Nistoroiu - Autoritatea phillokalyco – sofianică a Dr. Străinu Cercel

Autoritatea phillokalyco – sofianică a Dr. Străinu Cercel

      „Cum, sus, în pisc, ne-nlănţuie sărutul/

      ori în prăpăstii oarbe ne scufundă,/

      nu ştim de strânge-n cupa lui rotundă/

      sfârşitul unui cer sau începutul.”

              (Radu Demetrescu Gyr)

   Autoritatea phillokalyco – sofianică este singura valoare supremă a Omului ales, creştin care se pogoară din Autoritatea divină absolută - Dumnezeu.

   Autoritatea phillokalyco – sofianică se configurează în comuniunea întru Dumnezeu – Neam – Omenire ca Adevăr-Iubire-Libertate-Dreptate-Jertfă-Înviere.

   Autoritatea phillokalyco – sofianică este întruparea unei personalităţii elitiste într-o persoană hărăzită de Dumnezeu cu supradaruri, cu supra pogorâri de har, cu supra scânteieri de geniu, într-un domeniu în care se formează, se asumă, se defineşte, se redefineşte, se însumă, se dăruieşte, jertfiindu-se precum, „pâinea cea de toate zilele”, lumii materiale în general, sau asemeni „pâinii celei spre fiinţă” - izvorul naturii alese spirituale.

   Persoana, personalitatea, devine deofiinţă cu Neamul său din care fiinţează numai prin autoritatea misticii dăruirii sale, pentru ca odată consacrată vocaţiei, misiunii şi slujirii sale întru Dumnezeu şi Neam, să se răsfrângă pururea şi asupra omenirii.

   Comuniunea cu energiile divine deschide infinitul dincolo de cunoaştere, în Iubire.

   Autoritatea în sine, prin sine şi întru sine este geniul creator, formator, novator, reformator, universal care îşi sprijină cupola erudiţiei sale pe stâlpul dreptei credinţe şi temelia moralei creştine, răsfrângând Frumuseţea ce Se pogoară din Izvorul ei – Dumnezeu, peste mireasma sufletului Omului ales cu aura porfirei fillokalyce.

   Fillo+kallos, semnifică “iubirea de frumos”, kallos fiind deopotrivă şi bine şi frumos.

   Binele înfrumuseţat în veşmântul smereniei aprinde sublimul serafic al sufletului.

   Marele Dascăl şi Sfânt Ioan Scărarul afirma că: „Smerenia este mântuirea.”

   Smerenia este un suiş mistic al cărui vârf se înalţă ca un pisc sublim al suferinţei, peste care Dumnezeu revărsă frumuseţea harului Său, aşa cum inspirat mărturisea eroul martir Virgil Maxim: „Prin fiecare din cei ce acceptă jertfa supremă, Neamul urcă o nouă treaptă de lumină în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Imn pentru Crucea purtată, Ed. Antim, Bucureşti, 2002)

   Smerenia şi Dragostea îl aduc pe creştinul ortodox „predestinat” la aceeaşi identitate, atingând Frumuseţea, care te face liber, adică Autoritatea phillokalycă întru purpura ei serafică Sofianismul, ce pecetluieşte Omul cu o mistică iconică, depăşind logica structuralistă, eclipsând dialectica antagonistă dintre materie şi spirit, dintre trup şi suflet, generând o logică holistă promovată de lumina sofianică.

 Autoritatea phillokalyco – sofianică este identitatea frumuseţii noastre milenare creştin- ortodoxe spirituale.

   Autorităţile phillokalyco-sofianice fiinţează numai în Vatra Naţiunii creştin - ortodoxe, respectiv în Sinodul Bisericii, Sânul Culturii, Areopagul Academiei şi niciodată în Statul anaţional, tocmai de aceea sunt permanent persecutate, prigonite.

   Doctorul, profesorul, ctitorul, savantul de talie mondială Străinu Cercel, precum toate marile noastre valori supreme naţional-universale din toate timpurile, pot fi prigonite, pot fi persecutate, pot fi alungate de oligarhia politică, de camarila infantilităţii raţionale, dar niciodată uzurpate de nimeni, din suveranitatea şi suzeranitatea autorităţii lor phillokalyco-sofianice ce va transcende pururea.

-      Cine programează misterios, cine ordonă bezmetic procesul/ complotul de defăimare, de profanare, de dezbinare al marilor Români creştini?

-      Nihiliştii de aici? Cei de dincolo? Sau aceştia împreună cu ceilalţi?

-      Ce forme ia durerea savantului Străinu Cercel, când „piticii politici” din tagma lui care-va-să-zică: „Dandanache – Trahanache”, refuză sfaturile sale înţelepte în a urma calea cea dreaptă, cea sigură a salvării oamenilor suferinzi?

   Dumnezeu străbate cu lucrarea Atotbunătăţii inimii Sale sufletul celor Aleşi.

Autoritatea phillokalyco-sofianică a Doctorului Străinu Cercel se răsfrânge în aria creaţiei sale: catehetic, parenetic, moralizator, mistagogic, soteriologic şi profetic.

   Nu de moarte ne este frică nouă Dacoromânilor nemuritori, ci de putreziciune, care este cea mai mare dezbinare.

                         Gheorghe Constantin Nistoroiu