FERGHETE - CA SĂ RĂMÂNĂ DE OMENIE ȘI DE EMINESCU-ROMÂNIE

 

CA SĂ RĂMÂNĂ DE OMENIE ȘI DE EMINESCU-ROMÂNIE

 

 

~*~

 

Țăranul și țăranca e tata și mama a ceea ce e iubire rădăcina,

neglijată azi de politicieni, că-s niște buruieni, în zilele noastre,

nu laudă dezestre lege, zestrea zărilor albastre/dreptul de a candida la fericire, dreptul de înviere,

dreptul nostru sfânt al nostru verde de albastru mega cum laude de lucra pămàntu dacă dai cu sapa ca mutu

ca să prășești, să plivești de buruieni,

să-l afâni pământu, că și-atunci, când plouă, îl irigi, că dă, Doamne, dă să plouă locu să se moaie,

iarba și cucuruzu să crească și să înstice cucuruzul, în știulete cu grăunțe, în noblețe și cu frumusețe

din care fiert ciugulim nobil și sublim

ca păsări de pradă să ne  îndestulăm, hrănim și să ne îndeletnicim,

cu pofta care cu toții o știm, dar ce zicem,

că suntem ceea ce suntem datorată țăranului român,

un unic al gliei al gloriei stăpân,

în ciudă, că cei din senat și parlament, e neglijent,

nu se îngrijește cum se cuvine de a satului român, sănătos încăpățânat, în bine

ca să-l conserve și promoveze ca să prospere, în binecuvântare,

cu aprofundare, cu limba română, cum scrie Ion Creangă, pentru citire, în abecedare

ca să-l păstrăm, în colțul dulce de rai ce-l cu plai, că-l avem laudă de zestre cu înverzire,

cu calitate, în realitate de doină, de îndemână și cu lumină de pomină,

ca să lumină ca atare țara ca să ne fie pururi pur și simplu: a Maicii Domnului grădină,

în vecie de omenie și de Eminescu-Românie.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE