Obsesia
biografiei
~*~
Dacă
cineva mi-ar da părul într-o parte
dacă
mi l-ar ridica uşor de pe frunte
ca
un diamant aurit s-ar ivi
oraşul
acesta
cu
străzi singuratice şi case stângace
ce
se năruie la simpla închidere a uşii
cu
grădini de streliţia şi lăzi de gunoi
unde
ecoul copilăriei
încă
se mai aude şoptind:
"Mea
mater, mea pater,
filius
vester lupus est"
cu
muzica ce sparge timpanul maşinilor
şi
fotografiile care ucid privirea bătrânilor
cu
ulcica plină cu lapte
lăsată
prin toate casele
de
tatăl pe moarte
doar,
doar o va găsi iubitul
ce
i-a părăsit fata
(dar
el nu vine
şi
bătrânul şi-a dat duhul degeaba
sau
chiar dacă vine
nu-i
pasă
gândind
că mai târziu îşi va vinde
şi
tatăl său sufletul
pentru
cine ştie ce afacere dubioasă)
cu
liliacul din curtea căminului de fete –
orbii
îi păzesc anemicele flori
prea
timpurii şi presimt
că
Gemenii se bălăcesc în Vărsător
("E
nesănătos, e nesănătos
în
curând vom avea un ospăţ")
cu
bătrâna cocoşată
la
care te strâmbai
când
striga:
"O
să ajungi şi tu ca mine
o
să ajungi!"
(După
o săptămână ai căzut
şi
mult timp ai atârnat
de
umbra bătrânei
ca
o cătuşă.
Dacă
ar mai trăi în căsuţa de sub deal
ce
de lucruri ar putea să-ţi mai spună)
cu
prietena ce-şi purta urâţenia
ca
pe un portmoneu doldora de arginţi
(până
şi ea te-a părăsit:
s-a
retras în urechea unui munte
lângă
un flăcău zdravăn, ea
mica,
firava, pipernicita...
Când
se va întoarce
cu
poemele ferecate în metalele pure
mulţi
dintre cei rămaşi
vor
fi dispărut)
cu
feciorelnicul pat
pat
de tortură
(cineva
intra pe fereastră
şi-ţi
fura nopţile)
unde
te zbăteai de parcă
un
prunc şi-ar fi instalat scâncetele
în
tine
şi
nu ştiai nici un cântec de leagăn
cu
porumbeii din coliva primită cadou
la
optsprezece ani
(în
fiecare toamnă ucizi câte unul
şi-i
citeşti măruntaiele
poc:
moare tatăl
poc:
pleacă iubitul
poc,
bei din sticluţa cu prea puţin Neuleptil
poc,
poc...)
Dar
nimeni nu-mi ridică părul de pe frunte
nimeni
nu mi-l dă uşor într-o parte
şi
oraşul acesta unde
"
Mea mater, mea pater,
filius
vester lupus est"
aidoma
unei mări moarte
(iar
orbii degeaba au prorocit
un
ospăţ
putreziciunea
a fost prea adânc
îngropată
în mine
ca
să ajungă singură la suprafaţă)
va
rămâne pentru totdeauna ascuns
ca
un diamant aurit.
~*~
Denisa
Comănescu,
n.
4 februarie 1954
Sursa:
http://ilazu.blogspot.com/
Un
număr de 20 cărți semnate ION LAZU sunt accesibile pe internet dând clik pe:
https://www.printrecarti.ro/ion-lazu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu