Oskar Speck a ajuns cu caiacul din Germania în Australia, vâslind

 

Oskar Speck a ajuns cu caiacul din Germania în Australia,

vâslind

 

 

Există multe modalități de a ajunge din Germania în Australia, aproape toate mai ușoare decât ruta și metoda alese de Oskar Speck în 1932. Din întâmplare – sau poate intenționat, nimeni nu poate ști -, Speck a evitat criza financiară zdrobitoare din Germania, pornind într-una dintre cele mai impresionante aventuri din istorie.

 

Vreme de șapte ani, a vâslit cale de aproximativ 50.000 de kilometri, de pe Dunăre până la țărmurile tropicale din nordul îndepărtat al Australiei. Mai mult decât atât, când a plecat de acasă, plănuia să ajungă doar până în Cipru, să muncească, fără intenția să descopere „capătul lumii”.

 

Oskar Speck

 

Pașaportul lui Oskar Speck. Foto: Muzeul Maritim Național al Australiei

 

Dar vâslitul s-a dovedit irezistibil, iar Speck, odată ce s-a văzut în Cipru, nu s-a mai putut opri… De parcă ar fi vrut să facă întreaga aventură și mai palpitantă, Speck era și un înotător foarte slab.

 

Speck avea 25 de ani când a plecat în călătoria sa incredibilă. Era un electrician șomer care locuia în Hamburg. Se găsea greu de muncă, iar perspectivele erau slabe după căderea pieței bursiere din 1929, care a aruncat Germania în haos, așa că Speck a decis să caute de lucru în minele de cupru din Cipru, după cum amintește Muzeului Maritim Național al Australiei.

 

Fiind membru al unui club de caiac încă din adolescență, Speck, lipsit de alte mijloace, a decis să vâslească spre Cipru, în căutarea unui loc de muncă. În mai 1932, Oskar Speck a plecat pe Dunăre într-un caiac pliabil de 4.5 metri lungime și a început să vâslească spre sud.

  

Linia roșie reprezintă ruta pe care a urmat-o Oskar Speck în călătoria sa din Germania în Australia. Foto: Wikimedia

 

A intrat în România, a continuat pe Dunăre și apoi a trecut în Bulgaria. Plictisit de apele molcome ale Dunării, s-a îndreptat spre râul Vardar, unde, în scurt timp, curenții aproape că i-au distrus ambarcațiunea, lovind-o de pietre.

 

În așteptarea reparațiilor, a venit iarna și Vardar a înghețat, blocându-l pe Speck vreme de câteva luni. Neavând de ales, Oskar Speck a lucrat cu jumătate de normă în mai multe locuri și a plecat spre Marea Mediterană la începutul anului 1933.

 

Între timp, și-a schițat un nou plan. Visul de a lucra într-o mină din Cipru a căzut în dizgrație. După luni de zile petrecute în caiac, vâslind încet de-a lungul Europei, Speck a decis că va fi un aventurier.

 

Următorii șase ani de aventură au început simplu, cu o modificare adusă caiacului. Speck și-a dotat ambarcațiunea cu o pânză și a testat-o în Marea Mediterană.

 

Oskar Speck

 

Oskar Speck (stânga) și un copil în caiacul Sunnschien. Foto: Muzeul Maritim Național al Australiei

 

A învățat acolo cum să navigheze pe valuri fără a avea o cârmă și a descoperit că, dacă prindea vântul potrivit, putea să-și dubleze viteza, ajungând până la șase noduri (circa 11 kilometri pe oră).

 

Primele sale incursiuni nocturne pe mare s-au întâmplat în Mediterană și tot acolo a fost la un pas să se lovească de un vas de marfă oceanic. A continuat să vâslească.

 

Confruntat cu interdicția de a intra în Canalul Suez, Speck a trebuit să traverseze Siria pe uscat pentru a ajunge la Eufrat. Barca i-a fost furată, dar a recuperat-o după ce a mituit poliția.

 

Odată ajuns la Golful Persic, Speck a contractat malarie, boală care l-a chinuit tot restul călătoriei. Pe măsură ce înainta pe râu noaptea, localnicii trăgeau din când în când cu armele în direcția lui.

 

În același timp, însă, Speck devenea tot mai celebru. „Un german nebun care vâslește din Europa până în Orientul Apropiat” era un subiect de conversație fierbinte.

 

Când Speck a ajuns pe malul Belucistanului (Pakistan), a fost descoperit de un oficial britanic care l-a felicitat pentru reușitele de până atunci. Curând după aceea, Speck a făcut senzație în India Britanică, fiind invitat la petreceri și beneficiind de cadouri financiare care l-au ținut pe linia de plutire, în condițiile în care economiile lui se epuizaseră pe drum.

 

În tot acest timp, familia lui, aflată într-o Germanie în plină ascensiune economică odată cu instalarea lui Adolf Hitler la putere, îl implora să se întoarcă acasă. Locurile de muncă se găseau din abundență, spuneau rudele. Numai că Speck era deja dependent de aventură. Prin urmare, și-a continuat călătoria, mergând mereu spre sud.

 

Oskar Speck

 

Oskar Speck în caiacul său, Sunnschien, modificat astfel încât să aibă loc de provizii. Foto: Muzeul Maritim Național al Australiei

 

A avut parte de multe obstacole. S-a răsturnat de mai multe ori încercând să ajungă pe țărmul Indiei. Zilele lungi pe mare l-au lăsat ars de soare, însetat, plictisit și epuizat. Pe măsură ce vâslea mai departe, în Marea Andaman, Speck a fost împins de curenți și de vânturile puternice, punându-i în pericol barca.

 

Au urmat apoi Singapore și Indonezia, unde Speck a fost întâmpinat cu entuziasm de membrii comunității germane. Aici, povestea ia o întorsătură cu iz de spionaj. Un oficial nazist din Jakarta i-a oferit lui Speck o sumă de bani drept cadou, amănunt care avea să-l lege de regimul lui Hitler pentru tot restul călătoriei.

 

În Insulele Maluku din Marea Timorului, Speck a avut cea mai înspăimântătoare experiență a călătoriei sale. Băștinașii l-au bătut și l-au legat după o altercație în care l-au amenințat cu macetele, iar Speck le-a fluturat pistolul.

 

I-au dat de înțeles că îl vor decapita și l-au abandonat pe plajă, legat. Totuși, Speck a reușit să dezlege nodurile și să fugă la caiac, scăpând în zorii zilei.

 

Când a ajuns în Papua Noua Guinee, în 1939, Speck era deja renumit la nivel mondial, dar nu neapărat în sens pozitiv. Războiul izbucnise deja, iar asocierea cu oficialul nazist din Indonezia i-a făcut pe mulți să se întrebe dacă nu cumva Speck era spion german.

 

Vâslind liniștit de-a lungul căilor navigabile estice, ar fi putut să cartografieze zona și să ducă la bun sfârșit o misiune de recunoaștere. Un oficial din Papua a luat în calcul să îl aresteze pe Speck pentru legături cu naziștii, dar în cele din urmă i-a permis să plece spre Australia.

 

Speck a vâslit spre Insula Saibai, unul dintre punctele cele mai nordice din Australia, unde a fost întâmpinat de o mână de băștinași, precum și de polițiști australieni.

   

Oskar Speck în Papua Noua Guinee. Foto: Muzeul Maritim Național al Australiei

 

„Felicitări pentru o realizare incredibilă, Herr Speck. Regret să vă informez că sunteți arestat”, i-a spus unul dintre polițiști, potrivit Australasian Post Magazine.

 

Speck vâslise 50.000 de kilometri, traversase Marea Mediterană și unele dintre cele mai periculoase strâmtori din Oceanul Indian. Supraviețuise numeroaselor răsturnări de barcă, lovituri de vase, atacuri ale băștinașilor și malariei. Însă evenimentele nefaste din Europa l-au ajuns din urmă, în cealaltă parte a lumii…

 

Pe durata războiului, Speck a fost ținut într-un lagăr de prizonieri de război din Australia. Însă, după ce Germania a capitulat, Speck a rămas în Australia, stabilindu-se în apropiere de Sydney.

 

La o săptămână după eliberarea din lagăr, în 1946, și-a găsit de lucru la o mină de opal. Opalul i-a adus succes și bani, iar în anii ’70 a vizitat Germania, dar nu s-a mai regăsit pe meleagurile natale și s-a întors în Australia.

 

Oskar Speck a plecat în 1932 în speranța de a lucra în minele din Cipru și a sfârșit în emisfera sudică, tot la o mină. Marele aventurier a murit în 1995, la 88 de ani.

 

Sursa: incredibilia.ro/oskar-speck-caiac/

Incredibila aventura descrisa in engleza de insusi Oskar Speck in revista NSW Sea Kayaker

Sursa: RADU GABRIELA