George Anca
te hrănesc
te hrănesc cu frică
și cu anumite
taine dumnezeești
Doamne Iisuse Hristoase
fiule al lui Dumnezeu
miluiește-mă
începătoriile stăpâniile
lumina neapropiată
slava mai presus de fulger
am șaptezeci de ani
și cei mai mulți
i-am petrecut în ispite
în viață lucrul principal
este de a lua pe Dunezeu
ca punct de plecare
nu suntem cu grijă
la cele ce ni se întâmplă
robirea în timpul rugăciunii
râd de liniștea voastră
cei ce nu pot
să se liniștească
monahii din India
i-au scris lui
Ioan Carpatiul
avva Filimon se ischisese
într-o peșteră alături de
lavra romeilor
stând într-un loc
să nu te miști de acolo
până la apolis
locuind în mai multe pustiuri
în liniștea cea mai deplină
am făcut și făgăduințele lepădării
n-am îngăduit
gândului meu
să iasă din chilie
Poetului
Poetului Gh. Anca
aleasă prețuire
D. Stăniloae
nu vei avea nour
să-ți facă umbră
în timpul rugăciunii
nu vor sta câinii
când stăruiești
în convorbirea cu Dumnezeu
stă de vorbă cu el
de-a pururi
cum ar sta cu un tată
ești încă un mirean
înfrumusețând
cortul pe din afară
Dumnezeu își este absența
cum seceta își este apa
dumneata îți ești
vița smochinul măslinul
n-au primit să stăpânească
peste copacii pădurii
mărăcinele copacilor
asupra oamenilor
blestem din parabolă
liniștindu-se în pustie
arătându-i-se dracii
prinzându-l în rogojină
153
o figură de triunghi
și de șaseunghi
pustiu
pustiu mă scriu
erratum
umplând chenoza
ne cununăm spovedanie
pe strada Cernica
la Cernica și îngropat
furând nesfințeniei
toiul îndumnezeirii
măciucă sumedră
nu te întrista
nu te lăsa întristat
de pricină tristă
oasele
bărbatului trist
se usucă
nepăsarea țese
veșmântul norului
peste suflet
ai tăi au pierit în adânc
ți-a fost rânduit
să vii la Ancyra
se ascund în vicleșug
și răpesc sufletul
ca pe o vrabie
răsuflarea
până la cea
din urmă suflare
sufletul
sufletul cer
trupul pământ
iubind ce-i înrudit cu sine
sufeletul acoperit
de lepra voluptății
nu simte frica
înmuindu-se
sufletul
prin înrâurirea temerii
dilatarea timpului
pentru a face
să iasă eternul
împăcați cu sine
nu suntem ai noștri
suntem asemenea
negura turburării
vicleșugurile pescărești
mintea contemplativă
ar săvârși vreo ucidere
o va privi foarte liniștit
nu se va rușina
zămislește îndoială
înțeles întinat
folosind sfântul nume
vărsând untdelemn
în marea turburată
furtuna biruită
rare amintiri
în transcrierea laurilor
cui ne mai vine rândul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu