sâmbătă, 25 octombrie 2014

Te hrănesc (O selectie de Ben Todică din APUDURI)



George Anca

te hrănesc

te hrănesc cu frică
și cu anumite
taine dumnezeești

Doamne Iisuse Hristoase
fiule al lui Dumnezeu
miluiește-mă

începătoriile stăpâniile
lumina neapropiată
slava mai presus de fulger

am șaptezeci de ani
și cei mai mulți
i-am petrecut în ispite

în viață lucrul principal
este de a lua pe Dunezeu
ca punct de plecare

nu suntem cu grijă
la cele ce ni se întâmplă
robirea în timpul rugăciunii

râd de liniștea voastră
cei ce nu pot
să se liniștească

monahii din India
i-au scris lui
Ioan Carpatiul

avva Filimon se ischisese
într-o peșteră alături de
lavra romeilor

stând într-un loc
să nu te miști de acolo
până la apolis

locuind în mai multe pustiuri
în liniștea cea mai deplină
am făcut și făgăduințele lepădării

n-am îngăduit
gândului meu
să iasă din chilie



Poetului

Poetului Gh. Anca
aleasă prețuire
D. Stăniloae

nu vei avea nour
să-ți facă umbră
în timpul rugăciunii

nu vor sta câinii
când stăruiești
în convorbirea cu Dumnezeu

stă de vorbă cu el
de-a pururi
cum ar sta cu un tată

ești încă un mirean
înfrumusețând
cortul pe din afară

Dumnezeu își este absența
cum seceta își este apa
dumneata îți ești

vița smochinul măslinul
n-au primit să stăpânească
peste copacii pădurii

mărăcinele copacilor
asupra oamenilor
blestem din parabolă

liniștindu-se în pustie
arătându-i-se dracii
prinzându-l în rogojină

153
o figură de triunghi
și de șaseunghi



pustiu

pustiu mă scriu
erratum
umplând chenoza

ne cununăm spovedanie
pe strada Cernica
la Cernica și îngropat

furând nesfințeniei
toiul îndumnezeirii
măciucă sumedră

nu te întrista
nu te lăsa întristat
de pricină tristă

oasele
bărbatului trist
se usucă

nepăsarea țese
veșmântul norului
peste suflet

ai tăi au pierit în adânc
ți-a fost rânduit
să vii la Ancyra

se ascund în vicleșug
și răpesc sufletul
ca pe o vrabie

răsuflarea
până la cea
din urmă suflare


sufletul

sufletul cer
trupul pământ
iubind ce-i înrudit cu sine

sufeletul acoperit
de lepra voluptății
nu simte frica

înmuindu-se
sufletul
prin înrâurirea temerii

dilatarea timpului
pentru a face
să iasă eternul

împăcați cu sine
nu suntem ai noștri
suntem asemenea

negura turburării
vicleșugurile pescărești
mintea contemplativă

ar săvârși vreo ucidere
o va privi foarte liniștit
nu se va rușina

zămislește îndoială
înțeles întinat
folosind sfântul nume

vărsând untdelemn
în marea turburată
furtuna biruită

rare amintiri
în transcrierea laurilor
cui ne mai vine rândul







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu