IOAN MICLĂU: LINIȘTEA PĂDURII – varianta a II-a.

 

Motto:

”...Când suntem la o răscruce în viață, să facem

două lucruri: să ne rugăm și să întrebăm. Eu mai degrabă

mă rătăcesc în orașe decât în pădure!

(Părintele Paisie Olaru)

Prin bunăvoința Pr.Al. Stănciulescu Bârda

 

*

 

IOAN MICLĂU:  LINIȘTEA PĂDURII – varianta a II-a.

 

~*~

 

Liniștea pădurii pare

Un simbol al rugăciunii,

Pe când în amurg, în mare,

Ceru-și toarnă arși cărbunii

Unei zile lungi.

 

Înserarea ce se varsă,

Glorie și slavă pune,

Pe-a pădurii frunte arsă,

Iar momentul se supune,

La ale Naturii Legi.

 

Liniștea pădurii este

Un interior de templu,

Unde cel trudit găsește

Mângâierea din exemplu

Sfântului din Schit.

 

Codru-i opera ce-n scenă

A adus artiști de frunte,

Care n-au calea obscenă,

De-s din șes ori de-s din munte,

Genii sunt la cânt.

 

Un izvor cu murmur dulce,

Sună tainic și alene,

Când pe ramuri să se culce,

Cântărețele pădurii

Părăsesc a zilei scene;

Noapte bună!

Printre ramurile dese,

Se țes razele de lună,

Argintând ale lor  pene.

 

Doar în răsărit de zori,

Când copilu-Soare apare,

Depărtând a nopții nori,

Reâncep a lor cântare!

Trezind stâne cu Miori!

 

 

~*~

Ioan Miclău-Gepianu

CRINGILA, N.S.W