Cătălin Afrasinei
ş-apoi ma tante d. nu era de ici de colo
semăna cu greta garbo
de la tinereţe pân’ la bătrâneţe
în transsiberian călătoria a decurs fără peripeţii
vara au urcat în tren şi au coborât
la minus 22 de grade tot vara
ca să-şi recunoască tăicuţul
nenicul a terminat o canistră de vodcă
tăicuţul însă foarte greu a acceptat
că băiatul lui ăl mare s-a întors
din românia rămas de la 1917
fraţii şi surorile nici nu i se născuseră
când el a primit primul bombardier
pentru ca rusia să dispară sub zăpezile din taiga
au vorbit ei ce-au vorbit ca basarabia cu prutul
mai pe româneşte mai pe ruseşte
după ce el s-a ridicat om cu fraţii nenăscuţi
când el a plecat de la casa părintească din basarabia
ajunsă revoluţionar la capătul celălalt al siberiei
la staţia meteo de lângă cercul polar
nu s-a putut înţelege decât prin semne
vodca fierbinte le-a îngheţat lacrimile ne-amintirii
nu se re-cunoşteau nu s-au re-cunoscut
atunci s-au văzut întâia oară
la făcut pârtie prin sufletul încremenit
în infinitul alb al siberianului get-beget
să tot fi fost o butelcă de vreo cinzeci de kile
reîntors acasă nenicul a mai băut una de bucurie
alta de jale şi-a înfiripat o grădină cu toţi pomii din lume
când s-apropia toamna şi pomii erau cuprinşi de belşug
roadele le împărţea trecătorilor miraţi de generozitatea
unui popor de hoţi înfometaţi şi trădaţi de conducători
mie îmi trimetea un soi de gutui aproape verzi
bune de mâncat numai după ce un om necăjit
cânta la acordeon fără să i se ceară de regulă prin februarie
pe care tatăl meu îl lua cu ziua la tăiat lemne clandestin
unchiul a plâns
singur mult timp
mai mult decât după ce s-a întors de pe front
raportând că a ras de pe faţa pământului două oraşe
că nemţii nu vor trece de stalingrad
şi aşa a fost lăsat la vatră să se bucure de sechele
pentru tot restul vieţii lui şi al celor care l-au cunoscut
când unchiul nicolae nu a mai vărsat nicio lacrimă
prin zăpada siberiană ma tante d. uitase
unde-şi pusese cheile de la uşa veche
cu broasca ruginită pe capac de sicriu
era un obicei ciudat şi acesta la ai mei
majoritatea în viaţă fiind îşi cumpărau sicriul
şi-l lăsau în camera de curat la vedere
să stea acolo să nu spună ceilalţi
că nu a fost careva nepregătit de plecare
mătuşa d. mi-a transmis un gând fără leac
la ce-mi va fi trebuit să merg după nenicu
până la capătul lumii şi înapoi
dacă azi nu mai pot coborî nicio scară
nenicu aşa a spus că e bine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu