Götterdämmerung
~*~
Zei? care zei? Unde sunt?
întreabă obosit eroul
la apusul zilei, la sfârșitul câmpului de luptă
între oase frânte și mâini retezate
stă el Wagner
cu bagheta sa ridicată în aerul
din fildeș și argint
cunună,
la apus de viață, după câteva
războaie nefericite
eroul
o legenda spulberată, visul și ocara națiunii
sale
iar pe
maestrul de sunet, un tânăr blond și
visător
cu ochi albaștrii, la început de carieră
cu speranțe mari cât cerul
de peste Berlinul distrus
acum curățat de avioane și bombe incendiare
străpuns doar de bravele
triluri ale trompetelor aurii
legate cu șnururi groase de pieptul martirilor
în aerul respirat de cai și mareșali,
de Herr Doktor și secretara sa Else
toți în căutarea adevărului absolut
a acelui dasein heideggerian,
nemișcat
în mișcarea lui perpetuă
eliptică în jurul soarelui spre apusul fantastic
al zeilor ce se sinucid în marea
mereu mai roșie, mai sângerie
până la o durere care nu mai doare
alinată de vederea tinerei femei
care își aranjează ciorapii de mătase
cu gestul pasionat
al dorului de pace care va veni ea
pentru un oarecare scurt timp...
~*~
AG
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu