Împăratul
daco-românilor-Horea. Un tablou psihoistoric (4)
Gabriel
Ungureanu Dr. în psihologie, Cercetător la Inst. „C. R. Motru” Academia Română
08
Noiembrie 2023
Concluzii
parţiale
În acest microstudiu eu cred că am realizat o modestă
diferenţiere conceptuală între profilul psihologic perceput la nivelul simţului
comun şi profilul real al Marelui Iniţiat şi Conducător revoluţionar Vasile
Ursu Nicola-Horea, pentru vârsta adultă. Deasemenea am evidenţiat şi
următoarele aspecte observate la tabloul aflat în colecţia muzeului
Bruckhental: Horea este un dacoromân măreţ, chipul său dacic radiază blândeţe,
înţelepciune, serenitate şi demnitate, este desprins parcă de pe Columna lui
Traian; cu ochi pătrunzători dar totodată şi inteligenţi, Horea demonstrează în
permanenţă echilibru şi pace interioară. Din punct de vedere al trăsăturilor
fizionomiei sale faciale face trimitere mai degrabă la imaginea unui
intelectual cărturar, funcţionar, poet ori filosof şi nu la imaginea unui
Conducător războinic şi revoluţionar. Totuşi ca trăire dinamică, emoţională,
acum ştim că el a fost şi este un „moţ” autentic, empatic şi generos cu toate
etniile din Ardeal.
Intelectual ascetic uneori, dar totodată şi familist
convins el trăieşte dureros drama despărţirii (în scop de protecţie a familiei)
de cea de a doua soţie şi copiii săi, sacrificându-şi familia şi puţina
fericire datorită obligaţiilor de lider dar şi din necesitatea stringentă de a-i proteja; cel mai mare
dintre copii, Ion a luptat în Revoluţie fiind recunoscut drept un foarte mare
şi viteaz strateg). Horea era un mare iniţiat în arte dar şi un strălucit
cărturar autodidact (cunoştea psihologie, psihologie socială, folclor
tradiţional, arta construcţiilor lăcaşelor tradiţionale de cult şi arta
sculpturii în lemn la nivel de maestru pentru orice obiecte destinate uzului
casnic sau decorativ-artistice, muzician vocal-instrumental de excepţie, şi de
asemenea iniţiat în spiritualitatea înaltă rozacruciană, în strategia militară,
şi nu în ultimul rând în avocatură; în cîteva perioade ale vieţii sale a
îmbrăţişat şi preoţia dar datorită despărţirii de soţie şi familie a trebuit să
renunţe la această chemare spirituală datorită cerinţelor profesionale
specifice ale preoţilor ortodocşi mireni). Din raţiuni strategice evidente
(ştia demult că la un moment dat va fi anchetat) a pus o notă de discreţie şi
chiar de secret şi peste acest aspect al pregătirii sale spirituale înalte.
Horea înţelegea filosofia destul de profund şi se
situa chiar la nivelul de a putea distinge clar între aspectele înţelepciunii
simbolistice şi cele teoretice, dar deasemenea cunoştea şi nivelul de analiză
aplicată al conceptelor filosofice practice cu care se opera uzual în epocă.
Dar datorită timpului limitat de evenimentele revoluţionare aflate în dinamică
accentuată, Horea selectează din ierarhia trebuinţelor sociale doar subiectele
strict necesare şi la un moment dat, nu se mai apleacă în reflecţiile sale,
decât asupra aspectelor pragmatice, imeditate şi utile cauzei de eliberare
naţională.
Încă din tinereţea sa, viaţa imposibilă petrecută în
iadul orânduirii sociale austroungare îi declanşează la nivel mental decizia
interioară de a-şi asuma rolul de conducător al mişcării de eliberare
naţională. După ultima vizită la Viena şi audienţa la împărat la întoarcere
este crunt bătut de prefectul ungur. Astfel apare şi factorul decisiv, de nivel
personal, care impulsionează şi amplifică foarte mult resentimentele sale şi pe
cale de consecinţă urgentează hotărârea lui Horea de a porni Revoluţia.
Devine un luptător politic dârz, hotărât şi un mare
apărător al drepturilor şi libertăţilor dacoromânilor fără însă a deveni un
fanatic şi fără a se răzbuna, dimpotrivă, el face dovada permanentă a unui
formidabil echilibru emoţional. Este calm, liniştit, ascultă şi cumpăneşte cu
înţelepciune argumentele tuturor şi pentru Ardeal dar şi pentru Naţiunea
Dacoromână şi întotdeauna nu uită de a face dovada mărturisirii sale ortodoxe.
De altfel Revoluţia dacoromână a stat sub semnul creştin ortodox (dar se poate spune
că într-o mică măsură şi a celui creştin unit cu Roma deoarece la Revoluţie au
participat activ şi ţărani şi preoţi catolici).
La Mesteacăn în data de 31 octombrie-1 noiembrie,
Curechiu 2-12 noiembrie, Blăjeni 4-15 noiembrie ţăranii au jurat credinţă
Marelui Căpitan dar atenţie şi....Craiului Horea (adică Regelui, Împăratului
Horea!!!) pe crucea ortodoxă! Dealtfel crucile ortodoxe au fost figurate şi pe
steagurile de luptă pe care trupele de ţărani răsculaţi iar apoi revoluţionarii
le-au primit în cel mai pur ritual militar (Dogaru, 2003).
Pentru a putea ajunge la împăratul austriac (s-a
afirmat în mod eronat că împăratul Iosif al-II-lea ar fi primit pe oricine în
audienţă) şi a-i vorbi despre realitatea socială plină de oroare şi oprimare a
dacoromânilor „moţi” (dar şi a ardelenilor în general) Horea ia o decizie
dificilă şi pe parcursul activităţii sale conspirative din ţară şi de la Viena,
din necesităţi strategice obligatorii, devine mason şi înalt iniţiat
rozacrucian. El practică hermetismul creştin la nivel de maestru autentic şi după
cum se ştie adevăraţii rozacruce nu erau cunoscuţi niciodată pe listele unei
organizaţii exterioare, deoarece înălţimea spirituală era trăită şi exersată în
interior la nivel mental şi sufletesc şi se cunoaşte faptul că Horea a făcut niciodată paradă de
înţelepciune.
Argumentul suprem, pentru cei care îl pot înţelege,
este că el în ultimele sale clipe a rostit în limba germană, adresându-se
tuturor celor prezenţi: ,,Mor pentru naţiune”! „Ich sterbe fur die nation!”
având conştiinţa scopului său creştin universal şi unificator în pace, depăşind transcendental, peste viaţă,
limitarea conceptuală iniţială aflată în dezideratul patriotic revoluţionar.
Prin conştiinţa şi conştienţa unităţii actului său de sacrificiu Horea
participă activ la Marea Tradiţie Creştină a Păcii şi Unităţii tuturor
oamenilor de pe întreg pământul, aflaţi în permanenţă sub flamura lui Iisus
Cristos Salvatorul!! Horea a integrat în inima sa mare pe toţi oamenii din
Ardeal indiferent de etnie şi nu doar Poporul Dacoromân majoritar.
Pentru a justifica la nivel profan această aderenţă la
filosofia rozacruciană a lui Horea trebuie să spunem că ea a fost absolut
necesară şi întâmplat la nivel concret în primul rând datorită apropierii
conceptelor doctrinare filosofice rozacruciene de viziunea sa strategică şi
tradiţională, asupra orânduirii sociale moderne dar şi de cea de eliberare
naţională cu orice preţ, chiar cu preţul vieţii. Nu trebuie să ne mire pentru
că puţin mai târziu, la anul 1789, deviza revoluţiei franceze avea să fie ,,Libertate,
Fraternitate sau Moartea!”. Adică exact hotărârea cutremurătoare pe care au
luat-o cu doar câţiva ani înainte, nu doar Horea, căpeteniile şi organizatorii
Revoluţiei, ci întreg poporul dacoromân!!!! Ultimatumul pe care răsculaţii
iobagi l-au adresat la 11 noiembrie 1784 nobililor ascunşi în Cetatea Devei, în
numele lui Horea, sintetizează programul răscoalei care se transformă astfel în
Revoluţie naţională cu cerinţe sociopolitice imperative şi renovatoare:
„Nobilul comitat împreună cu toţi stăpânii de moşii şi cu toată seminţia lor să
jure pe cruce. Nobili să nu mai fie, ci fiecare, dacă va putea găsi undeva o
slujbă împărătească, din aceea să trăiască. Nobilii stăpâni de moşii să-şi
părăsească odată pentru totdeauna moşiile. Şi să plătească dare ca şi poporul
de rând. Pământurile lor să se împartă între poporul de rând, după porunca ce o
va da înălţatul împărat”[17]. Adică cerinţele-program iniţiate de Horea au
devansat cu 5 ani înainte principiile egalitariste ale Revoluţiei Franceze care
avea să se producă.
Cum s-ar fi putut gândi la o asemenea agendă politică
complexă, a unei schimbări de paradigmă politică, dacă Horea nu ar fi cunoscut
perfect principiile filosofice illuministe şi novatoare de eliminare a
paraziţilor din corpul social; principii care confirmau drepturile omului încă
de la Magna Charta Libertatum la 1215?
În final Horea a fost trădat de „fratele” său
„umanistul” Iosif al-II-lea, fără mustrări de conştiinţă şi sacrificat în lupta
pentru putere dintre lojile masonice germane (care totuşi militau pentru
modernizarea europeană) şi cele maghiare conservatoare, care ţineau „cu dinţii”
de privilegiile nemeşimii râncede din Ardeal. Horea şi-a cunoscut cu precizie
parcursul destinologic. Se pare totuşi că într-un moment de slăbiciune al
instinctului de conservare şi al pulsiunii de viaţă Horea a sperat omeneşte că
poate „bunul împărat” va redeveni un blând şi raţional filosof umanist-ca
întotdeauna pe vremea când el şi „bunul şi luminatul împărat al tuturor
popoarelor”- se conversau cu amabilitate la palatul habsburgilor pe temele de
mare importanţă ale lumii. Pe atunci speriat de pretenţiile scrâşnite ale
nobilimii maghiare „bunul împărat” acceptase plângerile moţilor din Ardeal şi
afirmase generos: „Thut ihr das!” Adică „Să faci asta!”. Pe urmă, speriat de
amploarea transformărilor şi consecinţelor ce aveau să vină „bunul împărat” se
răzgândeşte şi trimite armata imperială să restabilească vechea ordine feudală
favorabilă nemeşilor. Acest om a fost ,,bunul împărat Iosif al-II-lea”.
Ca orice fiinţă umană aflată într-un stress major de moarte şi Horea a sperat la un moment dat
că va fi salvat şi graţiat, poate chiar în ultimul moment. Astăzi cunoaştem că
atunci pe când se afla în arest Horea se confesează paznicului Alexandru Bota
precum că el nu va fi condamnat, deoarece are documente pe care dacă le
dezvăluie ,,mulţi vor căpăta nasuri roşii” adică în sensul că vor fi demascaţi
ca mincinoşi (Dogaru, 2003). Horea era un om consecvent şi sincer cu sine
însuşi, avea de gând să meargă şi pentru a cincea oară, chiar după înăbuşirea
Revoluţiei în audienţă la Viena pentru a suţine Cauza dacoromânilor
(Densuşianu, 2003).
„Bunul împărat” Iosif al-II-lea, aristocrat parazitar,
antrenat în făţărnicie, fariseism şi învechit în intrigi politice malefice, nu
l-a graţiat pe Horea din motivele binecunoscute de istorici dar fără să-şi de-a
seama nici un moment, că astfel pregăteşte cu râvnă, inconştient şi pe cale de
consecinţă cu mare rapiditate la nivelul timpului istoric, sfârşitul dominaţiei
austroungare pe Pământul Sfânt al Ardealului.
Senin în faţa luptei cu viaţa amară, lucid, calm şi
demn în faţa morţii dar şi a duşmanilor, mărturisind întotdeauna Credinţa
Ortodoxă, vie întru Cristos, Horea a dăruit în chip tainic dacoromânilor
prezenţi pe Dealul Furcilor la 28 februarie 1785 cea mai de preţ valoare
spirituală-Viaţa Eternă în Demnitate- şi pe cale de consecinţă-taina
verticalităţii divine-care s-a transmis
viitorimii poporului nostru. În ultimele sale zile şi ore de viaţă Horea nu
avut o Cină de Taină unde să-şi împărtăşească ucenicii libertăţii, pentru
ultima oară cu pâine şi vin. Totuşi de pe Eşafodul Nemuririi a împărţit tuturor
celor prezenţi puterea, înţelepciunea, slava şi iubirea strămoşilor daci, dar
mai presus de toate acestea ne-a dăruit Libertatea şi Neatârnarea ca valori veşnice
ale Neamului nostru; aceasta a fost atitudinea şi moştenirea demonstrate de
bărbatul de stat Horea.
El a fost, este şi va rămâne în veşnicie creştinul
martir dacoromân, iubitor de Neam şi Ţară, care a fost trădat şi tras pe Roata
Lumii (Lumea-Marea Prostituată cu care au păcătuit toţi împăraţii pământului,
Biblia). Horea va rămâne veşnic în sufletele şi minţile tuturor dacoromânilor
de la copil la bătrân (dar şi în cele ale duşmanilor noştri) pentru Eternitate!
Nu există destule cuvinte în Dicţionarul Explicativ al
Limbii Române despre admiraţie, despre dragoste şi despre mulţumire pentru a
omagia proiectiv personalitatea lui Horea-Împăratul Dacoromânilor-adică acelui
om viu pentru totdeauna în conştiinţa noastră, căruia îi datorăm fiinţarea
noastră, libertatea, viaţa şi existenţa Statului Dacoromân denumit în
modernitate România.
Limitele studiului
Datorită lipsei de resurse şi de timp nu am realizat
cercetare şi documentare la faţa locului şi nu am accesat arhivele şi
iconografia de la Londra, Paris, Viena, Budapesta sau Madrid adică acolo unde
marii noştri istorici au semnalat materiale şi dovezi foarte importante, utile
demersului ştiinţific de cercetare. Consider că acest studiu personal este unul
relativ superficial, realizat după o crestomaţie de texte şi fotografii şi se
bazează mai mult pe opiniile şi consideraţiile altor mari autori specialişti în
studiul istoric, dar totuşi aportul meu se sprijină pe anumite tehnici de
analiză şi deducţie logică precum şi pe metodologia ,,Profiler”. Acest studiu poate constitui şi un punct
,,de debut” pentru studiile altor cercetători mai motivaţi, mai competenţi şi
dotaţi cu metodologii şi tehnici de cercetare ştiinţifice în investigaţia
forensic, frecvent utilizată la nivel istoric. Acest studiu psihoistoric nu
discriminează în actualitate pe nimeni (sex, rasă, religie, naţionalitate,
vârsta, stare socială etc.) nu îndeamnă la ură şi nici nu trebuie abordat
politic ,,la dreapta sau la stânga” doctrinelor eşichierului politic! Noi
suntem dacoromâni şi punct!
Bibliografie:
- Bernea, E., Cartea Căpitanilor, 1937,
p.21, 22.
Constantinescu, M., Cauzele răscoalei lui
Horia. Încercare de sociologie istorică, 1940, Independenţa economică,
Bucureşti. p.46.
- Bucur, T., Condamnarea ilegală a lui
Horea, Amurg Sentimental, Bucureşti, 2001, p. 110-113
- Ciama, I., Eroi şi Martiri români:
Horea, Iancu, Eminescu, Codreanu, Moţa Editura Eurostampa, Timişoara, 2015,
p.8. 16.
- Constantin, P, A., Tudor, I, C, A.,
Eroism şi Trădare. Martiriul lui Horea Cloşca şi Crişan Editura Solnes,
Timişoara, 2001, p.15.
- Bartoş, G., Răscoala lui Horea.
Bibliografie analitică Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.
- Ciorogariu, R., Horia şi Cloşca
Tipografia Diecezana, 1931, p.15.
Horea, Cloşca şi Crişan 1784-1785. 14 oct
1937
- Bulei, I., Horea Cloşca şi Crişan
Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1984, p.2.
- Bichicean, G., Din Istoria
Francmasoneriei. Horea. Controverse şi Realitate. Editura Adalex, Sibiu, 2015.
- Hobana, I., Horea, Editura Ion Creangă,
Bucureşti, 1974.
- Edroiu, N., Horea 1730-1785, Editura
,,Viitorul Românesc”, Bucureşti, 2002, p.170.
- Goga, O., Horia Copyright Octavian Beu,
Bucureşti, 1935.
Şuluţiu, Şterca, A., Istoria Horii şi a
Poporului Românesc din Munţii Apuseni Editura „Viitorul Românesc” Bucureşti,
1995, p.117.
- Feneşan, C., Neamţu, A., Izvoarele
Răscoalei lui Horea. Premisele răscoalei 1783-1784 Editura Academiei Republicii
Socialiste România, Bucureşti, 1982.
- Dogaru, M., Necunoscuţii ,,Horea”
,,Cloşca” şi ,,Crişan” Editura Glykon&Fortuna, Bucureşti, 2003, p. 45.51,
- Firu, N., Date noi referitoare la
Revoluţia lui Horia 1784-1785 Oradea, Tipografia Românească, 1937. p.35, 57,
58, 59, 68.
- Beu, O., Răscoala lui Horea în Arta
Epocei Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1935.
- Vaida-Voevod, A., Revoluţia lui Horia,
Bucureşti, Tiparul Academic, 1934, p.12.
Revoluţia lui Horea Cloşca şi Crişan
Braşov, Tipografia A.Mureşianu, Branisce&Comp, 1919.
- Stoicănescu, C., Revoluţia lui Horia,
Editura Regionalei Bănăţene Astra, 1937.
- Densuşianu, N., Revoluţiunea lui Horia
în Transilvania 1784-1785 Editura Vestala, 2003, p. 25, 26, 115,116.
- Iorga, N., Popoare turanice parazitare
Editura Neamul Românesc, 1915.
- Todea, I, I., Manuela, I, Anghel.,
Transilvania şi Horea, Cloşca şi Crişan în Istoria Românilor, Casa de Editură
Cluj-Napoca, 2021, p.192, 199.
- Cucuiu, V., Răscoala lui Horia, Cloşca
şi Crişan de la 1784-1785 cu 40 de ilustraţii Tipografia Ardealul SA Cluj,
1937. p.40, 41, 42, 43, 50, 330-331.
- Giurăscu.C.C., Istoria Românilor III
Partea întâi de la moartea lui Mihai Viteazul până la sfârşitul Epocei
Fanariote. Fundaţia Regală pentru literatură şi artă Bucureşti, 1944.
- Giurăscu.C.C., Istoria României în Date.
Editura Enciclopedică Română Bucureşti, 1972
- Theodoru, R., Învierea lui Iuda Editura
Lucman, Bucureşti, 2005.
- Theodoru, R., Urmaşii lui Attila,
Lucman, Bucureşti, 1999.
- Theodoru, R., Francmasoneria. Pro şi
Contra. Editura Paco, Bucureşti, 2013
- Bălan, M., Istoria Trădării la Români
vol 2.De la Mihai Viteazul până astăzi.Editura Eurostampa, Timişoara, 2001.
- Lehrer, G, M., Ardealul pământ românesc
Editura ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989. p.105.
- Anghel, G., O scrisoare a călăului
martirilor Horea, Cloşca şi Crişan. articol net.
- Lovinescu, V., Dacia hiperboreană,
Editura Rosmarin, Bucureşti, 1996, p.17.
- Pena, C., Testamentul lui Horea,
observațiile căpitanului Egermann și un articol de ziar din 1785 despre
răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan.
- Guenon, R., Scrieri pentru Regnabit Bucureşti, Editura Herald, 2017.
- Guenon, R., Scurtă privire asupra
iniţierii Bucureşti, Editura Herald, 2022, p.275-288
- Ferrari, Ana., -Dicţionar de Mitologie
Greacă şi Romană-Nemesis-zeiţa pedepsei divine Editura Polirom, 2003,p. 584.
- Jurămîntul din Sala Jocului cu Mingea
articol net
- Bichicean, G., O nouă perspectivă de
abordare a documentului lojii vieneze „Zur Wahren Eintracht” din Viena, din 23
februarie 1783.
- Yates, A, F., Iluminismul Rozicrucian,
Editura Humanitas, Bucureşti, 1998 p.44
- Biblia., Editura Institutului Biblic şi
de Misiune Ortodoxă Bucureşti, 2018. Luca 23:34, p.1311.
- Bartoş, G., Horea, Cloşca şi Crişan în
iconografia vremii. Articol net. https://biblioteca-digitala.ro
- Brague, R., Modern cu moderaţie:
timpurile moderne sau inventarea unei înşelăciuni Bucureşti, Editura
Spandugino, 2023,p.179-182.
- Dogaru, M., Un român pe tronul Ungariei
997-1038. art accesat pe net la 19.10.2023
- Suada, Agachi., Tehnici de Citire a
Chipului Editor Adriana Nicolae, Bucureşti, 2019.p.68.
- Floarea, M., Ioan Todea despre Răscoala
şi Revoluţia lui Horea Cloşca şi Crişan - Revista de Lingvistică şi Cultură
Românească nr.37, 28-2021, Răpciune, art.net accesat la 20.10.2023.
Webliografie:
-
https://textbase.scriptorium.ro/balcescu/romanii/unitatea_nationala/i
-
https://www.dacoromania-alba.ro/nr09/scrisoare.htm
-
https://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Gottlieb_Klopstock
-
https://www.stelian-tanase.ro/horea-mason/
-
https://adevarul.ro/stiri-locale/alba-iulia/cine-sunt-motii-raspunsul-scriitorului-ioan-1602475.html Dorin Ţimonea - Cine sunt moţii? Răspunsul
scriitorului Ioan Slavici: „Cea mai nobilă parte a poporului român”
-
https://blogsport.gsp.ro/oprisan/2009/09/12/juramintul-din-sala-jocului-cu-mingea/
-
https://identitatea.ro/groaznica-executie-lui-gheorghe-doja/
-
https://revistatransilvania.ro/wp-content/uploads/2015/12/13_Gheorghe_Bichicean.pdf
-
-
http://www.cunoastelumea.ro/un-roman-pe-tronul-ungariei-stefan-cel-sfant-997-1038/
-
https://limbaromana.org/revista/ioan-todea-despre-rascoala-si-revolutia-lui-horea-closca-si-crisan/#_ftn12. art.net accesat la 20.10.2023
-
https://www.dacoromania-alba.ro/nr73/rascoala_horea.htm art.net accesat la 22.10.2023
Filmografie:
Transilvania istorie furată de Daniel
Roxin
-----------------------------------
[17]
https://www.dacoromania-alba.ro/nr73/rascoala_horea.htm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu