Când liniștea îți
vorbește
~*~
Nu sunt cuvinte, încă, inventate,
nu sunt atribute, adjective,
metafore, hiperbole,
ce ar putea descrie,
ca o șoaptă
întrupată
printre gânduri,
plutirea în tărâmul iubirii.
Stelele îți cântă.
În gene, aripile zorilor se ivesc.
Prin matca de lumină, o floare se
deschide.
Atingere a inimii, vibrantă și vie,
oarbe sunt cuvintele,
dar pline de imagini în culori
prin foșnetul lor.
Încă te întrebi e vis, e întâmplare,
tot ce simți,
buzele tale înfiorate au fremătat
în timp ce dormeai,
cu isopul iubirii pe buze
te-ai trezit
beat de fericire.
Cum de exiști, Tu,
întâmplare
a visului de neîntâmplat?
~*~
2 noiembrie 2017
IRINA LUCIA MIHALCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu